ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6058/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6058/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată în primă instanță

Prin cererea depusă la data de 04 mai 2012 în

Dosarul nr. 1680/87/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, (dosar având ca obiect soluționarea

recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 894 din 14 octombrie 2011 a

Tribunalului Teleorman), reclamanta P.D. a invocat, în contradictoriu cu

pârâții Instituția Prefectului Județului Teleorman și M.A.I., excepția de

nelegalitate a prevederilor art. 2 teza I din Ordinul M.A.I. din 26 august

2010, față de prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin.

(1) lit. b) și art. 111 din Legea nr. 188/1999 și art. 1 din Legea nr. 118/2010.

În motivare,

reclamanta a arătat că prin art. 2 teza I din O.M.A.I. din 26 august 2010 s-a

dispus transformarea postului corespunzător funcției contractuale de execuție

de consilier pentru afaceri europene din cadrul C.A.E. într-un post

corespunzător funcției publice de execuție de consilier juridic, clasa I, grad

profesional asistent, treapta 1 de salarizare, în cadrul S.C.L., C.A.,

A.A.C.R.A.A.P.E.R.A.P.L. din cadrul Instituției Prefectului Județului

Teleorman.

Reclamanta a arătat

că, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, consilierii pentru

afaceri europene au calitatea de personal încadrat cu contract individual de

muncă, beneficiind de drepturile și exercitând obligațiile ce decurg din

această calitate. În consecință, o astfel de funcție contractuală nu poate fi

transformată în funcție publică printr-un act administrativ, întrucât regimul

său legal este stabilit printr-un act normativ cu valoare de lege organică. Or,

prin art. 2 teza I din O.M.A.I. din 2010 s-a dispus tocmai schimbarea naturii

legale a funcției de consilier pentru afaceri europene, din funcție

contractuală în funcție publică, încălcându-se astfel prevederile art. 3 alin. (1)

din O.U.G. nr. 19/2003. În măsura în care s-ar fi dorit desființarea acestui

post contractual ca urmare a reorganizării activității instituției pentru care

postul era aprobat, atunci ar fi trebuit urmate prevederile Codului muncii

privind desființarea postului și emiterea deciziei de concediere, însă în speță

nu au fost aplicate prevederile C. muncii, contractul de muncă încheiat pentru

ocuparea funcției contractuale rămânând în ființă.

În al doilea rând,

reclamanta a arătat că Legea nr. 188/1999 nu recunoaște instituția

"transformării" posturilor contractuale în posturi aferente funcției

publice, ci numai transformarea posturilor aferente funcțiilor publice în

posturi de natură contractuală, atunci când constată că atribuțiile funcției nu

presupun exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel cum rezultă din art.

111 alin. (5) din Legea nr. 188/1999.

Reclamanta a susținut

că ceea ce s-a dorit a se realiza, în fapt, prin "transformarea"

postului contractual este reglementat de Legea nr. 188/1999 prin art. 111 alin.

(1), (3) și (4) și art. 107 alin. (1) lit. b), respectiv modificarea calității

postului prin stabilirea și avizarea unor funcții publice. Potrivit art. 107 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, autoritățile și instituțiile publice au

obligația de a solicita A.N.F.P. avizul privind funcțiile publice pentru

modificarea calității posturilor, potrivit art. 111 alin. (1) sau 5. Art. 111 alin.

(10 din Legea nr. 188/1999 stabilește obligația autorităților si instituțiilor

publice de a stabili funcții publice, cu avizul A.N.F.P., dacă cel puțin 70%

dintre atribuțiile fiecărui post presupun exercitarea prerogativelor de putere

publica.

Ca atare, pentru

modificarea calității postului, era necesar, în opinia reclamantei, pe de o

parte, ca cel puțin 70% din atribuțiile postului de consilier pentru afaceri

europene să presupună exercitarea prerogativelor de putere publică, respectiv

ca M.A.I. să solicite A.N.F.P. avizul pentru modificarea calității postului.

Numai după îndeplinirea acestor condiții se putea dispune modificarea calității

postului de consilier pentru afaceri europene din funcție contractuală în

funcție publică.

Or, reclamanta a

arătat că prima condiție nu putea fi îndeplinită, întrucât regimul legal al

funcției de consilier pentru afaceri europene este stabilit printr-un act

normativ de nivelul legii organice, iar în ceea ce privește cea de-a doua

condiție, nu există sau cel puțin nu i-a fost comunicat avizul A.N.F.P.

referitor la modificarea calității postului de consilier pentru afaceri

europene. De altfel, prin adresa din 08 octombrie 2010, A.N.F.P. a comunicat că

transformarea postului contractual de consilier pentru afaceri europene nu se

poate face decât cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 19/2003.

În al treilea rând,

reclamanta a arătat că, prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, s-a dispus

diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor, sporurilor, indemnizațiilor

și a altor drepturi salariale. În aplicarea acestui act normativ, indicat drept

temei legal în preambulul actului administrativ atacat, M.A.I. a solicitat

prefecților, prin radiograma din 17 iunie 2010, sa dispună măsurile necesare

pentru întocmirea proiectelor pentru organigrama Instituției Prefectului și

statul de personal aferent corespunzător fondului de salarii diminuat cu 25% si

numărului de personal corelat cu mărimea acestuia. Reclamanta a susținut că

măsurile dispuse prin Ordinul M.A.I. din 2010 au avut ca efect atât diminuarea

salariilor individuale și a sporurilor si indemnizațiilor aferente cu 25%, cat

si diminuarea numărului de posturi cu 25%, în mod simultan, efectul fiind ca

s-a realizat diminuarea fondului de salarii cu mult peste 25%. Dacă pentru

măsura diminuării salariilor cu 25% a existat temei legal, în opinia

reclamantei, pentru măsura diminuării numărului de posturi cu 25% nu a existat

niciun temei legal, consecința fiind că fondul de salarii al Instituției

Prefectului Județului Teleorman a fost diminuat cu aproape 33%, cu mult peste

limita de 25% impusă de art. 1 din Legea nr. 118/2010.

În drept, reclamanta

a invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 19/2003, Legea nr.

188/1999, Legea nr. 118/2010.

Prin încheierea de

ședință din data de 12 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în

Dosarul nr. 1680/87/2011, excepția de nelegalitate a fost trimisă în vederea

repartizării aleatorii la un complet de fond, dispunându-se totodată

suspendarea judecării recursului până la soluționarea acestei excepții.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 19 iunie 2012 în Dosarul nr. 1680/87/2011, pârâtul M.A.I. a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a

arătat că sunt aplicabile prevederile art. 111 alin. 3 din Legea nr. 188/1999,

fiind vorba despre un post natură contractuală care a fost stabilit și avizat

ca funcție publică de execuție de consilier juridic, grad profesional asistent,

postul fiind transformat ca urmare a procesului de reorganizare a Instituției

Prefectului județului Teleorman. A precizat că ordinul contestat a fost emis în

baza art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 și a avizului A.N.F.P. din 05

august 2010.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 16 noiembrie 2012, pârâta Instituția Prefectului județului

Teleorman a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, nefiind

îndeplinite condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ordinul

respectiv nefiind un act administrativ, ci o operațiune administrativă.

Curtea de apel a

respins această excepție de inadmisibilitate în ședința publică din 06

decembrie 2012 pentru considerentele expuse în practicaua sentinței.

de apel

Prin sentința civilă nr.

7116 din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin art. 2 teza I

din O.M.A.I. din 26 august 2010 s-a aprobat, ca urmare a reorganizării,

transformarea unui post corespunzător funcției contractuale de execuție de

consilier pentru afaceri europene din cadrul C.A.E. într-un post corespunzător

funcției publice de execuție de consilier juridic, clasa I, grad profesional

asistent, treapta 1 de salarizare, în cadrul S.C.L., C.A.,

A.A.C.R.A.A.P.E.R.A.L. din cadrul Instituției Prefectului județului Teleorman.

Acest ordin a fost

emis, potrivit mențiunilor din preambulul său, în conformitate cu prevederile

O.U.G. nr. 30/2007, Legii nr. 11/2010, Legii nr. 188/1999, Legii nr. 53/2004,

H.G. nr. 416/2007, H.G. nr. 460/2006 și având în vedere adresa Instituției

Prefectului Județului Teleorman din 24 august 2010 (filele 125-129 din Dosarul nr.

1680/87/2011 al Curții de Apel București), care cuprinde solicitarea de

aprobare a noii structuri organizatorice a instituției, având în vedere

radiograma M.A.I. din 19 august 2010 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare restabilirii echilibrului bugetar.

Noua structură

organizatorică a instituției, care a fost aprobată de către ministrul

administrației și internelor, a fost avizată în prealabil de A.N.F.P., care a

emis avizul din 05 august 2010 pentru funcțiile publice din cadrul Instituției

Prefectului județului Teleorman (fila 124 din Dosarul nr. 1680/87/2011 al

Curții de Apel București) la solicitarea M.A.I. din 2010, înregistrată la

sediul Agenției din 2010.

A mai reținut curtea

de apel că este neîntemeiată susținerea reclamantei, în sensul că art. 2 teza I

din O.M.A.I. din 26 august 2010 ar încălca prevederile art. 3 alin. (1) din

O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin. (1) lit. b) și art. 111 din Legea nr. 188/1999,

iar dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, în niciun caz nu ar

putea fi interpretare în maniera prezentată de reclamantă, respectiv că o

funcție contractuală nu poate fi transformată în funcție publică printr-un act

administrativ.

Posibilitatea acestei

transformări rezultă expres din cuprinsul reglementării art. 111 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999 (în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat),

potrivit căreia „persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe

perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală, care au fost

stabilite și avizate în funcții publice, vor fi numite în funcții publice de

execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de

vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului

profesional ale funcției publice”.

În legătură cu lipsa de

temei legal a reorganizării, invocată de reclamantă, curtea de apel a constatat

că, potrivit art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 460/2006, prefectul are dreptul de a

stabili organizarea și funcționarea instituției, iar menționarea postului

contractual de consilier pentru afaceri europene în cadrul art. 3 alin. (1) din

O.U.G. nr. 19/2003 nu înseamnă că acesta nu poate fi transformat într-o funcție

publică, cu respectarea condițiilor de aprobare și avizare prevăzute de

legiuitor în art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

S-a mai reținut că,

deși majoritatea dispozițiilor Legii nr. 118/2010 reglementează diminuarea cu

anumite procente a drepturilor salariale, indemnizațiilor, ajutoarelor sociale

etc., totuși în art. 16 alin. (2) din acest act normativ se face referire și la

aplicarea unor politici de personal care să asigure încadrarea în nivelul

cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a

acestora adoptate în cursul anului 2010, în condițiile Legii-cadru nr. 330/2009,

precum și cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat și ale legii

bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.

În concluzie, curtea

de apel a constatat că prevederile art. 2 teza I din O.M.A.I. din 26 august

2010, analizate prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă nu

contravin dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin.

(1) lit. b) și art. 111 din Legea nr. 188/1999 și art. 1 din Legea nr. 118/2010,

excepția de nelegalitate fiind neîntemeiată.

reclamantei

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta P.D., solicitând modificarea ei în sensul

admiterii excepției de nelegalitate, pentru motive pe care le-a încadrat în

prevederile ar. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurenta

- reclamantă a arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, sub următoarele aspecte:

- Instanța a reținut

greșit, fără temei legal, că art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 permite

transformarea funcțiilor contractuale în funcții publice, în realitate legea

reglementând numai transformarea posturilor aferente funcțiilor publice în

posturi de natură contractuală (art. 111 alin. (5)).

Or, distincția între

"transformarea" reglementată de art. 111 alin. (5) din Legea nr. l88/1999

și "modificarea calității postului" reglementata de art. 111 alin. (1)

din același act normativ nu este numai de natură terminologică, ci și una care

ține de esența raporturilor de serviciu sub imperiul Legii nr. 188/1999,

întrucât modificarea calității postului înseamnă, pe lângă îndeplinirea

cerinței ca cel puțin 70% dintre atribuțiile postului să implice exercitarea

prerogativelor de putere publică, și necesitatea avizării prealabile și exprese

de către A.N.F.P., conform art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

- O.U.G. nr. 19/2003

interzice modificarea calității postului de consilier pentru afaceri europene

din post de natură contractuală în post aferent unei funcții publice, fapt confirmat

și prin adresa din 8 octombrie 2010 a A.N.F.P.

- Actul administrativ

atacat a depășit limitele stabilite prin Legea nr. 118/2010, care prin art. 1 a

dispus diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor, sporurilor,

indemnizațiilor și altor drepturi salariale, măsură de excepție, de strictă

interpretare și aplicare.

În acest sens,

recurenta - reclamantă a subliniat că, în pofida celor reținute de instanța de

fond, faptul ca art. 16 alin. (2) din Legea nr. 118/2010 face referire la

aplicarea unor politici de personal care să asigure încadrarea în nivelul

cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării masurilor de reducere a

acestora adoptate în cursul anului 2010 nu are semnificația faptului că prin

cumularea unor măsuri de reducere diferite se poate depăși plafonul maxim de

reducere de 25% din fondul de salarii.

intimaților

4.1. Prin

întâmpinarea depusă la dosar, M.A.I. a solicitat respingerea recursului, ca

nefondat, arătând că în speță sunt aplicabile prevederile art. 111 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, conform cărora „persoanele încadrate

cu contract individual de munca pe perioadă nedeterminată în posturi de natură

contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite

în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54

și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și

gradului profesional ale funcției publice", în acest sens, menționăm că

recurenta-reclamantă figurează în Statul de personal transmis de către

Instituția Prefectului - Județul Teleorman, aferent lunii aprilie 2012, ocupând

postul corespunzător funcției publice de execuție de consilier juridic grad

profesional asistent.

Ordinul M.A.I. din

2010 privind modificarea Anexei nr. 5 a și 5 b a Ordinului din 2010 al

ministrului afacerilor interne privind repartizarea numărului de posturi pentru

M.A.I. în anul 2010 - componenta administrație publică, a fost emis în baza

prevederilor art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor

prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului,

cu modificările și completările ulterioare, și a avizului din 05 august 2010 al

A.N.F.P., ca urmare a solicitării Instituției Prefectului - Județul Teleorman,

înregistrată din 24 august 2010, în aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr.

118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar.

4.2. Instituția

Prefectului Județului Teleorman a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care

a arătat că, analizând prevederile art. 2 teza I din Ordinul M.A.I. din 26

august 2010, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamanta în

susținerea excepției ce face obiectul prezentului dosar, în mod temeinic,

Curtea de apel, a constat că acestea nu contravin dispozițiilor art. 3 alin. (1)

din O.U.G. nr. 19/2003, art. 107 alin. (1) lit. b) și art. 111 din Legea nr. 88/1999

și art. 1 din Legea nr. 118/2010.

Noua structură

organizatorică a instituției, care a fost aprobata de către ministrul

administrației și internelor, a fost avizată în prealabil de A.N.F.P., care a

emis avizul din 05 august 2010 pentru funcțiile publice din cadrul Instituției

Prefectului județului Teleorman, la solicitarea M.A.I. din 2010, înregistrată

la sediul Agenției din 2010.

Cu privire la

încălcarea prevederilor Legii nr. 118/2010, Curtea în mod temeinic a reținut că

în art. 16 alin. (2) din acest act normativ se face referire și la aplicarea

unor politici de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor

bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora

adoptate în cursul anului 2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Recurenta -

reclamantă a supus controlului exercitat de instanța de contencios

administrativ, pe calea excepției de nelegalitate prevăzute în art. 4 din Legea

nr. 554/2004, art. 2 teza I din Ordinul M.A.I. din 26 august 2010, privind

modificarea Anexei nr. 5 a și nr. 5b a Ordinului din 2010 al M.A.I. privind

repartizarea numărului de posturi pentru M.A.I. în anul 2010 componența

administrației publică.

Prin art. 1 din

ordinul menționat s-a dispus diminuarea numărului de posturi repartizat

Instituției Prefectului Județului Teleorman până la numărul de 43 de posturi, ca

urmare a desființării, prin reorganizare, a mai multor posturi enumerate

expres, iar prin art. 2, vizat de excepția de nelegalitate, s-a aprobat, urmare

a reorganizării, transformarea unui post corespunzător funcției contractuale de

execuție de consilier pentru afaceri europene din cadrul C.A.E. într-un post

corespunzător funcției publice de execuție de consilier juridic clasa I, grad

profesional asistent, treapta 1 de salarizare, în cadrul S.C.L., C.A.,

A.A.C.R.A.A.P.E.R.A.L.

Prima instanță a

reținut corect și cu o motivare adecvată că art. 2 din Ordinul M.A.I. din 26

august 2010 nu contravine dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003,

art. 107 alin. (1) lit. b) și art. 111 din Legea nr. 188/1999 și art. 1 din

Legea nr. 118/2010, instanța de control judiciar ajungând la rândul său, după

propria evaluare a cadrului normativ incident speței, la concluzia că norma

administrativă atacată nu contravine prevederilor cu forță juridică superioară

invocate de recurenta - reclamantă.

Așa cum rezultă din cele

expuse anterior, măsurile de reorganizare și modificare a numărului de posturi

din cadrul M.A.I. în anul 2010 au fost adoptate în contextul aplicării Legii nr.

118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului

bugetar, care, pe lângă reducerea temporară a drepturilor salariale și a altor

categorii de drepturi prevăzute expres în cuprinsul legii, a făcut referire și

la aplicarea în viitor a unor politici sociale și de personal care să asigure

încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare aprobate, normă care conferea

autorităților și instituțiilor publice angajatoare o marjă largă de apreciere

în adoptarea măsurilor adecvate scopului propus, după cum a reținut și Curtea

Constituțională în mai multe decizii prin care a soluționat excepții de

neconstituționalitate ale actului normativ în discuție (e.g, Decizia nr. 259

din 20 martie 2012).

Recurenta -

reclamantă a invocat și încălcarea art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2003,

potrivit căruia consilierii pentru afaceri europene au calitatea de personal

încadrat cu contract de muncă, beneficiind de drepturile și exercitând

obligațiile ce decurg din această calitate.

Numirea în funcție,

atribuțiile și responsabilitatea consilierilor pentru afaceri europene se

realizează însă prin ordin al conducătorului autorității sau instituției

angajatoare, conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 19/2003, iar potrivit art.

111 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici,

așa cum a fost modificat prin Legea nr. 140/2010, începând cu data de 11 iulie

2010 (deci în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat)

autorităților și instituțiilor publice, care aveau prevăzute în statele de

funcții posturi de natură contractuală care presupuneau exercitarea unor

atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3) li s-a impus obligația de a

stabili funcții publice în condițiile art. 107, cu avizul A.N.F.P.

În speță, această

condiție obligatorie a fost îndeplinită, în sensul că, urmare a demersurilor

efectuate de M.A.I., A.N.F.P. a emis avizul din 5 august 2010, pentru funcțiile

publice din cadrul Instituției Prefectului - Județul Teleorman, astfel că, după

cum a reținut și prima instanță, ordinul atacat nu este afectat de vreun viciu

de legalitate în ceea ce privește aplicarea art. 111 din Legea nr. 188/1999.

Este adevărat că prin

adresa din 8 octombrie 2010, răspunzând unei petiții formulate de recurenta -

reclamantă, A.N.F.P. a „opinat” că modificarea calității postului de consilier

afaceri europene s-a realizat fără respectarea regimului juridic stabilit prin

O.U.G. nr. 19/2003, dar opinia astfel exprimată nu poate înlătura efectele

avizului obligatoriu pe care aceeași A.N.F.P. l-a emis în temeiul art. 107 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999, pe baza unei documentații în care era menționată

transformarea postului contractual de consilier de afaceri europene în funcție

publică de consilier juridic, clasa I, grad profesional asistent, treapta 1 de

salarizare.

În fine, se impune

precizarea că instanța învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate

are atribuția de a examina concordanța actului administrativ vizat de excepție

cu actele normative cu forță juridică superioare, fără a putea verifica

elemente concrete ținând de raportul juridic dedus judecății instanței în fața căreia

s-a invocat excepția.

în recurs și temeiul de drept al acesteia având în vedere toate considerentele

prezentate, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 304 pct. 9 sau 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 7116 din 13 decembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iulie 2013.