ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2742/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare din 2.10.2014, emis de pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 212 din 30.01.2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ

Împotriva Sentinței civile nr. 212 din 30.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală, în cauză existând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. " când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Contrar celor reținute de instanța de fond, recurentul consideră că nu s-a aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, întrucât a fost angajat în aparatul de specialitate al primarului B., județul Teleorman (având funcția de consilier personal primar) și nu în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean, ori al prefecturii din județul Teleorman.

Mai arată că a ocupat funcția de consilier personal la Primarului din comuna B., județul Teleorman începând cu data de 1.07.2008 și până la 9.04.2013, când și-a dat demisia din această funcție.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 30 martie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative:

"Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora."

De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași articol:

"Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, Exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice".

Potrivit prevederilor art. 80 al titlului IV (conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților și funcțiilor publice) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile cuprinse în acest titlu al legii

Art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prevede că:

"funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv".

Conform art. 36 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 215/2011 "Consiliul local exercită atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, iar alin. (3) lit. b) al aceluiași articol, consiliul local aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local ...".

Potrivit art. 132 din același act normativ:

"denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului".

Potrivit art. 9 lit. b) din Legea nr. 393/2004:

"calitatea de consilier local sau de consilier județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: incompatibilitate".

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare din 2.10.2014 ANI s-a stabilit că recurentul-reclamat, în calitate de persoană evaluată din perspectiva regimului juridic al incompatibilităților, s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 20.06.2012 - 9.04.2013, întrucât a deținut simultan atât calitatea de consilier local al comunei B., județul Teleorman, cât și funcția de consilier în aparatul de specialitate al primarului, în baza contractului individual de muncă din 1.07.2008, încălcând astfel dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitare demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Singura critică formulată de reclamant la adresa raportului de evaluare se referă la greșita reținere a încălcării dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, câtă vreme, în perioada menționată în raportul de evaluare, a fost angajat în aparatul de specialitate al primarului comunei B., județul Teleorman, iar nu în cadrul aparatului propriu al consiliului local respectiv.

Deci, recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 20.06.2012 - 09.04.2013, deoarece a deținut, simultan, calitatea de consilier local și pe cea de consilier în aparatul de specialitate al primarului B., județul Teleorman, în baza contractului individual de muncă din 1.07.2008, încălcând astfel dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut din coroborarea textelor de lege, că recurentul s-a aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 prin deținerea simultană, în perioada 20.06.2012 - 09.04.2013, atât a calității de consilier local al comunei B., Județul Teleorman, cât și funcția de consilier în aparatul de specialitate al primarului, în baza contractului individual de muncă din 01.07.2008.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 212 din 30 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2017.

Procesat de ED