ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2016

Decizia nr. 2102/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secții a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 58435/G/11 din 11 decembrie 2013, prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât ar fi deținut:

- în perioada 4 iulie 2008 - prezent, atât funcția de viceprimar al comunei Poeni, județul Teleorman cât și funcția de administrator al SC B. SRL (J34/684/2007);

- în perioada 4 iulie 2008 - 17 septembrie 2013, atât funcția de viceprimar al comunei Poeni, jud. Teleorman cât și funcția de administrator al SC C. SRL (J34/368/2005).

Prin Sentința nr. 2388 din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul, invocând prin două memorii de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 sub următoarele aspecte:

• curtea de apel nu a răspuns la motivul de nelegalitate referitor la încălcarea dreptului său la apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010, iar în privința celorlalte critici nu a făcut decât să reia concluziile din raport, fără a evidenția propria motivare;

• raportul de evaluare este nul din perspectiva dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, pentru că Agenția Națională de Integritate l-a informat doar cu privire la incompatibilitatea privind SC B. SRL;

• s-a ignorat împrejurarea că a renunțat în condiții legale la calitatea de administrator al SC B. SRL, în termenul prevăzut de Legea nr. 161/2003, instanța aplicând greșit dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990;

• nu s-a reținut că a respectat art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, demisionând din cele două funcții incompatibile; faptul că există mențiuni neradiate în evidențele Registrului Comerțului nu îi poate fi imputat.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 aprilie 2015, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata a arătat că recurentul a avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul întregii documentații care a stat la baza raportului de evaluare contestat, inclusiv a adresei nr. 324493 din 7 octombrie 2013 a Oficiului Național al Registrului Comerțului din care rezultă calitățile deținute în cele două societăți.

Pe fondul cauzei, reiterează considerentele esențiale ale sentinței, subliniind că din informațiile furnizate ANI de către ORC de pe lângă Tribunalul Teleorman nu rezultă înregistrarea vreunei mențiuni cu privire la cesiunea calităților deținute la societăți.

Prin încheierea pronunțată la data de 12 mai 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A., stabilindu-se ca soluționarea căii de atac să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs, nu s-au administrat înscrisuri noi.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate în condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 58427/G/II din 11 decembrie 2013 prin care Agenția Națională de Integritate a constatat încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și a reținut că se află în stare de incompatibilitate, întrucât simultan cu calitatea de viceprimar al Comunei Poeni, județul Teleorman deține/a deținut:

- funcția de administrator la SC B. SRL în perioada 4 iulie 2008 și până în prezent;

- funcția de administrator al SC C. SRL, în perioada 4 iulie 2008 - 17 septembrie 2013.

În esență, prin contestația judiciară au fost invocate două motive principale de nelegalitate a raportului de evaluare: unul de natură procedurală susținându-se că informarea sa în procedura administrativă a fost incompletă (a vizat doar prima societate, indicată anterior) și unul de fond, potrivit căruia a renunțat în termen legal la ambele calități care determinau incompatibilitatea.

Criticile circumscrise motivelor de casare reflectă corespunzător nemulțumirea recurentului față de modul în care instanța de fond a răspuns la motivele de nelegalitate invocate.

Contrar susținerilor acestuia, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident. Hotărârea atacată cuprinde „motivele pe care se sprijină”, în sensul textului de lege invocat.

Chiar dacă sumar, judecătorul fondului reținut în considerente că reclamantul nu poate susține că nu a cunoscut aspectele referitoare la calitatea de administrator al firmei SC C. SRL, în condițiile în care adresa ORC prin care se atestă această împrejurare, emisă la 7 octombrie 2013, exista la dosarul de investigație de conținutul căruia a luat cunoștință la data de 14 octombrie 2013.

Este real că potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 176/20101 recurentul a fost informat de către Agenția Națională de Integritate (Adresa nr. 43633/G/II din 8 octombrie 2013, confirmare de primire semnată de destinatar la 10 octombrie 2013) despre faptul că „au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților prin deținerea simultană atât a funcției de viceprimar al comunei Poieni, județul Teleorman, cât și a calității de administrator în cadrul SC B. SRL”, fără a se face vreo referire și la situația similară în care se găsea în raport cu cealaltă societate.

Însă, potrivit propriei confirmări a recurentului, cuprinsă în punctul de vedere datat 23 octombrie 2013, „am luat la cunoștință conținutul dosarului în data de 14 octombrie 2013”, dată la care era atașată „furnizarea de informații a ONRC nr. 324493 din 7 octombrie 2013, care releva ambele situații de incompatibilitate.

În altă ordine de idei, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 dispune că „dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere ".

În situația în care agenția nu își îndeplinește obligația legală de informare a persoanei evaluate (sau o îndeplinește doar parțial), textul de lege nu prevede, similar art. 13 alin. (2) din același act normativ, că actele îndeplinite în aceste condiții sunt lovite de nulitate absolută.

Prin urmare, în ipoteza analizată este incident un caz de nulitate virtuală, care rezultă implicit din încălcarea unei condiții de legalitate a actului de procedură. În aceste circumstanțe, în contextul art. 175 alin. (2) și art. 176 C. proc. civ. (interpretate per a contrario), cazul de nulitate de care se prevalează recurentul, chiar absolută (se referă la încălcarea unei norme care are conexiune cu dreptul la apărare), este condiționată de existența unei vătămări care trebuie demonstrată de către recurent.

O astfel de dovadă, în contextul cauzei de față, nu a fost făcută. Câtă vreme instanța de contencios administrativ are plenitudine de competență și reclamantul a avut posibilitatea de a solicita administrarea oricărui mijloc de probă cu privire inclusiv la cea de-a doua incompatibilitate reținută, nu poate fi reținută nicio vătămare consecutivă informării parțiale realizată de intimată.

Și în ceea ce privește fondul cauzei, va fi menținută soluția primei instanțe, de confirmare a stării de incompatibilitate, însă va fi schimbată parțial motivarea, înlăturându-se incompatibilitatea reținută prin raportare la funcția de administrator al SC B. SRL.

În acord cu susținerile recurentului, Înalta Curte constată că manifestarea de voință a acestuia în sensul de a se retrage din funcția de administrator al societății indicate rezultă cu claritate din hotărârea adunării generale a asociaților nr. 1 din 24 iulie 2008, reflectată în noul act constitutiv al SRL B., document înregistrat sub nr. 2476 la Compartimentul asistență din cadrul ORC de pe lângă Tribunalul Teleorman, având aplicată data certă de 24 iulie 2008.

Ca urmare, conform soluției de principiu din data de 7 noiembrie 2013 indicată la pct. 3 al raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, având în vedere și jurisprudența aferentă (e.g. deciziile ÎCCJ - SCAF nr. 755, nr. 2182 sau nr. 2536, toate din anul 2015) nu se va mai reține acest caz de incompatibilitate.

Sentința dată și, implicit, raportul de evaluare contestat, vor fi menținute pentru că în privința celeilalte situații de incompatibilitate, dintre calitatea de viceprimar și funcția de administrator al SC C. SRL, prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2013, nu există dovezi în sensul celor afirmate de recurent, respectiv că ar fi renunțat la această din urmă calitate.

Împrejurarea că prin Hotărârea nr. 1 din data de 3 iulie 2008 a Adunării Generale a asociaților și administratorilor acestei societăți s-a dispus „ încetarea mandatului de administrator” al recurentului nu a fost ulterior valorificată prin înscrierea unei mențiuni la ORC, nu a primit dată certă și nu prezintă nici un element de opozabilitate față de terți.

De asemenea, nici faptul că începând cu 4 iulie 2008 s-a suspendat contractul individual de muncă al recurentului la această societate nu poate avea valențele afirmate, pentru că art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 reclamă în mod imperativ ca alesul local să renunțe la funcția deținută.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 2388 din 16 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM