ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3796/2015

Decizia nr. 3796/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 58360/G/II din 11.12.2013, emis de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1654 din 26 mai 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reținând că acesta a exercitat simultan atât funcția de viceprimar, cât și cea de comerciant persoană fizică autorizată, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivelor pe care se întemeiază și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, a arătat că s-a înscris la Registrul Comerțului, dar ca o condiție prealabilă de a exercita acte de comerț, însă nu a fost niciodată comerciant pe timpul mandatului, nedesfășurând niciun fel de activitate comercială economică.

Prin urmare, recurenta a arătat că în perioada 20.06.2012-04.07.2013, cât a deținut funcția de viceprimar al comunei Stejaru, jud. Teleorman, nu s-a aflat în stare de incompatibilitare, în cauză, interpretarea normelor legale incidente s-a efectuat în mod greșit, întrucât nu a avut, pe acea perioadă, și calitatea de comerciant-persoană fizică autorizată în sensul legii, făcând referire la art. 7 C. com.

De asemenea, a mai susținut, așa cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză (registrul de încasări și plăți, declarații fiscale, declarație pe proprie răspundere) că aceasta nu a obținut vreun beneficiu prin faptul că a deținut calitatea de persoană fizică autorizată pe perioada exercitării calității de viceprimar, iar prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 44/2008, invocate prin întâmpinare, nu sunt aplicabile, câtă vreme a dovedit că nu a realizat niciun beneficiu.

Recurenta a învederat că prima instanță nu a cercetat acest motiv, invocând prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a apreciat că prima instanță a realizat o motivare sumară a hotărârii atacate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Intergritate a solicitat respingerea recursului, răspunzând criticilor din recurs și arătând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în definiția cuprinsă în art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, prevederile menționate nu se referă doar la desfășurarea de activități comerciale în cadrul întreprinderilor individuale, cum afirmă recurenta, ci în primul rând la deținerea calității de comerciant, calitate deținută de parte, conform extrasului transmis de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 30 septembrie 2015.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al raportului de evaluare nr. 58360/G/II din 11.12.2013 prin care Agenția Națională de Integritate a concluzionat că în perioada 20.06.2012-04.07.2013 s-a aflat în stare de incompatibilitate.

În motivarea actului administrativ atacat s-a arătat că recurenta-reclamantă a deținut simultan atât funcția de viceprimar al comunei Stejaru, jud. Teleorman, cât și calitatea de comerciant-persoană fizică autorizată, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cadrul căruia recurenta a susținut că prima instanță a realizat o motivare sumară a hotărârii atacate, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, intanța de control judiciar apreciază că nu poate fi primit.

Din analiza considerentelor hotărârii atacate, se constată că judecătorul fondului a respectat prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic și detaliat.

De altfel, această concluzie se confirmă și prin faptul că însăși recurenta-reclamantă, prin calea de atac exercitată, a formulat critici asupra soluției adoptate.

Contrar celor susținute de recurentă, prima instanță a cercetat și împrejurarea potrivit căreia, conform înscrisurilor prezentate, aceasta nu a realizat niciun beneficiu, prin prisma actelor normative incidente, inclusiv a prevederilor O.U.G. nr. 44/2008 invocate.

Astfel, a reținut că simpla deținere a calității de comerciant, indiferent de realizarea sau nu de activități pe care un comerciant le desfășoară în mod normal, de realizarea sau nu de profit, plasează persoana care este în același timp și viceprimar într-o stare nelegală, de incompatibilitate.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul căruia recurenta a susținut că prima instanță a aplicat greșit prevederile legale incidente în cauză, de asemenea, instanța de control judiciar reține că nu poate fi primit.

Curtea de apel a reținut că recurenta-reclamantă a exercitat simultan atât funcția de viceprimar, cât și cea de comerciant persoană fizică autorizată, apreciind că este lipsită de relevanță exercitarea sau nu a atribuțiilor specifice, esențială fiind deținerea concomitent a celor două funcții.

Soluția curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Astfel, în cauză, prin Hotărârea Consiliului local al comunei Stejaru nr. 5 din 20 iunie 2012 recurenta-reclamantă a fost aleasă în funcția de viceprimar al Unității Administrativ Teritoriale Comuna Stejaru, jud. Teleorman.

Totodată, se constată că începând cu data de 23.06.2011, potrivit datelor comuncate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (adresa nr. 324506 din 07 octombrie 2013), recurenta-reclamantă figurează în evidențe deținând calitatea de comerciant persoană fizică autorizată în cadrul A. Persoană Fizică Autorizată, inclusiv la data întocmirii raportului de evaluare.

Recurenta-reclamantă a susținut că, într-adevăr, s-a înscris la Registrul Comerțului, dar ca o condiție prealabilă de a exercita acte de comerț, însă nu a fost niciodată comerciant pe timpul mandatului, nedesfășurând niciun fel de activitate comercială economică.

Potrivit prevederilor art. 86 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, „funcția de primar și viceprimar (…) este incompatibilă cu lit. g) - calitatea de comerciant persoană fizică”.

Înalta Curte observă că prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, legiuitorul a reglementat și a instituit funcțiile publice enumerate, între care și aceea de viceprimar, o stare de incompatibilitate cu „calitatea de comerciant persoană fizică”, iar nu cu „activitatea de comerciant persoană fizică”.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile.

Așa fiind, este lipsit de relevanță faptul că recurenta nu a desfășurat efectiv activitate de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcția de viceprimar, atâta timp cât a continuat să dețină calitatea respectivă, conformată de înscrisurile depuse la dosar.

Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1654 din 26 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.