ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 350/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anularea Raportului de evaluare nr. x din 11.12.2013, emis de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1.440 din 9 mai 2014, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând că acesta a deținut atât calitatea de viceprimar al comunei Seaca, județul Teleorman cât și funcția de administrator în cadrul SC B. SRL, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul consideră că funcția de administrator nu putea fi exercitată în condițiile în care SC B. SRL nu desfășura activitate comercială sau de altă natură.

În situația în care societatea comercială nu desfășura activități economice începând cu anul 2010 și era inactivă din 8.03.2012, recurentul susține să nu poate exista o stare de incompatibilitate a sa în raport cu această entitate.

Se mai arată prin motivele de recurs că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze conținutul adresei nr. x din 22.10.2013 emisă de AJFP Teleorman - Serviciul Fiscal Turnu-Măgurele, din care rezultă ceea ce deja s-a afirmat și anume, lipsa activității economice a societății încă din anul 2010 și inactivitatea acesteia începând cu data de 08.03.2012.

Instanța de fond a preluat disp. art. 87 din Legea nr. 161/2003, fără să le interpreteze și s-a limitat să rețină faptul că recurentul figura la Oficiul Registrului Comerțului în calitate de administrator.

Trimiterea la textul de lege care impune renunțarea la calitatea deținută în termen de 15 zile nu este de natură, opinează recurentul, să justifice o interpretare strict formală a stării de incompatibilitate după acest termen, dacă acea stare nu a produs nicio consecință juridică asupra exercitării funcției de viceprimar.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 30 septembrie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Prin criticile formulate împotriva sentinței primei instanțe, recurentul consideră că judecătorul fondului a interpretat în mod greșit disp.art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, conform cărora funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale.

Din analiza acestei norme legale rezultă că starea de incompatibilitate este creată ca urmare a deținerii funcției de administrator la o societate comercială.

Cu alte cuvinte, simpla numire într-o astfel de funcție și îndeplinirea formalităților la Oficiul Registrului Comerțului este echivalentă cu deținerea funcției de administrator în sensul prevederilor Legii nr. 161/2003, sus menționate.

Ipoteza imposibilității îndeplinirii funcției datorate lipsei de activitate a societății comerciale ori intrarea acesteia în inactivitate nu exclude aplicarea disp.art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deoarece în cuprinsul legii nu există nicio mențiune în sensul în care susține recurentul.

Astfel, disp. art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, precum și conținutul adresei nr. x din 22.10.2013 nu pot conduce la o interpretare definită a textului incident speței.

Deținerea funcției de administrator produce consecințele juridice ale ivirii stării de incompatibilitate în cazul viceprimarilor, deoarece scopul legii este acela al asigurării transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și prevenirea/sancționarea corupției.

Ținând seama de faptul că soluția instanței de fond este în concordanță cu jurisprudența Înaltei Curți în materie, exemplificată în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului aflat la dosarul de recurs, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1.440 din 9 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED