ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 444/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 444/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea formulată la data de 23.12.2013, sub nr. x/2013, pe rolul Tribunalului Teleorman reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Raportului de evaluare x/11.12.2013, prin care s-a constatat încălcată interdicția expresă prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, privind incompatibilitatea funcției de primar cu cea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în AG ale societăților comerciale de interes local.
Prin Sentința civilă nr. 141/26.02.2014 Tribunalul Teleorman, inițial învestit cu soluționarea cauzei, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința civilă nr. 1330/29.04.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3795/26.11.2015, a respins recursul formulat de reclamant, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat o cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 15.06.2016.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 3302 pronunțată în data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1330/29.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2013, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, ca inadmisibilă.
Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației și anulării raportului de evaluare nr. x/11.12.2013.
În cuprinsul motivelor de recurs s-a apreciat că recursul este admisibil, față de Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, care a modificat Legea nr. 51/2006 la sesizarea Președintelui României sub aspectul incompatibilității unei persoane care deținea concomitent calitatea de primar și de reprezentant într-o societate comercială. Astfel, a apreciat ca fiind evident, pentru identitate de raționament că și în cauza dedusă judecății se aplică aceeași soluție, respectiv scoaterea sa din starea de incompatibilitate pentru că a făcut parte din consiliul de administrație a unei societăți comerciale de interes local înființată de Consiliul Local.
A mai precizat că instanța de fond s-a asupra pronunțat cererii de revizuire la data de 31.10.2016, în condițiile în care Agenția Națională de Integritate a recunoscut la data de 5 octombrie 2016, modificarea Legii nr. 161/2003, în sensul eliminării unor incompatibilități stabilite în cazul aleșilor locali, printre care și cea prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.
În cuprinsul motivării a mai arătat că nu a încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea 161/2003, întrucât prin reprezentarea asociatului unic Consiliul Local al Comunei C. în SC B. SRL nu a făcut altceva decât să îndeplinească cu strictețe atribuțiile stabilite de Consiliul Local, fără a se afla în ipostaza de a influența direct deciziile referitoare la activitatea societății respective și a beneficia de un folos material sau de altă natură, ci doar și-a exercitat atribuțiile conform Legii nr. 215/2003.
Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului în raport de dispozițiile 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-pârâte, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Reclamantul A. a supus controlului de legalitate Raportul de evaluare x/11.12.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul depunerii acțiunii, în sensul că funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.
Prin Sentința civilă nr. 1330/29.04.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3795/26.11.2015.
Împotriva Sentinței civile nr. 1330/2014, reclamantul a formulat cerere de revizuire invocând în fața instanței, la termenul din data de 31.10.2016 prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În prezentul recurs revizuentul a solicitat verificarea soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât instanța nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii Decizia Curții Constituționale nr. 442 din 10 iunie 2015, modificările legislative aduse Legii nr. 161/2003 și înscrisul depus de acesta la dosar.
Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, se impune a se verifica excepția nulității recursului invocată pe cale de întâmpinare și susținut în ședință publică de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.
Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., apreciază că excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare este neîntemeiată, întrucât recurentul - reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, nefiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
În susținerea cererii de revizuire au fost invocate doar prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;".
Verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că înscrisul la care a făcut referire revizuentul A., este o cerere pe care acesta a formulat-o la data de 11 octombrie 2013, prin care solicita a se "lua act că demisionează din calitatea de reprezentat al Consiliul Local C. în relația cu SC B. SRL" și înregistrată la aceeași dată sub nr. x în registrul Primăriei Comunei C., județul Teleorman.
Înscrisul se află atașat la Dosarul de fond nr. x/2013 al Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, care prin Sentința nr. 141 din 26 februarie 2014 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, care a pronunțat sentința supusă revizuirii.
În acest context nu se poate reține că înscrisul, la care face referire recurentul este un înscris nou descoperit după darea hotărârii și, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, care să atragă incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., aspect reținut corect de judecătorul fondului.
De asemenea, Înalta Curte observă că instanța de fond în mod legal a apreciat că nu pot constitui înscrisuri noi, modificările legislative ale art. 87 alin. (1) lit. f), Legii nr. 161/2003, așa cum a invocat revizuentul.
Înalta Curte constată că nici în calea de atac promovată, revizuentul nu a probat existența unui înscris nou, argumentele aduse nefiind susținute cu dovezi, iar criticile noi din cuprinsul motivelor de recurs vizează Decizia Curții Constituționale nr. 442 din 10 iunie 2015, care nu făcut obiectul cererii de revizuire.
Înalta Curte reține faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. conform cărora "după ce hotărârea rămâne definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții" nu au format obiectul cererii de revizuire.
Trebuie precizat că recursul privește analizarea conformității hotărârii de fond cu regulile de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., analiză ce pornește de la obiectul cererii de chemare în judecată și motivele de fapt și de drept expuse de parte reclamantă/revizuentă, astfel încât, o susținere care nu a fost supusă analizei instanței de fond, nu poate fi afirmată și susținută direct în recurs.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului - reclamant care atrag incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece din cuprinsul probelor administrate nu a rezultat o altă situație de fapt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.
Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței civile nr. 3302 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV