ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2015

Decizia nr. 3407/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, contestația împotriva raportului de evaluare din 11 decembrie 2013, prin care s-a stabilit incompatibilitatea acesteia în raport de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1295 din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și a fost menținut raportul de evaluare din 11 decembrie 2013 întocmit de A.N.I.

În motivarea soluției, în esență, instanța de fond a reținut că din momentul numirii în funcția de viceprimar reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate prin deținerea concomitentă atât a acestei funcții, cât și a celei de administrator la o societate comercială, respectiv a calității de comerciant persoană fizică, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 necondiționând existența situației de incompatibilitate de starea de funcțiune a societății, de desfășurarea efectivă a vreunei activități, de încheierea vreunui act juridic sau de realizarea vreunui venit.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând pricina în fond, să se admită acțiunea și să se respingă raportul de evaluare din 11 decembrie 2013.

În motivele de recurs s-a arătat că situația în speță este o consecință a situației create prin adoptarea mai multor acte normative cu incidență în aceeași materie, fără a se dispune modificarea celor precedente de către actele normative ulterioare și s-a apreciat că nu a săvârșit nicio încălcare a Legii nr. 161/2003 raportat la dispozițiile Legii nr. 176/2010.

Astfel, au fost invocate prevederi contradictorii cum sunt cele cuprinse în art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de viceprimar este incompatibilă cu cea de consilier local, în timp ce Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevede, la art. 57 alin. (3), că „viceprimarul este ales cu votul majorității consilierilor locali în funcție, din rândul membrilor acestuia”.

S-a menționat faptul că nu s-a ținut seama că SC B. SRL are activitatea suspendată potrivit art. 237 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 din 01 iulie 2011 până la 01 iulie 2014 și că este evident că în timpul exercitării funcției de viceprimar nu a desfășurat nicio activitate specifică celei de administrator al unei societăți comerciale.

În privința calității de persoană fizică în cadrul A. Întreprindere Individuală s-a solicitat să se constate că nu a desfășurat personal nicio activitate de comerț reglementată de O.U.G. nr. 44/2008, că nu a emis un act administrativ, nu a încheiat un act juridic, nu a luat o decizie și nici nu a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind starea de incompatibilitate, după cum se menționează în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Au fost invocate prevederile art. 2 lit. g) și i) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale.

Din simpla lecturare a declarației de interese rezultă că nu se utilizează nici denumirea de „persoană fizică autorizată” și cea de „asociație familială”, astfel că nu se poate reține vreo culpă în sarcina recurentei pentru că juriștii din cadrul A.N.I. nu au solicitat Parlamentului actualizarea denumirilor din cuprinsul acestei declarații, în concordanță cu prevederile O.U.G. nr. 44/2008.

În cadrul motivelor de recurs, în raport de dispozițiile art. 75 și 76 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, s-a susținut că acestea nu au fost modificate sau abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 176/ 2010, ori a Legii nr. 144/2007 și nici nu au modificat Legea nr. 161/ 2003.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Intimata A.N.I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 20 mai 2015 a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru soluționarea lui cu citarea părților, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat, dar pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a raportului de evaluare din 11 decembrie 2013.

Prin acest raport s-a stabilit că există incompatibilitate între funcția de viceprimar pe care o deține reclamanta începând cu 22 iunie 2012 și calitatea de administrator al SC B. SRL

și

calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul întreprinderii individuale A. Întreprindere Individuală, înregistrată în anul 2011.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, iar criticile din recurs sunt parțial fondate.

Cu privire la cazul de incompatibilitate ce rezultă din deținerea simultană a funcției de viceprimar cu cea de administrator la SC B. SRL.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta a fost aleasă în funcția de viceprimar la 22 iunie 2012, dată la care era administrator la SC B. SRL.

La data de 29 iunie 2011, prin hotărârea nr. 1, în calitatea sa de asociat unic al acestei societăți, reclamanta a hotărât suspendarea activității pe o perioadă de 3 ani, începând cu 01 iulie 2011, iar în Registrul Comerțului s-a făcut mențiunea la 04 iulie 2011, fiind depuse la dosar înscrisurile doveditoare.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale.

Problema ce se impune a fi soluționată în speță este aceea dacă se poate constata starea de incompatibilitate între funcția de viceprimar și cea de administrator la o societate comercială, în cazul în care societatea respectivă a avut activitatea suspendată.

Din interpretarea disp. art. 8 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, rezultă că instituirea incompatibilităților s-a făcut în scopul de a asigura integritatea și transparența în excitarea demnităților și funcțiilor publice.

Rațiunea instituirii regimului incompatibilităților este aceea de a preveni apariția unor situații în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcții de demnitate publică și în domeniul privat, ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

Prin urmare, numai exercitarea simultană a unei demnități publice și a funcției de administrator într-o societate comercială poate atrage starea de incompatibilitate, pentru că numai o asemenea interpretare corespunde scopului legii.

Pentru că activitatea societății comerciale a fost suspendată se poate considera că, prin aceasta, recurenta-reclamantă a fost în imposibilitate de a crea vreun avantaj concret societății unde era administrator din funcția de viceprimar sau să îi fie afectată integritatea sau transparența în exercitarea atribuțiilor legale aferente funcției deținute.

Prin urmare, din perspectiva încălcării art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, raportul de evaluare este nelegal, iar criticile recurentei ce vizează aceste aspecte sunt fondate.

Însă, nu se poate dispune anularea raportului de evaluare având în vedere că acesta vizează și incompatibilitatea prevăzută de art. 87 lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Referitor la incompatibilitatea dintre funcția de viceprimar și cea de comerciant persoană fizică

În actul contestat s-a reținut că reclamanta a deținut funcția de viceprimar și de persoană fizică autorizată, începând cu data de 26 mai 2011.

O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și familiale definește, în art. 2 lit. i), persoana fizică autorizată ca persoană să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă, iar, în art. 2 lit. g), întreprinderea individuală este considerată întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.

În același timp, în art. 6 alin. (1) din același act normativ se prevede că orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate și autorizate.

Chiar dacă recurenta a invocat necorelarea denumirilor din actul normativ cu cele din C. civ. referitoare la comerciant, susținerile sale sunt nefondate întrucât chiar în Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului C. civ., în art. 8, se prevede că noțiunea de „profesionist” prevăzută de art. 3 include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

În art. 6 alin. (1) din aceeași lege s-a stabilit că: „În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege”, iar art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, la momentul începerii activității PFA prevedea obligativitatea înmatriculării în registrul comerțului nu numai a comercianților, ci și a persoanelor fizice sau juridice prevăzute în mod expres de lege, care înainte de începerea comerțului, avea obligația să ceară înmatricularea.

Toate acestea dovedesc că raportul de evaluare ce se referă la incompatibilitatea dintre funcția de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, întrucât nu a renunțat la una dintre funcții în termenul prevăzut de lege.

În ceea ce privește desfășurarea de activități a PFA, se poate observa că recurenta nu contestă deținerea calității de comerciant persoană fizică, dar susține că nu a obținut venituri din această activitate.

Însă, dacă în cazul societății comerciale unde avea calitatea de administrator recurenta a procedat la suspendarea activității acesteia începând cu anul 2011, pe o perioadă de 3 ani, în ceea ce privește deținerea calității de persoană fizică comerciant, se constată că nu a existat o decizie similară, ci, contrar celor susținute de recurentă, aceasta a desfășurat activități specifice. Acest fapt este dovedit de decizia de impunere depusă pe anul 2013 unde a anticipat un venit brut de 7.000 RON, iar acestea sunt împrejurări ulterioare alegerii sale în funcția de viceprimar.

De altfel, practica secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți este constantă în a considera legale rapoartele de evaluare întocmite de A.N.I. și care se referă la incompatibilitatea dintre funcția de primar/viceprimar și persoană fizică autorizată (a se vedea decizia nr. 804 din 24 februarie 2015, decizia nr. 3382 din 23 septembrie 2014 și decizia nr. 274 din 28 ianuarie 2015).

În privința criticilor referitoare la existența unor prevederi contradictorii cu referire la art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 57 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, se constată că acestea sunt nefondate întrucât nu se poate considera că cele două dispoziții ar fi contradictorii pentru că art. 88 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se referă la exercitarea simultană a funcției de viceprimar și consilier local, iar art. 57 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 se referă la alegerea viceprimarului.

De aceea, va fi menținut raportul de evaluare pentru că reclamanta s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 pentru că a deținut simultan funcția de viceprimar și pe cea de comerciant persoană fizică autorizată.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1295 din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2015.