ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2906/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 83/1 din 6 ianuarie 2014, declinată ulterior în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare din 13 decembrie 2013 întocmit de intimată prin care s-a stabilit prin raportare la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 existența stării de incompatibilitate între funcția reclamantului de viceprimar al comunei Valea Marea Pravăț, jud. Argeș și cea de asociat unic și administrator la S.C. B. S.R.L.

Prin Sentința nr. 3247 din data de 26 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2014 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect "anulare act administrativ".

A fost anulat Raportul de evaluare din 13 decembrie 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii pe fond a contestației și a menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare întocmit de ANI.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurentă că hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în opinia sa, instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 adăugând la lege o condiție nouă de existență a stării de incompatibilitate, considerând că nu există stare de incompatibilitate dacă activitatea societății comerciale respective este suspendată, din actele transmise Agenției de către Oficiul Registrul Comerțului rezultând că intimatul - reclamant deținea calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L. în perioada 25 iulie 2003 - 5 septembrie 2013.

S-a mai considerat că raportul de evaluare din 13 decembrie 2013, prin care s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul, întrucât a deținut concomitent în perioada 21 iunie 2012 - 16 ianuarie 2013 atât funcția de viceprimar al comunei Valea Mare - Pravăț din județul Argeș, cât și funcția de administrator în carul B. S.R.L. a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 14 - 16 de către intimatul - reclamant A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciindu-se că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a aplicat dispozițiile legale incidente, prin interpretarea teleologică a acestora.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 3247 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului - reclamant la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamantul A. a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea Raportului de evaluare din 13 decembrie 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care s-a stabilit, prin raportare la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, existența stării de incompatibilitate între funcția reclamantului de viceprimar al comunei Valea Marea Pravăț, județ Argeș și cea de asociat unic și administrator la S.C. B. S.R.L.

Mai concret, prin Raportul de evaluare din 13 decembrie 2013, pârâta a constatat că reclamantul se află în starea de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât "a deținut concomitent în perioada 21 iunie 2012 - 16 ianuarie 2013 (data răspunsului de la ONRC) atât funcția de viceprimar al comunei Valea Mare-Pravăț din județul Argeș, cât și funcția de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.", astfel: funcția de viceprimar al comunei Valea Mare-Pravăț din județul Argeș, începând cu data de 21 iunie 2012 (data validării în funcție) și calitatea de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.,", în perioada 25 iulie 2003 - 5 septembrie 2013 (rezoluția ONRC nr. 13422 din 5 septembrie 2013).

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) (d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale (...)".

Totodată, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant A. a fost validat în funcția de viceprimar al comunei Valea Mare-Pravăț din județul Argeș la data de 21 iunie 2012, iar în perioada 25 iulie 2003 - 5 septembrie 2013 acesta a deținut calitatea de asociat unic/administrator al S.C. B. S.R.L.

Conform adresei emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Serviciul Fiscal Municipal Câmpulung Muscel (cu referire la solicitarea nr. 18408 din 11 octombrie 2013) aflată la fila 48 din Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal rezultă că societatea comercială B. S.R.L. cu unic asociat în persoana domnului A. nu a desfășurat niciun fel de activitate comercială, în anul 2009 activitatea acesteia fiind suspendată, suspendare a cărei continuare s-a dispus pentru perioada 1 mai 2012 - 1 mai 2015 prin Rezoluția nr. 504826 din 5 mai 2012 a Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș în Dosarul nr. din 3 mai 2012, prin Rezoluția nr. 134522 din 5 septembrie 2013 a Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș societatea comercială fiind radiată.

În raport cu această situație de fapt, Înalta Curte împărtășește opinia judicios argumentată de către judecătorul fondului în sensul că interpretarea logico - rațională dar și istorico - teleologică a normelor de drept mai sus indicate conduce la concluzia că reclamantul - intimat nu s-a aflat în situația de incompatibilitate reținută de ANI, respectiv deținerea simultană a funcției de viceprimar al comunei Valea Marea Pravăț, județ Argeș și cea de asociat unic și administrator la S.C. B. S.R.L., pe motiv că reclamantul, față de suspendarea activității societății comerciale individuale nu a exercitat în fapt și în concret calitatea de comerciant de natură a-i atrage situația de incompatibilitate sancționată de norma legală.

Înalta Curte reține că această interpretare este în acord două argumente născute ulterior pronunțării sentinței atacate.

Primul argument vizează o modificare legislativă a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 87 din 28 aprilie 2017 prin care calitatea de viceprimar este incompatibilă cu exercitarea și nu numai cu simpla deținere (în vechea reglementare) a unor funcții în cadrul unor societății comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990.

În consecință, în prezenta cauză interpretarea dată de instanța de fond este legală fiind și în sensul modificării legislative care a precizat că numai exercitarea efectivă a unor funcții concomitent cu deținerea anumitor calității legale, în speță calitatea de viceprimar, pot naște situațiile de incompatibilitate reglementate în Legea nr. 161/2003.

Al doilea argument vizează soluția de principiu din 22 mai 2017 dată de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curi de Casație și Justiție, prin care a fost unificată practica divergentă de la nivelul secției, anterioară modificărilor legislative, practică neunitară în ceea ce privește problema de drept născută din deținerea/exercitarea efectivă și simultană a două funcții de natură a determina incidența cazului de incompatibilitate.

Astfel, soluția de unificare a practicii neunitare identificată la nivelul secției a fost în sensul că în situația în care cele două funcții nu au fost exercitate simultan este greșit a se reține incidența cazului de incompatibilitate.

În consecință, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Agenția Națională de Integritate este nefondat, sentința atacată fiind dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul că numai exercitarea simultană a unei funcții într-o societate comercială conduce la starea de incompatibilitate, în cazul reclamantului, activitatea societății fiind suspendată și nerealizându-se venituri, calitatea acestuia de viceprimar nu a fost exercitată concomitent cu o altă funcție de natură a conduce la starea de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 teza a II - a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 3247 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM