ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3180/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3 din 23.04.2014 și declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6969 din 29 octombrie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x din 01.04.2014 întocmit de pârâtă.

Prin sentința nr. 272 din 4 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamant, ca nefondată.

A fost admisă excepția inadmisibilității contestației în ceea ce privește măsura dispusă prin pct. 2 din Raportul de evaluare nr. x din 01.04.2014 emis de Agenția Națională de Integritate de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia cu privire la existența indiciilor de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 301 din C. pen. respingând acest capăt de cerere al contestației, ca inadmisibil.

A fost respinsă, în rest, contestația formulată de reclamantul A., împotriva Raportului de evaluare nr. x din 01.04.2014 emis de Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar rejudecarea și admiterea contestației și anularea raportului de evaluare nr. 14207/G/II din 1.04.2014 emis de ANI.

Motivele de recurs invocate, în termen se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. În concret se invocă încălcarea principiului contradictorialității prin faptul că nu a fost pusă în discuția părților de repunere pe rol a cauzei intimata pe înscrisurile noi depuse de reclamant și încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității datorită faptului că fiind respinsă cererea de amânare a cauzei, partea nu a avut posibilitatea să fie reprezentată sau asistată de un avocat.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant arată că soluția de respingere a contestației este dată cu aplicarea greșită a normei speciale - respectiv Legea nr. 176/2010 atât în ceea ce privește dreptul la apărare în cursul etapei administrative a evaluării prevăzute de art. 10 din Legea nr. 176/2010 și în ceea ce privește aplicarea greșită pe fond a normelor de drept material a dispozițiilor art. 70, 71 și 76 din Legea nr. 161/2003. Se arată că față de actele semnate pur formal de recurent, în calitatea sa de primar nu erau îndeplinite condițiile pentru a exista conflictul de interese administrativ deoarece nu a existat un fals material, iar cele două dispoziții nr. 67 din 10 iulie 2008 și nr. 189 din 17 aprilie 2012 au fost legal emise în raport de dispozițiile H.G. nr. 120/2003 și respectiv Legea nr. 67/2003, fiind supuse controlului de legalitatea efectuat de prefect.

La dosar intimata a formulat întâmpinare în care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul a fost admis în principiu conform încheierii din 26.04.2017 în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a depus la dosar ordonanța de clasare din 16.07.2014 și a formulat cerere de efectuare a unei trimiteri preliminare în validitate și în interpretare, cerere respinsă motivat de Curte în ședința publică din 10 octombrie 2017.

În ședința publică din 10 octombrie 2017 recurentul-reclamant a depus la dosar motivele de recurs de ordine publică solicitând ca instanța de recurs să dacă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Curtea a pus în discuție această cerere în principal asupra naturii și a termenului de formulare în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și în subsidiar pe unele motive de recurs, urmând să se pronunțe odată cu recursul declarat în cauză.

Curtea pe motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant în ședința publică din data de 10 octombrie 2017 le constată a fi tardiv formulate și urmează a le respinge ca atare pentru următoarele considerente.

În primul rând Curtea constată că motivele invocate de către recurent nu sunt de ordine publică care pot fi invocate de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare recursului fier în procedura de filtru, fie în ședință publică în raport de dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.. Aceste dispoziții permit numai instanței din oficiu să invoce motivele de ordine publică sau în subsidiar instanța să-și însușească ca motive de ordine publică motivele depuse de parte în ședința publică din 10 octombrie 2017, motive depuse tardiv în raport de dispozițiile art. 485 coroborat cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ. Curtea ca instanță de recurs nu-și însușește motivele de recurs depuse în ședința publică din 10 octombrie 2017, motive de recurs formulate tardiv de reclamant în raport de dispozițiile art. 485 și 487 C. proc. civ.

Conform raportului întocmit în cauză însușit de părți, în raport de dispozițiile art. 487 C. proc. civ. recursul declarat de recurent, prin poștă la data de 4.05.2015 a fost formulat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentința recurată fiind comunicată la data de 15.04.2015.

Motivele de recurs depuse de recurent în ședința publică din 10 octombrie 2017 sunt formulate tardiv și urmează a fi respinse ca atare în raport de dispozițiile art. 487 C. proc. civ. în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nulitate privind încălcarea normelor privitoare la prescripția extinctivă respectiv prescripția răspunderii administrative a recurentului Curtea constată că acesta reprezintă un motiv nou de nelegalitate privind raportul de evaluare și care nu a fost arătat în contestația formulată în termenul de 15 zile de la comunicare, în cadrul contestației formulate la instanță conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Pentru acest motiv, Curtea nu va analiza pentru prima oară în recurs acest motiv nou de nelegalitate cu care nu a fost investită instanța în cadrul contestației formulate conform art. 22 alin. (1) din legea nr. 176/2010.

Pe fond analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reține încălcarea principiului contradictorialității sau a dreptului la apărare de natură a determina casarea cu trimitere spre rejudecare pe motiv că instanța a încălcat reguli de procedură care ar determina sancțiunea nulității sentinței atacate.

În mod corect prima instanță a respins cererea de repunere pe rol a cauzei aceasta nefiind justificată. Actele depuse de către reclamant nu erau acte noi utile soluționării cauzei și au fost depuse de către reclamant cu nerespectarea dispozițiile art. 245 C. proc. civ. în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 254 alin. (2) C. proc. civ.

În baza rolului activ prima instanță a apreciat corect că este în măsură să soluționeze contestația în raport de motivul probator de la dosar inclusiv actele depuse în dosarul înregistrat la o instanță necompetentă - Tribunalul București.

În ceea ce privește cererea de acordare a unui teren pentru lipsă de apărare în mod corect prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată și a respins-o în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 222 alin. (1) C. proc. civ. În cauză nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care recurentul în fața unei instanțe necompetente - Tribunalul București - la termenul din 19 octombrie 2014 a fost reprezentat de avocat, cererea de acordare termen formulată în fața Curții de apel reprezentând o încercare de tergiversare a cauzei în condițiile în care recurentul fiind cel care a sesizat o instanță necompetentă material, în cauză fiind aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art. 22 din Legea nr. 176/2010. În cauzele având ca obiect verificarea regimului incompatibilității și al conflictelor de interese sau după caz a declarațiilor de avere, competența materială de soluționare în primă instanță revine Curții de Apel și nu Tribunalului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză nefiind interpretate sau aplicate greșit dispozițiile Legii nr. 176/2010, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 din legea nr. 176/2010 și a dispozițiilor art. 70-71 și 76 din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamat aflându-se în conflict de interese atunci când, în calitate de primar a semnat două dispoziții care îl priveau pe fiul său încălcând dispozițiile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În calitate de primar, A. a semnat Dispoziția nr. 67 din 10 iulie 2008, prin care fiul său B. este numit pe postul de inspector protecție civilă referent III debutant. Potrivit fișei de post întocmită la data de 10.07.2008, funcția de inspector situații de urgență debutant se subordonează primarului comunei Tîmna.

De asemenea, în calitate de primar A. a semnat Dispoziția nr. 189 din 17 aprilie 2012 prin care fiul său B. este desemnat să participe la efectuarea operațiunilor generate de desfășurarea alegerilor autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012.

Cioară B. a obținut, în perioada 10.07.2008 - 09.05.2012:

- venituri salariale, inclusiv venituri din protecția muncii, fond premii, tichete cadou, încasate, pe parcursul exercitării funcției de inspector situații de urgență, în sumă de 29.011 RON,

- venituri în urma participării la alegerile autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012 în sumă de 3.488 RON.

Curtea nu va reține aspectele de nelegalitate invocate de recurent în cauză prima instanță înlăturând motivat pretinsele încălcări ale normei legale invocate de recurent.

În cauză dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010 au fost respectate de către intimată neputându-se reține încălcarea dreptului la apărare în faza administrativă de soluționare a contestației pe motiv că intimata nu a ținut cont de punctele sale de vedere.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010:

"(1) Dacă, in urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris."

Din analiza dispoziției legale menționate, rezultă faptul că legiuitorul a stipulat dreptul la apărare al persoanei evaluate din perspectiva obligației inspectorului de integritate de a o înștiința în cazul în care identifică elemente în sensul existentei unui conflict de interese sau a unei incompatibilități și de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere, precum și date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

Din perspectiva art. 20, dreptul la apărare al recurentului a fost respectat, prin adresele nr. 29556/G/II din 03.07.2013, respectiv nr. 43346/G/II din 04.10.2013 A. fiind informat referitor la identificarea elementelor în sensul nerespectării regimului juridic al conflictelor de interese. Totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistată sau reprezentată de avocat. Informările înregistrate sub nr. 29556/G/II din 03.07.2013, respectiv nr. 43346/G/II din 04.10.2013, au fost transmise la domiciliul acestuia, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire semnată de către "destinatar" la data de 08.07.2013, respectiv de către "secretară" la data de 09.10.2013.

A. s-a prezentat la data de 23.07.2013 la sediul Agenției Naționale de Integritate potrivit Procesului-Verbal înregistrat sub nr. 33256/G/II din 23.07.2013 și pentru a depune un punct de vedere.

Intimata după comunicarea punctelor de vedere al persoanei evaluate a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și a emis raportul de evaluare apreciindu-se că în cauză punctele de vedere formulate nu au fost în măsură să înlăture existența unui conflict de interese în sensul dispozițiilor art. 70-71 și 76 din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește îndeplinirea pe fond a condițiilor existenței unui conflict de interese, sentința atacată este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 70-71 și 76 din legea nr. 161/2003 semnarea celor două dispoziții, care îl priveau pe fiul său determinând existența unui conflict de interese administrativ.

În mod fondat și pe baza unei aplicări temeinice a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut faptul că, semnarea de către recurentul A., la data de 10.07.2008 și la data de 17.04.2012, în calitate de Primar al comunei Tîmna a Dispoziției nr. 67 din 10 iulie 2008, prin care fiul său, B., este numit în funcția de referent III debutant, în cadrul Serviciului situații de urgență, respectiv a Dispoziției nr. 189 din 17 aprilie 2012 prin care B. este desemnat să participe la efectuarea operațiunilor generate de desfășurarea alegerilor autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012, reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind conflictul de interese, respective a dispozițiilor art. 70, T1 și 76 din Legea nr. 161/2003.

Susținerile recurentului, potrivit cărora, atribuțiile sale, în calitate de Primar, de semnare a Dispozițiilor, nu pot fi delegate, "Legea nr. 215/2001 neprevăzând această posibilitate" sunt contrazise chiar de prevederile actului normativ invocat care, la art. 57 alin (2) stipulează că:

"(2) Viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale." Iar la art. 65 stipulează că:

"Primarul poate delega atribuțiile ce îi sunt conferite de lege și alte acte normative viceprimarului, secretarului unității administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcționale sau personalului din aparatul de specialitate, precum și conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, în funcție de competențele ce le revin în domeniile respective."

Nu sunt relevante și nu înlătură conflictul de interese în care se găsește recurentul, argumentele acestuia potrivit cărora cele două Dispoziții au fost supuse controlului legalității exercitat de Prefect, întrucât singura instituție abilitată de lege să exercite responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, din Legea nr. 176/2010 (printre care se numără și recurentul, în calitatea sa de ales local) pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice este Agenția Națională de Integritate.

Astfel, conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Lecții nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative:

"(1) Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice."

În ceea ce privește lipsa folosului material, invocată de către recurent, după cum a reținut și instanța de fond, acesta constă în veniturile salariale, inclusiv veniturile din protecția muncii, fond premii, tichete cadou, încasate în perioada 10.07.2008 - 09.05.2012, de către fiul acestuia, B., pe parcursul exercitării funcției de inspector situații de urgență, în sumă de 29.011 RON, precum și veniturile obținute în urma participării la alegerile autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012, în sumă de 3.488 RON.

Potrivit dispozțiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, prin conflict de interese se înțelege, situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative", iar conform art. 71 din același act normativ "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparenta deciziei și supremația interesului public"

Aplicabilitatea dispozițiilor legale susmenționate este indiscutabilă, în condițiile în care reclamantul exercită o funcție de autoritate publică, iar categoria aleșilor locali este expres vizată de dispozițiile din legea nr. 161/2003 fără nici o excepție.

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situațiile în care funcționari publici, aleșii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaților lor un anumit avantaj. Aceste situații includ și împrejurările în care existența unor obligații ale funcționarilor, aleșilor locali sau demnitarilor față de orice terț ar putea afecta imparțialitatea deciziilor sale.

Așadar, importanța lor este dată de faptul că simpla lor existență prezintă un potențial pericol de corupție.

Or, în speță există un interes personal al recurentului, care s-a materializat prin angajarea fiului său. în cadrul Serviciului situații de urgență în funcția de referent III debutant precum și prin desemnarea acestuia la efectuarea operațiunilor generate de desfășurarea alegerilor autorităților administrației publice locale din data de 10.06.2012, cu încălcarea prevederilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Deci, A. avea un interes personal în luarea respectivelor decizii, întrucât cunoștea că aceste decizii vor produce un folos material pentru ruda sa de gradul I, astfel că avea obligația de a se abține de la emiterea deciziei de angajare a fiului său în cadrul instituției pe care o conducea, precum și a deciziei prin care l-a desemnat să participe la efectuarea operațiunilor generate de desfășurarea alegerilor autorităților administrației publice locale.

Prin semnarea celor două Dispoziții ce îl priveau pe fiul său, recurentul nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială și obiectivă fată de interesele patrimoniale ale sale și ale familiei sale.

Semnarea Dispozițiilor în cauză reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, fiul recurentului obținând venituri ca urmare a angajării în cadrul Primăriei comunei Tîmna - Serviciul situații de urgență unde primar este chiar recurentul, acesta din urma aflându-se în situația în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin în calitate de ales local, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcției sale publice.

În ceea ce privește ordonanța de clasare a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Craiova din 16.07.2014 aceasta nu înlătură de la aplicare răspunderea administrativă întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 176/2010 pentru încălcarea regimului conflictului de interese în sensul reținut corect prin sentința atacată.

În ceea ce privește raportul de evaluare x din 12.04.2016 acesta a avut un obiect diferit respectiv verificarea situației de incompatibilitate. Soluția clasării administrative dispusă nu are legătură și nu afectează legalitatea raportului de evaluare din prezenta cauză prin care s-a constatat că recurentul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulate motivele de recurs invocate de recurentul - reclamant în ședința publică din data de 10 octombrie 2017.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 272 din 4 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2017.