ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3795/2015

Decizia nr. 3795/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Teleorman și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe prin sentința nr. 141 din 26.02.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 58527/G/II/11.12.2013, emis de pârâtă.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1330 din 29 aprilie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând că acesta a deținut atât funcția de viceprimar al comunei Siliștea, jud. Teleorman, cât și calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în cadrul Adunării Generale a Asociaților a SC B. SRL societate comercială de interes public local, cu încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii și anulării actului administrativ atacat.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2015 a constatat admisibilitatea în principiu a recursului și incidența prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fost fixat termen pentru judecarea recursului la data de 26 noiembrie 2015.

3.1. Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. În cauză este necontestat că Agenția Națională de Integritate a reținut că recurentul-reclamant, având calitatea de viceprimar al comunei Siliștea, jud. Teleorman, în mandatul 2012-2016, a deținut și calitatea de reprezentant al U.A.T. Siliștea în A.G.A. a SC B. SRL., în perioada 22.05.2013-09.11.2013, așa cum rezultă din hotărârile Consiliului Local al Comunei Siliștea și din informațiile furnizate de O.N.R.C.

În considerentele sentinței recurate s-a reținut, în esență, că în situația factuală în care s-a aflat/ poziționat recurentul-reclamant, sunt incidente prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

În recursul formulat, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum și faptul că ar fi avut calitatea de reprezentant al U.A.T. Siliștea în A.G.A. a SC B. SRL.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, între alte funcții din administrația publică locală, funcția de viceprimar „este incompatibilă cu: lit. f): funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți de interes național”.

Or, prin rezoluția nr. 2779 din 9.06.2013 din Dosarul nr. x/2013 al O.R.C. Tribunalul Teleorman, în O.N.R.C., la SC B. SRL, recurentul-reclamant A. a fost înregistrat ca reprezentant al U.A.T. Siliștea, asociat unic al societății comerciale, calitate care a încetat ulterior, în baza H.C.L. nr. 35 din 09.11.2013.

Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a reținut în mod judicios incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum și starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant în perioada 22.05.2013-09.11.2013, recursul formulat fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1330 din 29 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2015.