ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1359/2017

Decizia nr. 1359/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în Dosarul numărul x/33/2014, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Naționala de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 25455/G/II din 19 iunie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

Prin Sentința nr. 395 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul A., împotriva Raportului de evaluare nr. 25455/G/II din 19 iunie 2014, întocmit de Inspecția de Integritate în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței civile nr. 395 din 29 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și, după rejudecarea cauzei pe fond, admiterea contestației și anularea raportului de evaluare întocmit de pârâtă, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Reclamantul a arătat că în perioada 29 iunie 2012 - 17 decembrie 2013 a deținut simultan, atât funcția de viceprimar al comunei Șieuț, cât și funcția de administrator în cadrul societății B. SRL. Trebuie subliniat că prin Hotărârea asociaților din data de 07 mai 2010, admisă de Oficiul Registrului Comerțului prin Rezoluția nr. 3153 din 09 iunie 2010, s-a suspendat temporar activitatea societății, pentru o perioadă de trei ani, pe perioada 04 iunie 2010 până la data de 03 iunie 2013.

Prin urmare, la data de 29 iunie 2012, când a fost validat mandatul de viceprimar al comunei, activitatea societății era suspendată, astfel încât această situație nu era de natură să afecteze funcția publică obținută. De la data suspendării și până la data de 17 decembrie 2013, societatea nu a desfășurat nicio activitate, iar prin Încheierea civilă nr. 2357 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 662 din 15 aprilie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății.

Scopul activității desfășurate de Agenția de Integritate este, potrivit dispozițiilor art. 8 Legii nr. 176/2010: "asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale." Or, în speță nu se putea exercita nicio activitate de natură să afecteze funcția publică, de vreme ce nu a existat un act sau decizie administrativă care să favorizeze societatea comercială a cărei activitate a fost suspendată.

Puterea judecătorească prin instanțele de judecată au posibilitatea de a aprecia nu numai în litera, ci și în spiritul legii, care depășește interpretarea textuală.

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului la data de 10 decembrie 2015, după comunicarea cererii de recurs către intimată la 08 ianuarie 2015 și după primirea întâmpinării formulată și depusă de intimată la data de 28 ianuarie 2015.

Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Atât recurentul, cât și intimatul nu au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.

Prin încheierea de ședință din data de 08 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 04 aprilie 2017.

La data de 28 ianuarie 2015 a depus întâmpinare pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând simultan funcția de viceprimar și calitatea de administrator al unei societăți comerciale. Faptul că activitatea societății comerciale a fost suspendată nu are relevanță, întrucât dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu disting asupra ipotezelor ce generează situația de incompatibilitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate de reclamant se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Este fondată critica reclamantului cu privire la perioada pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate în temeiul dispozițiilor art. art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003: "Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere sau execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit (...);"

Prin Hotărârea Consiliului Local Șieuț nr. 21 din 29 iunie 2012 a fost ales viceprimarul A., acesta deținând la momentul validării mandatului în funcția publică și calitatea de administrator al SC B. SRL.

În speță, reclamantul a deținut calitatea de administrator al societății SC B. SRL, în perioada 29 iunie 2012 - 17 decembrie 2013, cu precizarea că activitatea societății a fost suspendată pentru o perioadă de trei ani, pe perioada 04 iunie 2010 până la data de 03 iunie 2013.

Suspendarea activității societății comerciale include și suspendarea administrării sale, deci calitatea de administrator nu putea fi exercitată pe perioada 29 iunie 2012 - 03 iunie 2013, astfel încât în perioada menționată reclamantul nu a exercitat simultan cele două funcții pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate.

După data de 03 iunie 2013, activitatea societății nu a mai fost suspendată, demarându-se procedurile pentru intrarea în insolvență. La data de 17 decembrie 2013 societatea a intrat în insolvență, aspect constatat prin Încheierea civilă nr. 2357 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud prin care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.

Această situație de fapt nu este contestată de niciuna dintre părți, ceea ce înseamnă că în perioada 03 iunie 2013 - 17 decembrie 2013, calitatea de administrator a reclamantului a subzistat în paralel cu funcția de viceprimar, deci pentru această perioadă limitată de timp poate fi reținută starea de incompatibilitate, raportată la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Așadar, starea de incompatibilitate nu poate fi reținută în ceea ce-l privește pe reclamant pentru perioada 29 iunie 2012 - 03 iunie 2013, dar poate fi reținută pentru perioada 03 iunie 2013 - 17 decembrie 2013.

Ca urmare, în mod eronat s-a statuat că starea de incompatibilitate a reclamantului a subzistat pentru toată perioada stabilită în Raportul de evaluare nr. 25455/G/II din 19 iunie 2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate, respectiv 29 iunie 2012 - 17 decembrie 2013, impunându-se anularea parțială a acestuia, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 8 și art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze sentința și să anuleze în parte Raportul de evaluare nr. 25455/G/II din 19 iunie 2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate, în ce privește starea de incompatibilitate aferentă perioadei 29 iunie 2012 - 03 iunie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 395 din 29 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A.

Anulează în parte Raportul de evaluare nr. 25455/G/II din 19 iunie 2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate în ce privește starea de incompatibilitate aferentă perioadei 29 iunie 2012 - 03 iunie 2013.

Menține celelalte dispoziții ale Raportului de evaluare nr. 25455/G/II din 19 iunie 2014 și ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2017.

Procesat de GGC - NN