ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 21 mai 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

Prin Sentința nr. 167/CA/2014 - PI din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva Sentinței nr. 167/CA/2014 - PI din 24 septembrie, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și, după rejudecarea cauzei pe fond, admiterea contestației și anularea raportului de evaluare întocmit de pârâtă, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Reclamantul a arătat că a dovedit faptul că acest act este întocmit cu încălcarea art. 17 alin. (3) și art. 12 din Legea nr. 176/2010, faptul că noțiunea de ales local nu echivalează cu aceea de persoană desemnată și a justificat faptul că societatea comercială în cadrul căreia recurentul deținea funcția de administrator avea, la data desemnării sale în funcția de viceprimar, activitatea suspendată și deci și funcția de administrator avea aceeași soartă.

Recurentul nu a fost ales în funcția de viceprimar, ci desemnat și validat prin hotărâre de consiliu local, astfel încât nu erau îndeplinite condițiile legale invocate de intimată.

A mai arătat că nu a derulat nici o activitate de natură să afecteze funcția publică, nici vreo colaborare cu Primăria Copăcel.

A mai susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care a refuzat să soluționeze o cerere în apărare, motivând că nu exista text de lege în acest sens; anume, a considerat lipsit de relevanță faptul că societatea al cărei administrator era recurentul se afla în perioada de suspendare, motivând că legea nu distinge în funcție de cum societatea desfășoară activitate sau are activitatea suspendată și nici instanței nu îi este permis acest lucru.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra apărării sale privind faptul că fapta de incompatibilitate se săvârșește cu vinovăție sub forma intenției.

Legal citată, intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea, în esență, că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, deținând simultan funcția de viceprimar și calitatea de administrator al unei societăți comerciale. Faptul că activitatea societății comerciale a fost suspendată nu are relevanță, întrucât dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu disting asupra ipotezelor ce generează situația de incompatibilitate.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în ședință publică, pentru data de 21 februarie 2017.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor recurentului, constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

Deși recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în realitate, criticile acestuia se subsumează exclusiv dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât privesc greșita aplicare a normelor de drept material de către instanța de fond, urmând să fie analizate din această perspectivă.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003:

"Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere sau execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit (...);"

În speță, prin Hotărârea Consiliului Local Copăcel nr. 5 din 27 iunie 2012 A. a fost validat în funcția de viceprimar al Comunei Copăcel, fiind revocat din această funcție prin Hotărârea Consiliului Local Copăcel nr. 12 din 21 ianuarie 2013.

Conform adresei emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurentul deține calitatea de asociat unic și administrator al societății SC B. SRL, de la înființare și până în prezent, cu precizarea că activitatea societății a fost suspendată din data de 1 august 2009 până la data de 31 iulie 2012.

Față de acestea, rezultă cu puterea evidenței că recurentul s-a aflat în incompatibilitate, în raport de prevederile art. 91 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Recurentul avea obligația de a renunța, în termen de 60 de zile, la una din calitățile care determină starea de incompatibilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Pentru recurent, acest termen a început să curgă la data de 27 iunie 2012. În pofida acestei dispoziții legale, recurentul a exercitat concomitent funcția de viceprimar și calitatea de administrator al unei societăți comerciale și după expirarea acestui termen.

Așa cum a apreciat și prima instanță, împrejurările invocate de recurent în apărarea sa, privind faptul că nu ar fi desfășurat activități comerciale, ori că și-a îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile specifice funcției de viceprimar, nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta.

Textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiționează în sensul desfășurării efective de activități comerciale, interzicând cumulul de calități, necondiționat nici de venitul realizat din activitățile comerciale, nici de existența vreunei forme de vinovăție.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speță.

Din această perspectivă, nu se poate considera că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, așa cum a susținut recurentul.

Este fondată însă critica recurentului cu privire la perioada pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate în temeiul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, conform adresei emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, activitatea SC B. SRL, unde recurentul deține calitatea de administrator, a fost suspendată din data de 1 august 2009 până la data de 31 iulie 2012.

Suspendarea activității societății comerciale include și suspendarea administrării sale, astfel încât pe perioada 27 iunie 2012 - 31 iulie 2012 recurentul nu a exercitat simultan cele două funcții pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate.

După data de 31 iulie 2012, activitatea societății nu a mai fost suspendată, ceea ce înseamnă că în perioada 1 august 2012 - 21 ianuarie 2013, calitatea de administrator a reclamantului a subzistat în paralel cu funcția de viceprimar, deci pentru această perioadă limitată de timp poate fi reținută starea de incompatibilitate, raportată la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Ca urmare, în mod eronat s-a statuat că starea de incompatibilitate a reclamantului a subzistat pentru toată perioada stabilită în Raportul de evaluare nr. x din 21 mai 2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate, respectiv 27 iunie 2012 - 21 ianuarie 2013, impunându-se anularea parțială a acestuia, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 8 și art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze sentința și să anuleze în parte Raportul de evaluare nr. x din 21 mai 2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate, în ce privește starea de incompatibilitate aferentă perioadei 27 iunie 2012 - 31 iulie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 167/CA/2014 - P.I. din 24 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează în parte Raportul de evaluare nr. x din 21 mai 2014 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Constată existența stării de incompatibilitate a reclamantului pentru perioada 1 august 2012 - 21 ianuarie 2013.

Menține celelalte dispoziții ale Raportului de evaluare și ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM