ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1290/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 46706/G/II din 20 noiembrie 2014.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 74 din 19 martie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situația de fapt expusă în fața primei instanțe, susținând, în esență, faptul că ulterior comunicării raportului de evaluare (18 februarie 2015) a renunțat la calitatea de administrator al societății comerciale deținute, iar, contrar celor reținute de prima instanță, la data de pronunțării sentinței nu mai deținea funcția de administrator, potrivit rezoluțiilor Oficiului Registrului Comerțului Arad. Totodată, a făcut trimitere și la prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care în mod greșit a fost citate de prima instanță, acest text de lege asigurând cadrul legal al contestației, nu al soluției pronunțate. Potrivit afirmațiilor recurentului, calitatea de viceprimar al comunei nu a condus la niciun act sau decizie părtinitoare în privința acestuia sau a societății, astfel că nu s-a adus vreo atingere integrității exercitării demnității și funcției publice, nu s-au produs acte de corupție instituțională și nu au fost create avantaje materiale. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 16 februarie 2017. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. 46706/G/II din 20 noiembrie 2014 prin care Agenția Națională de Integritate a concluzionat că în perioada 28 iunie 2012 - 20 noiembrie 2014 s-a aflat în stare de incompatibilitate. Curtea de apel a reținut că recurentul-reclamant a deținut concomitent funcția de viceprimar al Comunei Mișca și aceea de administrator al SC B. SRL, încălcând astfel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Se reține că începând cu data de 8 iunie 2005, recurentul a deținut funcția de administrator în cadrul SC B. SRL, societate înființată în anul 2005, potrivit actului constitutiv. Totodată, prin Hotărârea nr. 5 din 28 iunie 2012, Consiliul Local al Comunei Mișca l-a validat pe recurent în funcția de viceprimar al comunei. Recurentul nu a contestat aspectele reținute în privința, susținând doar că ulterior comunicării raportului de evaluare (18 februarie 2015) a renunțat la calitatea de administrator al societății comerciale deținute, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, iar prin deținerea celor două calități nu s-a adus atingere integrității exercitării demnității și funcției publice. Potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: … d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice”. Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă fără echivoc că funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator la o societate comercială. Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor/calităților declarate de lege ca fiind incompatibile. Așa fiind, este lipsit de relevanță faptul că ulterior recurentul a renunțat la calitatea de administrator al societății comerciale deținute, atâta timp cât a continuat să dețină cele două calități, confirmate de înscrisurile depuse la dosar, în perioada de referință. Or, în raport cu dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, alesul local, în speță recurentul, avea obligația să renunțe la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această în funcție, obligație neîndeplinită de recurent în termenul legal prevăzut de acest text de lege. Cât privește indicarea în hotărârea recurată a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 drept temei al soluției pronunțate, care, într-adevăr, reglementează calea de atac împotriva raportului de evaluare, se reține că simpla trimitere la acest text de lege nu este aptă să atragă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Prin urmare, criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.