ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1247/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.07.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/07.07.2015 emis de pârâtă.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 249 din 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

A reținut instanța că reclamantul a deținut, în perioada 27.06.2012-prezent, atât funcția de viceprimar al Comunei Secusigiu, județul Arad, cât și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., în perioada 29.05.2007-prezent, precum și al S.C. C. S.R.L., în perioada 08.08.2011-19.04.2013, nerespectând prevederile din art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, astfel cum a fost formulată.

A susținut, în esență, că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretat prin prisma evaluării efective a elementelor de incompatibilitate, analizând dacă se regăsesc în speță ipotezele vizate de legiuitor a fi sancționate (raportat la asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice, prevenirea și sancționarea corupției), cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 9 alin. (3) din C. civ., referitor la interpretarea legii, instanța supune unui examen juridic norma legală în discuție în scopul aplicării ei la cazul concret dedus judecății.

Astfel, instanța de fond a reținut greșit că simpla deținere simultană a funcției de viceprimar și de administrator într-o societate comercială constituie în mod automat cazul de incompatibilitate prevăzut la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, neavând relevanță situația exercitării funcției de viceprimar în mod transparent și fără vreun interes de natură patrimonială sau de favorizare a unor fapte de corupție și nici împrejurarea că a figurat doar scriptic ca administrator la Registrul Comerțului.

În ceea ce privește asigurarea transparenței, la data alegerii în funcția de viceprimar, 27.06.2012, era de notorietate faptul că figura doar formal ca având calitate de administrator, fără a exercita activități efective în acest sens, a societăților C. S.R.L. și B. S.R.L.

Astfel, a acceptat funcția de viceprimar fără a avea reprezentarea că nu a respectat prevederile art. 87 din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, o dovadă a faptului că și-a exercitat în mod transparent funcția de viceprimar, în declarația de avere și de interese a menționat calitatea de administrator al societăților menționate, declarațiile fiind depuse cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, nu se poate reține culpa sa și nu i se poate imputa încălcarea regimului juridic al incompatibilităților. Cel mult se poate vorbi de o eroare, privind caracterul ilicit al faptei de a deține concomitent funcția de viceprimar și de administrator care nu a desfășurat activitate, constând în necunoașterea sau cunoașterea greșită a caracterului ilicit al faptei, care constituie cauză exoneratoare de răspundere, conform art. 30 alin. (4) și alin. (5) din C. pen.

A mai arătat recurentul că, în ceea ce privește prevenirea și sancționarea corupției, la dosar nu există nicio dovadă în sensul existenței unor suspiciuni legate de săvârșirea unor fapte de corupție, mai ales că cele două societăți nu au înregistrat profit, după cum rezultă din actele dosarului. Astfel, în lipsă de profit, nu există niciun element care să ducă la ideea că ar fi fost înlesnită corupția prin încălcarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat că legiuitorul nu a condiționat existența stării de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 de cuantumul profitului obținut sau de notorietatea deținerii funcției de administrator, starea de incompatibilitate fiind generată de simpla deținere simultană a funcției de viceprimar și a celei de administrator societate comercială.

De asemenea, recurentul avea obligația de a cunoaște dispozițiile legale care reglementează regimul juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/07.07.2015 întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reținut că, în perioada 27.06.2012-prezent, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât a deținut, simultan, funcția de viceprimar al Comunei Secusigiu, județul Arad, și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., număr de ordine la ORC x/2007, în perioada 29.05.2007-prezent, și funcția de administrator al S.C. C. S.R.L., număr de ordine la ORC x/2011, în perioada 08.08.2011-19.04.2013.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu a contestat această situație de fapt, toate criticile aduse raportului de evaluare contestat, atât în fața instanței de fond cât și prin motivele de recurs, vizând aspecte de ordin subiectiv și financiar.

De altfel, recurentul precizează că în declarațiile de avere și interese a menționat calitățile deținute în cele două societăți, însă interpretează eronat dispozițiile legale incidente, referindu-se la faptul că a respectat scopul declarat al legii, asigurarea transparenței și prevenirea și sancționarea corupției.

Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, modificată (Secțiunea a 4-a - Incompatibilități privind aleșii locali), "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice".

De asemenea, art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 dispune că alesul local poate renunța la funcția sa deținută înaintate de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă, fără putință de tăgadă, că legiuitorul nu a permis nuanțări în stabilirea stărilor de incompatibilitate reglementate de lege în raport de împrejurări de fapt/drept determinante/justificative, aspectele de ordin subiectiv/obiectiv de natură a particulariza fiecare situație în parte fiind irelevante sub acest aspect.

În mod clar intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite exercitarea unor activități incompatibile între mediul privat și cel public, indiferent de motivele și de situațiile care au generat stările de incompatibilitate reglementate de lege.

Prin urmare, împrejurările de ordin subiectiv/financiar invocate de recurentul-reclamant în justificarea exercitării pe durata mandatului de viceprimar și a funcției de administrator la S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. (privind așa-zisa notorietate a aspectului că este administratorul celor două societăți "doar scriptic", fără a exercita efectiv activități de administrare, sau faptul că cele două societăți nu au înregistrat profit), nu înlătură starea de incompatibilitate reținută în sarcina sa prin raportul de evaluare contestat.

De altfel, Înalta Curte constată a fi neîntemeiate susținerile recurentului că nu ar fi exercitat activitatea de administrator, de vreme ce, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (situații financiare și bilanțuri, aflate la filele x și următoarele), rezultă că societățile au avut activitate iar actele au fost semnate de A. în calitate de administrator. Deci, recurentul-reclamant a exercitat efectiv funcția de administrator, neavând nicio relevanță juridică și nefiind dovedite susținerile sale că ar fi figurat "doar scriptic" în această funcție. Astfel, este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 87/2017, referitoare la exercitarea funcției.

De asemenea, nu pot fi reținute nici alegațiile recurentului privind faptul că cele două societăți al căror administrator era nu au înregistrat profit sau că nu ar fi încheiat contracte cu Comuna Secusigiu, legiuitorul necondiționând reținerea stării de incompatibilitate cu obținerea de profit sau cu încheierea de contracte cu unitatea administrativ-teritorială.

Nu sunt întemeiate nici apărările recurentului privind starea de eroare în care s-a aflat în perioada supusă evaluării, în sensul că ar putea fi cel mult o eroare constând în necunoașterea sau cunoașterea greșită a caracterului ilicit al faptei săvârșite, întrucât avea obligația, în calitate de ales local, să cunoască dispozițiile legale care reglementează regimul interdicțiilor și al incompatibilităților funcției în care a fost ales. Invocarea și interpretarea articolului 30 alin. (4) și (5) din C. pen. excedează analizei prezentei instanțe. De altfel, din lecturarea acestui articol, rezultă că acesta vizează cauzele de neimputabilitate a unei fapte penale, a unei infracțiuni, în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale și nu se referă la neimputabilitatea faptelor sancționate de legea civilă.

În consecință, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii recurate referitoare la actul administrativ contestat întocmit de Agenția Națională de Integritate, soluția instanței de fond fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale incidente.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 249 din 12 octombrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2018.