ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2931/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2931/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1 Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.01.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.12.2015 emis de pârâtă, prin care s-a reținut încălcarea legislației privind regimul juridic al incompatibilităților, pentru că, în perioada 27.06.2012-14.03.2014, a deținut, simultan cu funcția de viceprimar al Comunei Iratoșu, județul Arad, calitatea de comerciant persoană fizică, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința nr. 102 din 12 aprilie 2016, a admis acțiunea reclamantului, a anulat Raportul de evaluare nr. x/18.12.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, obligând pârâta la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.050 RON.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
A susținut recurenta, în esență, că instanța a interpretat eronat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Decizia instanței de recurs
Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu susținerile părților, constată că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada exercitării căii de atac cu respectarea termenului prevăzut de lege
4.1. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Conform art. 10 - Obligațiile părților în desfășurarea procesului din C. proc. civ.,
"(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."
Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
4.2. Aspect necontestat, sentința de fond a fost comunicată pârâtei la data de 19.05.2016, conform dovezii de înmânare aflate la dosar de fond. Astfel, termenul prevăzut de lege pentru formularea recursului s-a împlinit la data de 06.06.2016.
Recursul a fost înregistrat pe rolul instanței de fond la data de 07.06.2016, conform vizei de primire aplicate pe cerere, peste termenul prevăzut de lege.
4.3. În dovedirea depunerii recursului în interiorul termenului, recurenta-pârâtă a depus o copie a unui "Borderou de corespondență cu poșta militară provincie nr. 222 din data de 3 iunie 2016.".
La poziția nr. 9 din borderou, figurează Adresa nr. x/2016 - x expediată către destinatarul Curta de Apel Timișoara - recurs.
4.4. Potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ., "Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.".
Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate se prevalează de borderoul menționat, susținând că acesta face dovada depunerii cererii de recurs la un serviciu specializat de comunicare la data de 03.06.2016, cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicarea.
4.5. În ceea ce privește această formă de comunicare a actului procedural, reține instanța de control judiciar că, prin Decizia nr. 34/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen publicată în M. Of. nr. 803/11.10.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, analizând modalitățile de comunicare a actelor procedurale, a reținut următoarele:
"92. Pentru persoanele care nu pot ajunge la sediul instanței în vederea depunerii actelor de procedură, art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. a instituit o facilitate și a prevăzut că acestea pot fi depuse și în alte locuri, respectiv la oficiul poștal, la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare.
În mod evident, deși termenele se socotesc pe zile întregi, termenul se va împlini, conform art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., la ora închiderii oficiului poștal, a serviciului de curierat rapid ori a serviciului specializat de comunicare.
În acest sens se interpretează sintagma "dispozițiile art. 183 fiind aplicabile" cuprinsă la alin. (2) al art. 182 din C. proc. civ.
Potrivit art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., "Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".
Totodată, alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administrația locului de deținere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen".
În aceste cazuri, recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către persoana interesată [art. 183 alin. (3) din C. proc. civ.].".
4.6. Deci, în cazul altor servicii de comunicare decât cele poștale, dovada depunerii înscrisurilor transmise instanței este reprezentată de mențiunea sau atestarea făcută pe actul comunicat a datei la care a fost predat.
Data înmânării actului către serviciul specializat trebuie atestată de acest serviciu specializat de comunicare, tocmai pentru a fi posibilă verificarea îndeplinirii condițiilor legate de respectarea termenelor procedurale.
Or, în cauză, Înalta Curte, analizând borderoul depus de recurenta-pârâtă, constată că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv nu conține atestarea făcută de serviciul specializat de comunicare.
La rubrica "Semnătura de primire" nu este menționat, în clar, numele, prenumele și calitatea persoanei care a primit actele de procedură depuse, fiind aplicată o semnătură indescifrabilă. Nu rezultă că persoana semnatară de primire ar aparține serviciului "Poștă militară".
De asemenea, pe borderou nu este aplicată nicio ștampilă a serviciului specializat de comunicare, poșta militară.
Astfel, Înalta Curte constată că actul depus de recurentă, borderoul de corespondență, emană, exclusiv, de la recurentă, în cuprinsul actului neregăsindu-se atestarea serviciului specializat de comunicare.
4.7. În raport cu aceste aspecte, instanța de control judiciar apreciază că borderoul depus de recurenta-pârâtă nu îndeplinește condițiile de formă pentru a fi avut în vedere ca făcând dovada faptului că cererea de recurs a fost depusă în interiorul termenului prevăzut de lege.
4.8. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 102 din 12 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2019.