ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/01.07.2015, întocmit la data de 01.07.2015 de Agenția Națională de Integritate, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x, întocmit la data de 01.07.2015.

Prin Sentința civilă nr. 77/11 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în Dosarul nr. x/2015 competența de soluționare a acțiunii a fost declinată în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal sub Dosar nr. x/2016.

Prin Sentința civilă nr. 125 din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate.

Împotriva Sentinței civile nr. 125 din 18 aprilie 2016 a formulat recurs reclamantul A., criticând ca nelegală hotărârea atacată, fiind indicate ca motive de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a susținut faptul că aspectul supus verificării, în aprecierea asupra legalității și temeiniciei raportului întocmit de către intimată, este acela dacă a avut sau nu calitatea de comerciant persoană fizică, în perioada vizată, în care a deținut funcția de viceprimar.

În acest context, trimiterile instanței de fond, la prevederile noului C. civ. (art. 3) și la cele ale Legii nr. 71/2011 (art. 8), în care se definește noțiunea de profesionist, nou introdusă prin aceste reglementări, sunt, în opinia sa, străine de natura cauzei, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în speță nefiind supusă analizei nici noțiunea de profesionist și nici dacă aceasta include sau nu, noțiunea de comerciant ori pe cea de persoană fizică autorizată.

Prevederile C. civ. invocate de către instanța de fond, inclusiv a dispozițiilor de punere în aplicare a acestuia, reglementează cadrul general -norma comună de drept - privind raporturile dintre profesioniști, precum și cele dintre profesioniști și alte subiecte de drept civil.

Atâta timp, însă, cât există o normă specială - în speță O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale - ce definește, reglementează cadrul juridic și stabilește reguli specifice activității unei anumite categorii de subiecți de drept - în speță, persoanele fizice autorizate - trimiterile la o normă cu caracter general, sunt străine de pricină.

O.U.G. nr. 44/2008 este, în opinia sa singurul act normativ, cu caracter special, în raport de prevederile căruia se impune a se analiza dacă, în calitate de persoană fizică autorizată, a avut sau nu calitatea de comerciant persoană fizică, astfel încât să i se poată reține existența unui caz de incompatibilitate cu funcția deținută.

Ori, potrivit prevederilor acestei ordonanțe, prevederi care au fost greșit aplicate de către instanța de fond, nu a avut calitatea de comerciant persoană fizică, iar simplul fapt al autorizării sale, în anul 2010, ca persoană fizică autorizată - PFA A., pentru activitatea de creștere a ovinelor și caprinelor - cod CAEN 0145, nu atrage, așa cum greșit se reține în sentință și în Raportul de control, calitatea sa de comerciant persoană fizică și incompatibilitatea sa cu funcția de viceprimar.

Există, în opinia recurentului o distincție clară între persoana fizică producător agricol, cum este situația sa, apoi persoană fizică producător industrial și, cea de-a treia categorie, de persoana fizică comerciant, respectiv cea care desfășoară activități comerciale.

Instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material, atunci când a statuat că interpretarea acestora ar duce la concluzia că PFA, prin înregistrarea la registrul comerțului, devine, în mod automat, comerciant persoană fizică, întrucât, din interpretarea corectă a prevederilor ordonanței, rezultă faptul că legiuitorul a înțeles să confere calitate de comerciant persoană fizică, odată cu înregistrarea la registrul comerțului, doar pentru două din cele trei forme de organizare reglementate, deși toate sunt supuse înregistrării la registrul comerțului, legiuitorul excluzând dobândirea automată a acestei calități în cazul PFA.

Legiuitorul distinge, fără echivoc, între persoana fizică autorizată (PFA) care are calitate de comerciant și persoana fizică autorizată (PFA) care nu are calitatea de comerciant, întărind susținerile noastre și confirmând, în mod clar, faptul că simpla calitate de persoană fizică autorizată să desfășoare o activitate și statului ei de persoană înscrisă la Registrul Comerțului, nu atrag în mod automat, calitatea de comerciant, așa cum, în mod greșit, a apreciat instanța fondului, această calitate trebuind dovedită și depinzând de natura activității economice desfășurate de PFA.

Recurentul a susținut că prevederile O.U.G. nr. 44/2008 stabilesc faptul că PFA nu devine automat comerciant persoană fizică, prin înregistrarea la registrul comerțului, astfel că în mod greșit instanța de fond a apreciat că normele generale din noul C. civ. (art. 3) și din Legea nr. 71/2011 (art. 6 și 8) ar înlătura această distincție din legea specială și ar transforma, automat, PFA-ul în comerciant persoană fizică, ceea ce este inadmisibil și constituie o greșită aplicare a normelor de drept material.

Este greșită și în discordanță cu interpretarea normelor de drept material argumentarea instanței de fond conform căreia calitatea sa de persoană fizică autorizată să desfășoare activități de producător agricol echivalează cu calitatea de comerciant persoană fizică, exclusiv pentru simplu fapt că Oficiul Național al Registrului Comerțului a atestat faptul că este persoană fizică autorizată, textul legii speciale, O.U.G. nr. 44/2008 făcând distincție clară între persoana fizică autorizată ca producător agricol și persoana fizică comerciant.

Activitatea desfășurată în cadrul PFA A. a fost aceea de simplu producător agricol ce s-a ocupat de creșterea unui număr mic de ovine și ea nu a presupus desfășurarea de activități comerciale iar intimata nu a făcut, sub nicio formă, vreo dovadă a faptului că ar fi comerciant.

Instanța de fond nu a luat în considerare dovezile legale care atestă, în mod suplimentar, faptul că a avut calitatea de producător agricol și nu pe cea de comerciant, respectiv cele furnizate de certificatul privind încadrarea PFA A. în Clasificarea activităților din economia națională (codurile CAEN) și cele furnizate de natura datoriilor fiscale rezultate din urma activității mele de producător agricol.

O altă aplicare greșită a normelor de drept material, a susținut recurentul, o constituie argumentarea instanței de fond potrivit căreia reclamantul, în calitate de PFA, exploatează o întreprindere în sensul art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 44/2008.

Observând și coroborând definițiile cuprinse la art. 2 lit. a), e), f), g) și i) din ordonanță, se poate constata faptul că noțiunile de întreprinzător (lit. e) și de întreprindere economică (lit. f) fac parte din definirea noțiunii de întreprindere individuală (lit. g), structură pe care nu o deține și că ele nu au nimic de a face cu definirea noțiunii de, persoană fizică autorizată (lit. i), care este "persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă" și, deci, nu exploatează o întreprindere ce atrage forța de muncă aparținând mai multor persoane.

Prin urmare, în opinia sa, nu se află în situația de incompatibilitate reținută în Raportul de control contestat, întrucât situația de incompatibilitate trebuie analizată din perspectiva stării de fapt reale și a tuturor dispozițiilor legale care reglementează activitatea față de care se impută incompatibilitatea, nefiind suficientă reținerea superficială a unor date din Registrul Comerțului.

Totodată, activitatea de mic producător agricol nu a interferat în niciun fel cu activitatea sa de viceprimar, nu a avut niciun contract încheiat cu unitatea administrativ teritorială, nu au existat acte administrative ori decizii ale autorităților locale care să aibă vreo legătură cu PFA A., astfel încât, nici sub acest aspect, nu poate fi vorba despre vreo incompatibilitate ori conflict de interes.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, reținând următoarele considerente:

Recurentul-reclamant A. a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Un prim argument dezvoltat de recurentul-reclamant se referă la faptul că trimiterile instanței de fond la prevederile Noului C. civ. și la prevederile Legii nr. 71/2011 ar fi străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurentului, dispozițiile Noului C. civ. și Legii nr. 71/2011 fiind invocate chiar de intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la fond, iar prima instanță a constatat în mod corect că aceste prevederi coroborate își găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât reglementează calitatea de comerciant persoană fizică.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, în mod just prima instanță a apreciat că, după intrarea în vigoare a Noului C. civ., persoana fizică autorizată dobândește calitatea de comerciant dacă îndeplinește condițiile cerute pentru desfășurarea activităților economice, exploatează o întreprindere economică (comercială) în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008 și este înregistrată în registrul comerțului.

Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile circumscrise motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., considerentele hotărârii explicând soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod real probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că este neîntemeiată acțiunea cu care a fost învestit.

Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinței recurate corespund modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale cuprins în actul administrativ contestat, precum și apărărilor formulate de intimata-pârâtă, nu reprezintă o analiză a unor motive străine de natura cauzei, în sensul celor susținute de recurentul-reclamant, în condițiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu ușurință din lecturarea hotărârii.

În consecință, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, apreciind că au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi nefondat, pentru considerentele ce se succed:

Chestiunea esențială ce se impune a fi lămurită în cauză vizează modalitatea în care prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora:

"Funcția de primar și viceprimar, primar general și primar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) calitatea de comerciant persoană fizică".

În cauză, prin raportul de evaluare contestat, s-a reținut că recurentul-reclamant A. a deținut simultan, în perioada 01.02.2013 (data validării în funcție) - 26.06.2014, atât funcția de viceprimar în cadrul Primăriei Spermezeu, județul Bistrița Năsăud, cât și calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul "A. PFA".

Un prim argument dezvoltat de recurentul-reclamant se referă la activitatea de producător agricol pe care a desfășurat-o în perioada în care a deținut și funcția de viceprimar, apreciind, în esență, că această activitate nu duce la încadrarea sa în noțiunea de "comerciant", fiind doar autorizat pentru activitatea de creștere a ovinelor și caprinelor, iar, pe de altă parte, PFA A. nu îndeplinește criteriile fundamentale pentru dobândirea calității de comerciant.

Înalta Curte constată că activitatea de producător agricol a fost desfășurată de către recurentul-reclamant prin înființarea și organizarea unei Persoane Fizice Autorizate (PFA A.), potrivit O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008: "Prezenta ordonanță de urgență reglementează accesul la activitățile economice din economia națională astfel cum sunt prevăzute în Codul CAEN, procedura de înregistrare în registrul comerțului, de autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale.", iar dispozițiile art. 16 - 21 stabilesc modalitatea de înființare, organizare și încetare a activității cât privește persoanele fizice autorizate.

Corelativ, dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, stabilesc obligativitatea comerciantului persoană fizică de a obține înscrierea în registrul comerțului anterior începerii activității economice.

În acest context vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008, care definesc activitatea economică drept "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați sau determinabili, în scopul obținerii unui profit."

Relevante sunt și dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008, potrivit cărora:

"Membrii întreprinderii familiale sunt comercianți persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerțului și răspund solidar și indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare prevăzute la art. 29 alin. (1)."

În cauză nu este contestată existența PFA A., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului la data de 26.06.2014, astfel cum rezultă din informațiile puse la dispoziție de Oficiul Național al Registrului Comerțului recurentul contestând doar calitatea de comerciant pe care ar fi obținut-o prin această formă de organizare a activității economice.

Nu se poate reține argumentul recurentului-reclamant în sensul că legiuitorul exclude dobândirea automată a calității de comerciant persoană fizică prin simpla înregistrare înmatriculare în registrul comerțului, atât timp cât, potrivit O.U.G. nr. 44/2008 și Legii nr. 26/1990, calitatea de comerciant persoană fizică se dobândește prin simpla înmatriculare în Registrul Comerțului, fără a fi necesare formalități sau condiții ulterioare.

Contrar susținerilor recurentului, un argument suplimentar în sensul calificării persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă și din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora referirile la comercianți din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ., se consideră a fi referiri la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului.

Argumentația recurentului-reclamant în sensul că activitatea sa de mic producător agricol nu a interferat cu activitatea sa de viceprimar, este lipsită de temeinicie, în condițiile în care dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariției stării de incompatibilitate, au un conținut clar interdictiv cu privire la deținerea calității de comerciant persoană fizică, simultan cu deținerea calității de primar:

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;"

Așadar, legea nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate al formei de organizare (persoană fizică autorizată, în cazul de față), sau chiar de lipsa activității.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, nefiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material. În cauză nefiind incident motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. recursul formulat de recurentul-reclamant A. va fi respins, ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 125 din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - OB