ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2607/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată la data de 24 noiembrie 2015, Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând admiterea acțiunii și anularea raportului de evaluare nr. x/6.11.2015 prin care pârâta a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului, în calitate de viceprimar al orașului Năsăud, ca nelegal și netemeinic.

Prin sentința civilă nr. 49 din data de 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate și a fost anulat parțial Raportul de evaluare nr. x/06.11.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate, respectiv numai în partea care privește deținerea simultană a calității de viceprimar al orașului Năsăud în perioada 23.06.2012-28.04.2014 și de membru în Consiliul de Administrație al S.C. C. S.A. Bistrița în perioada 23.07.2009-10.08.2012, fiind menținut restul raportului.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Raportul de evaluare nr. x/6 noiembrie 2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate sub trei aspecte, prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât a exercitat funcția de viceprimar al orașului Năsăud, concomitent cu deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație al Colegiului Național "George Coșbuc" Năsăud al Spitalului Orășenesc Năsăud și al societății comerciale S.C. C. S.A..

Reclamantul A. a fost ales consilier local și validat în funcția de viceprimar al orașului Năsăud, în mandatul 2012 - 2016, prin Hotărârea Consiliului Local al orașului Năsăud nr. 48/23 iunie 2012.

Potrivit art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, pe durata mandatului viceprimarul își păstrează statutul de consilier local.

Reclamantul susține că raportul este încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora raportul de evaluare cuprinde evaluarea elementelor de incompatibilitate și arată că deși în conținutul raportului de evaluare există un capitol Evaluarea elementelor de incompatibilitate, evaluarea trebuie să fie una propriu-zisă, aptă de a impune concluzia de incompatibilitate. Dezvoltă pe larg pretenția sa de nemotivare a actului administrativ atacat, susținând, în esență, că în lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură și absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive.

Sub acest aspect, Curtea observă că reclamantul nu învederează în concret nici o lipsă a raportului de evaluare atacat, ci doar afirmă la modul general o nemotivare a acestuia, fără însă să specifice ce anume ar lipsi din act. Raportul cuprinde elementele indicate de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, respectiv partea descriptivă a situației de fapt; punctul de vedere al persoanei supuse evaluării; evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate; concluzii. Prin urmare, raportul de evaluare cuprinde toate elementele prevăzute de lege, inclusiv evaluarea elementelor de incompatibilitate constatate (detaliat, cu indicarea atât a faptelor reținute, cât și a încadrării legale), susținerile reclamantului fiind nefondate.

Totodată, sub aspect formal, Curtea mai reține că procedura invitării a fost îndeplinită în speță, persoana evaluată fiind solicitată să prezinte un punct de vedere, prin adresa nr. x iunie 2014, confirmarea de primire fiind semnată de către destinatar la data de 23 iunie 2014, iar ulterior, persoana evaluată a transmis un punct de vedere înregistrat sub nr. x iulie 2014.

Prin adresa nr. x iunie 2014, reclamantul a fost informat că elementele care au dus la starea de incompatibilitate sunt reprezentate de nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților, prin încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice.

Pe fond, cu privire la situația de incompatibilitate viceprimar - membru în CA la S.C. C. S.A., Curtea observă că autoritatea pârâtă a reținut în raportul său că reclamantul ar fi încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât a exercitat funcția de viceprimar al orașului Năsăud, concomitent cu deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație al societății comerciale S.C. C. S.A..

Reclamantul A. a fost validat în funcția de Viceprimar al orașului Năsăud, în mandatul 2012 - 2016, prin Hotărârea Consiliului Local al orașului Năsăud nr. 48/23 iunie 2012, incompatibilitatea referindu-se la mandatul 23 iunie 2012 - 23 iunie 2016, iar, sub acest aspect, cumulul calității de membru în Consiliul de Administrație al S.C. C. S.A. Bistrița, avută în perioada 23 iulie 2009 - 10 august 2012, se suprapune doar pe intervalul 23 iunie 2012 - 10 august 2012.

Compania S.C. C. S.A. este o societate comercială înființată la data de 1 decembrie 1999, în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sub autoritatea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud (acționar unic), prin reorganizarea Regiei Autonome de Drumuri și Poduri Bistrița-Năsăud.

Curtea constată că în urma rezultatului obținut la alegerile locale, reclamantul a depus la data de 02.07.2012 o demisie scrisă din Consiliul de Administrație al acestei societăți, înregistrată sub nr. x Ca atare, reclamantul a optat în termenul legal prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, care prevede că "alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție", această incompatibilitate fiind reținută greșit în raportul de evaluare.

Faptul că Adunarea Generală a Acționarilor a adoptat Hotărârea nr. 1 prin care s-a luat act de demisie abia în 30.07.2012 și că la Registrul Comerțului hotărârea a fost menționată abia la 10 august 2012 este fără relevanță deoarece, pe de o parte, reclamantului nu-i este imputabilă întârzierea în operareea administrativă a demisiei, iar pe de altă parte textul art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 se referă la renunțare de către alesul local ca act unilateral și propriu, fără nici o mențiune cu privire la concretizarea efectivă în evidențele Registrului Comerțului a acestei renunțări.

Cu privire la incompatibilitatea constând în deținerea concomitentă a calității de consilier local și membru în Consiliul de Administrație al Colegiului Național "George Coșbuc" Năsăud, ca reprezentant al consiliului local, Curtea observă că reclamantul a fost validat în funcția de viceprimar al orașului Năsăud, în mandatul 2012 - 2016, prin Hotărârea Consiliului Local al orașului Năsăud nr. 48/23 iunie 2012, incompatibilitatea referindu-se la mandatul 23 iunie 2012 - 23 iunie 2016, interval temporal în care concomitent a funcționat și ca membru în Consiliul de Administrație al Colegiului în perioada 11 iulie 2012 (data hotărârii Consiliului Local, prin care s-au desemnat reprezentanții Consiliului Local în Consiliul de Administrație al Colegiului Național "George Coșbuc" Năsăud) până la 21 mai 2014 (când reclamantul a demisionat din funcția de membru în Consiliul de Administrație al Colegiului Național "George Coșbuc" Năsăud).

Sub acest aspect, reclamantul se apără invocând ambianța legislativă de dinainte de apariția Legii nr. 16/2003, respectiv a Legii nr. 215/2001, apărare fără nici un fel de pertinență în cauză, care vizează împrejurări mult ulterioare, iar dispozițiile legale ulterioare le modifică, fie și doar implicit, pe cele anterioare.

Reclamantul mai invocă art. 96 alin. (1), (2) și 5 din Legea nr. 1/2011, care impun delegarea unui reprezentant al consiliului local în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, situație care ar genera, în opinia și exprimarea sa, un conflict legislativ în raport cu art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003, opinie cu care Curtea nu este de acord din moment ce consiliul local poate delega ca reprezentant o persoană care nu este concomitent și viceprimar și nici măcar consilier local.

Prin urmare, această incompatibilitate a fost corect reținută în raport.

Cu privire la incompatibilitatea constând în deținerea concomitentă a calității de consilier local și membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc "Dr. B." Năsăud, Curtea observă că reclamantul a fost validat în funcția de viceprimar al orașului Năsăud, în mandatul 2012 - 2016, prin Hotărârea Consiliului Local al orașului Năsăud nr. 48/23 iunie 2012, incompatibilitatea referindu-se la mandatul 23 iunie 2012 - 23 iunie 2016, interval temporal în care concomitent a funcționat și ca membru în Consiliul de Administrație al Spitalului în perioada 21 iulie 2012 (data hotărârii Consiliului Local, prin care s-au desemnat reprezentanții Consiliului Local în Consiliul de Administrație al Spitalului Orășenesc "Dr. B." Năsăud) până la 28 februarie 2014 (data hotărârii prin care s-a desemnat un nou reprezentant al Consiliului Local în CA al spitalului).

Sub acest aspect, reclamantul se apără din nou invocând ambianța legislativă de dinainte de apariția Legii nr. 16/2003, respectiv a Legii nr. 215/2001, apărare fără nici un fel de pertinență în cauză, care vizează împrejurări mult ulterioare, iar dispozițiile legale ulterioare le modifică, fie și doar implicit, pe cele anterioare. Curtea mai constată că din perspectiva art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003, consiliul local putea delega ca reprezentant o persoană care nu este concomitent și viceprimar și nici măcar consilier local.

Reclamantul mai susține că Spitalului Orășenesc "Dr. B." Năsăud nu se încadrează în categoria instituțiilor publice referite de art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003, ceea ce ar rezulta din art. 172 alin. (1) lit. c) și k) din Legea nr. 95/2006, argument fără relevanță în condițiile în care orice spital este privit ca fiind de utilitate publică, cu personalitate juridică, de art. 165 din același act normativ, text la care se adaugă și art. 191 noul C. civ. care definește persoana juridică de drept public.

În același timp, însăși denumirea Spitalul orășenesc din Năsăud indică caracterul său de instituție aflată în subordinea Consiliului Local Năsăud, ceea ce rezultă și din organigrama instituției, și, mai ales, din împrejurarea finanțării sale prin resurse financiare ale bugetului local, oferind servicii de utilitate publică. Caracterul de utilitate publică este aferent serviciilor medicale oferite, însă caracterul unității spitalicești este acela de instituție publică, în condițiile în care instituția de utilitate publică nu este reglementată.

Potrivit art. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare al Spitalului Orășenesc "Dr. B." Năsăud, "Spitalul Orășenesc Năsăud este un spital public, finanțat din venituri proprii, din sume finanțate de la bugetul local și de la bugetul de stat".

Împotriva sentinței civile nr. 49 din data de 19 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs atât reclamantul A., cât și pârâta Agenția Națională de Integritate.

3.1. Prin recursul formulat și întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, reclamantul A. solicită admiterea recursului, respectiv: în principal, casarea hotărârii recurate și rejudecând, solicită admiterea în totalitate a acțiunii, iar în subsidiar, solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul anulării raportului și pentru celelalte motive de incompatibilitate.

Apreciază nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma următoarelor considerente:

Pentru a respinge critica referitoare le nemotivarea raportului, instanța de fond retine ca nu s-a specificat ce anume ar lipsi din act. Instanța de fond nu se pronunța in concret asupra motivelor pe care le-a invocat reclamantul cu privire la nemotivarea actului astfel incat hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină atunci când inlatura apărarea de fond privitoare la nemotivarea raportului de evaluare.

Reia apărările referitoare la nemotivarea raportului și asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat:

Raportul este încheiat cu inculcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora raportul de evaluare cuprinde evaluarea elementelor de incompatibilitate.

Chiar daca in conținutul raportului de evaluare exista un capitol Evaluarea elementelor de incompatibilitate, pentru îndeplinirea condițiilor de legalitate nu e suficienta doar inserarea noțiunii de evaluare, ci evaluarea trebuie sa fie una propriu-zisa, apta de a impune concluzia de incompatibilitate

Pentru a respinge acțiunea, instanța de fond analizează situația de incompatibilitate constând in deținerea concomitenta a calității de consilier local și membru in CA al Colegiului National George Cosbuc Nasaud deși trebuia analizata calitatea de viceprimar.

Sub acest aspect, arată ca instanța de fond nu motivează in vreun fel nici netemeinicia și nici măcar nelegalitatea susținerii reclamantului și nici nu se pronunța cu privire și la aspectul referitor la faptul ca aceasta unitate de învățământ nu se regăsește în textul de la art. 87 lit. d). din Legea nr. 161/2003.

Colegiul nu se regăsește in enumerarea legiuitorului in care sunt menționate autoritățile, societățile și instituțiile publice, iar regimul acestuia este reglementat atât de Constituția României la art. 32 alin. (5) cât și în Legea nr. 1/2011 care stabilesc expres că aceste structuri sunt unități de învățământ de stat sau particulare, iar această expresie de unitate de învățământ nu se regăsește în textul de la art. 87 lit. d). din Legea nr. 161/2003"

Referitor la situația de incompatibilitate constând in deținerea concomitenta a Funcției de viceprimar și membru in CA al Spitalului Orășenesc Dr. George Tripon, instanța de fond retine ca apărările cu privire la existenta conflictului legislativ nu pot fi reținute, iar susținerile potrivit cărora nu se încadrează in categoria instituțiilor publice nu prezintă relevanata, atât cat timp cat spitalul este privit ca fiind de utilitate

Spitalul orășenesc nu este o instituție publica și își fundamentează susținerea pe următoarele considerente:

a) potrivit art. 165 din Legea nr. 95/2006, spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale

b) potrivit art. 172 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, spitalul local - spitalul general care acordă asistență medicală de specialitate în teritoriul unde funcționează, respectiv municipiul, oraș, comună

c) deși sunt organizate ca instituții publice, in drept nu sunt instituții publice- sens in care invocam și dispozițiile art. 172 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora doar unitățile de asistență medico-sociale sunt instituții publice specializate, în subordinea autorităților administrației publice locale, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale, precum și servicii sociale persoanelor cu nevoi medicosociale

d) prin urmare, daca legiuitorul ar fi dorit ca spitalele sa fie instituții publice, le-ar fi definit ca atare- interpretarea data de parata din care rezulta ca este o instituție publica adaugă la lege

e) in lista cu instituțiile publice aferenta județului Bistrița- Nasaud, pe care reclamantul a consultat-o pentru a verifica daca este sau nu incompatibil in anul 2012, Spitalul orășenesc "Dr. B." nu este menționat"

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.

3.2. Pârâta Agenția Națională de Integritate și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și să se dispună respingerea capătului de cerere privind anularea Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015 în ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate pentru deținerea simultană de către reclamant a calităților de viceprimar și de membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale.

Reclamantul A., a fost viceprimar al orașului Năsăud, județul Bistrița - Năsăud. pentru mandatul 2012 - 2016.

Din această perspectivă, a deținerii unei funcții publice, a intrat în procedura de evaluare a Agenției Naționale de Integritate, activitate în urma căreia a rezultat că există elemente care să releve starea de incompatibilitate sunt reprezentate de nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților, prin încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligației prevăzute de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancționată, conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) din același act normativ.

Din documentele înaintate de Oficiul Național al Registrului Comerțului reiese faptul că domnul A. a solicitat revocarea din calitatea de administrator al societății S.C. C. S.A., revocare care a avut loc la data de 10.08.2012, dar a continuat să păstreze calitatea de membru în Consiliul de administrație al acestei companii.

Acest aspect este suficient pentru a se reține în mod legal starea de incompatibilitate între calitatea de viceprimar și calitatea de membru în consiliul de administrație al unei societăți comerciale, prin deținere simultană.

Nu se poate considera că domnul A. este absolvit de culpa neîndeplinirii unei proceduri aparținând unei instituții publice, întrucât domnul viceprimar avea obligația respectării cu prioritate a regimului juridic aplicabil statutului de ales local, șiastfel, apreciază că reclamantul nu a îndeplinit cu corectitudine toate diligentele ieșirii din starea de incompatibilitate.

Mai ales având în vedere faptul că demisia a fost transmisă spre înregistrare la Registrul Comerțului abia la 10.08.2012, deși este datată 02.07.2012.

Consideră că domnul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 întrucât a exercitat funcția de viceprimar al orașului Năsăud, concomitent cu deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație al Colegiului Național "George Coșbuc" Năsăud, al Spitalului Orășenesc Năsăud și al societății comerciale S.C. C. S.A. și că această stare a fost în mod greșit înlăturată de instanța de fond.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata- pârâtă Agenția națională de Integritate a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat și menținerea în parte sentinței de fond, în esență reiterând susținerile din întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 aprilie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare și a observațiilor prezentate prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

Prin raportul de evaluare nr. x/6.11.2015 s-a reținut că recurentul-reclamant, viceprimar în funcție al Orașului Năsăud, s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 23.06.2012-28.02.2014, încălcând prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/22003 deoarece a deținut concomitent funcția de viceprimar și funcția de membru al consiliului de administrație al Colegiului Național,, George Coșbuc,, Năsăud, al Spitalului Orășenesc,, Dr. B.,, Năsăud și al S.C. C.,, S.A. Bistrița.

Prin hotărârea primei instanțe s-a constatat legalitatea parțială a raportului de evaluare întocmit în cauză, în ceea ce privește incompatibilitățile rezultate din deținerea inclusiv a calității de membru al consiliului de administrație al Colegiului Național,, George Coșbuc,, Năsăud și al Spitalului Orășenesc,, Dr. B.,, Năsăud

Prin motivele de recurs formulate în cauză se critică sentința și se invocă implicit greșita interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor legale, susținându-se în esență că prima instanță nu ar fi evaluat corespunzător starea de fapt dedusă judecății.

Textele normative care reglementează situațiile de incompatibilitate constatate în privința recurentului-reclamant sunt cele prevăzute la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, conform cărora calitatea de viceprimar este, printre altele, incompatibilă cu cea de membru al consiliului de administrație la instituțiile publice.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, motivarea Curții de apel respectând cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătându-se motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicându-se într-o manieră suficientă argumentele pentru care a respins apărările reclamantului.

Prevederile legale indicate mai sus nu obligă instanța să răspundă tuturor apărărilor formulate de parte, acestea putând să fie analizate global printr-un raționament juridic de sinteză, ori să indice un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument nu constituie automat motiv de casare a sentinței.

Pentru a putea conduce la o astfel de consecință, omisiunea ar trebui să fie decisivă, or în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă, nici măcar nu s-au evidențiat, în calea de atac, aspectele concrete pe care instanța nu le-a analizat.

În privința motivării raportului de evaluare, corect arată intimata că recurentul nu susține încălcarea, de către inspectorul de integritate, a vreunei proceduri impuse de lege și nici nu reclamă o lipsă a raportului de evaluare, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din lege. În secțiunea invocată de recurent sunt cuprinse situația de fapt, textele legale în baza cărora a fost reținută starea de incompatibilitate și corelarea acestora astfel că forma și conținutul actului administrativ permit pe deplin exercitarea controlului de legalitate și de oportunitate de către instanțele competente.

Cu privire la faptul că sentința cuprinde motive contradictorii și este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond a avut în vedere situația de fapt în care recurentul - reclamant deținea, în mod simultan, atât calitatea de viceprimar cât și calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice de învățământ, respectiv al unei instituții publice spitalicești.

Susținerile recurentului referitoare la analizarea situației sale din perspectiva consilierului local sunt nefondate, atât timp cât instanța de fond, în mod explicit, subliniază care au fost calitățile deținute de recurent și avute în vedere la confirmarea legalității și oportunității raportului de evaluare contestat.

Apărările recurentului, referitoare la lipsa unei precizări exprese a legiuitorului cu privire la unitățile de învățământ în cuprinsul art. 87 alin. (1) lit. d), motiv care înlătură posibilitatea atragerii unei stări de incompatibilitate, sunt de asemenea nefondate.

În perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar/viceprimar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, așa cum este Colegiul Național George Coșbuc, ceea ce înseamnă că în consiliul de administrație al școlii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului/viceprimarului și nu primarul/viceprimarul însuși. Că este așa rezultă și din modificarea, ulterior perioadei de referință, a prevederilor art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011.

De asemenea, instituția publică este instituția cu personalitate juridică a administrației publice centrale, locale sau europene, care utilizează resurse financiare publice, Colegiul făcând parte din categoria instituțiilor de învățământ, după cum rezultă inclusiv din nomenclatorul acestora.

Cu privire la caracterul de instituție publică al spitalului orășenesc în al cărui consiliu de administrație a fost membru recurentul, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea normelor legale incidente, reținând, prin interpretarea sistematică a acestora, caracterul de instituție publică a spitalului.

Spitalul orășenesc din Năsăud este, prin însăși denumirea sa, o instituție aflată în subordinea Consiliului local Năsăud (după cum rezultă din organigrama instituției), care gestionează resurse financiare ale bugetului local, și care oferă servicii de utilitate publică, dar care constituie, în mod evident, o instituție publică.

Caracterul de utilitate publică este aferent serviciilor medicale oferite, însă caracterul unității, al instituției, este acela de instituție publică, instituția de utilitate publică nefiind reglementată.

De altfel, conform regulamentului de organizare și funcționare al unității, la art. 3, se precizează faptul că "Spitalul Orășenesc Năsăud este un spital public, finanțat din venituri proprii, din sume finanțate de la bugetul local și de la bugetul de stat (...)"

În concluzie, în acord cu reținerile instanței de fond, prin interpretarea și aplicarea coroborată a normelor legale incidente, recurentul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 întrucât a exercitat funcția de viceprimar al orașului Năsăud concomitent cu deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație al Colegiului Național "George Coșbuc" Năsăud și al Spitalului Orășenesc Năsăud.

În privința recursului pârâtei, în ceea ce privește reținerea stării de incompatibilitate pentru deținerea simultană de către reclamant a calităților de viceprimar și de membru în consiliul de administrație al S.C. C. S.A.., corect a stabilit instanța de fond că reclamantul a fost validat în funcția de Viceprimar al orașului Năsăud în mandatul 2012 - 2016 prin Hotărârea Consiliului Local al orașului Năsăud nr. 48/23 iunie 2012.

În urma rezultatului obținut la alegerile locale, reclamantul a depus la data de 02.07.2012 o demisie scrisă din Consiliul de Administrație al acestei societăți, înregistrată sub nr. x, cu respectarea termenului prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Adunarea Generală a Acționarilor a adoptat Hotărârea nr. 1 prin care s-a luat act de demisie în 30.07.2012 iar la Registrul Comerțului hotărârea a fost menționată la 10 august 2012, recurenta pârâtă susținând că, raportat la aceste date, reclamantului îi este imputabilă întârzierea în operarea administrativă a demisiei, actul din 02.07.2012 fiind întocmit pro causa.

Demersurile întreprinse de instanța de recurs, în sensul solicitării, de la S.C. C. S.A., a registrului de intrări-ieșiri documente, aferent lunilor iulie- august 2009 și a registrului de hotărâri AGA nu au fost în măsură să răstoarne raționamentul avut în vedere de instanța de fond, la poziția nr. 636/2.07.2012 fiind menționată depunerea demisiei d-lui A. din consiliul de administrație.

În condițiile în care revocarea sa a fost înregistrată în registrul societății la data de 02.07.2012 și a reprezentat o revocare certă, serioasă în raport de actele încheiate ulterior de societate, în care nu mai figurează reclamantul ca membru în consiliul de administrație, ea și-a produs efectele în planul răspunderii personale, inclusiv în privința stării de incompatibilitate, de la acea dată, 02.07.2012, neavând importanță, în sensul dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, data înscrierii acestei mențiuni în Registrul Comerțului.

În acest sens este și jurisprudența majoritară a Înaltei Curți, în care s-a reținut că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei sau revocării la organul competent să ia act de această manifestare de voință și nu are importanță, sub aspectul reținerii stării de incompatibilitate, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 49 din 19 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2018.