ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 664/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/16.12.2014 ca fiind netemeinic și nelegal.

Prin acest raport s-a reținut ca persoana evaluată, Viceprimarul municipiului Bistrița - A., s-a aflat în perioada 29.09.2011 - 15.10.2014 în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut în mod simultan funcția de Viceprimar al municipiului Bistrița și cea de membru în consiliul de administrație al Școlii Generale Nr. 5 Lucian Blaga și, respectiv în perioada 25.06.2008-29.07.2008 a deținut funcția de administrator la S.C. B. S.A. Bistrița-Năsăud.

Prin sentința nr. 185 din 02 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și, în subsidiar, rejudecând procesul în fond, admiterea acțiunii și anularea raportului de evaluare, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, reclamantul a arătat următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod greșit că societățile comerciale nu pot fi clasificate în societăți comerciale de interes local, național sau regional, constatând că legea are în vedere interesul național sau local doar în cazul regiilor autonome, în privința societăților comerciale starea de incompatibilitate operând în toate cazurile, fără a avea în vedere că, la nivel național, conceptul de operator regional există în legătură cu societățile comerciale, fiind introdus prin O.U.G. nr. 13/2008 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, care la art. 2 lit. h) oferă definiția acestui conceptului de "operator regional".

A susținut recurentul că regimul specific al incompatibilităților interzice interpretarea prin analogie a textelor legale, în special cu scopul extinderii sferei de reglementare la situații neavizate și neavute în vedere de lege.

Din acest punct de vedere, caracterul de operator regional al societății S.C. B. S.A., având ca scop satisfacerea unui serviciu public, determină neîncadrarea acesteia în ipoteza de reglementare a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât în cauza de față este exclus riscul de a pune în pericol integritatea funcției publice, având în vedere caracterul regional al acestei entități în care sunt reprezentate interesele fiecărui asociat care a participat la capitalul entității respective și care participă în egală măsură în organele de conducere ale acesteia.

Ca atare, pornind de la definiția operatorului regional și având în vedere caracteristicile operatorului regional a serviciilor de apă și de canalizare, așa cum sunt acestea definitive prin Legea nr. 51/2006 și 241/2006, identificate în actul constitutiv al S.C. B. S.A., rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale stării de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, recurentul în calitate de viceprimar al municipiului Bistrița și administrator la S.C. B. S.A., acționând pentru un interes social și nu unul personal.

Recurentul a mai invocat, în susținerea cererii de recurs, că instanța de fond în mod greșit nu a analizat legalitatea raportului evaluare contestat și prin prisma argumentelor referitoare la încetarea calității de administrator al S.C. B. S.A., la data de 10.07.2008, când prezent fiind în ședința Consiliului de Administrație al respectivei societăți și-a prezentat demisia, act unilateral de voință, de care societatea era obligată să ia act, aspect ce a condus la încălcarea dreptului la apărare.

A susținut recurentul că a invocat această apărare atât prin răspunsul la întâmpinare, cât și la primul termen de judecată, fiind respectate astfel dispozițiile art. 204 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare la data de 24.09.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20.02.2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/16.12.2014, întocmit de intimata-pârâtă, prin care s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităților prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prin deținerea simultană a calității de Viceprimar al Municipiului Bistrița cu cea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Generale nr. 5 "Lucian Blaga", respectiv al Școlii Gimnaziale "Lucian Blaga" în perioada 29.09.2011 - 15.10.2014, precum și cu calitatea de administrator al S.C. B. S.A., în perioada 25.06.2008 - 29.07.2008.

În prealabil, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a reținut, cu privire la prima situație de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare contestat, privind deținerea simultană a funcției de viceprimar al mun. Bistrița și a celei de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Generale nr. 5 "Lucian Blaga", respectiv al Școlii Gimnaziale "Lucian Blaga" Bistrița în perioada 29.09.2011-15.10.2014, că potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, primarii și viceprimarii pot deține calitatea de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ.

Cu toate acestea, prin sentința recurată, instanța de fond a respins în totalitate acțiunea formulată de reclamantul - recurent, ca neîntemeiată, având în vedere menținerea celeilalte situații de incompatibilitate.

Prin cererea de recurs formulată împotriva sentinței nr. 185/02.04.2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal recurentul -reclamant A. a expus critici cu privire la starea de incompatibilitate referitoare la deținerea simultană a funcției de viceprimar cu cea de administrator al S.C. B. S.A.

Cât privește criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a făcut referire la interpretarea sau aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, precum și a unor dispoziții cuprinse în Legea nr. 51/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, […] este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: …d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație."

Calificarea S.C. B. S.A. ca având sau nu caracterul de operator regional, în sensul prevederilor Legii nr. 51/2006, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât temeiul legal reținut de inspectorul de integritate în ceea ce privește această stare de incompatibilitate îl reprezintă dispozițiile legale mai sus citate.

Or, criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant se referă la ipoteza funcției de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, unde persoana în cauză este primar/viceprimar, această situație de incompatibilitate fiind prevăzută, însă, de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 (în prezent abrogat) și care nu a fost reținută prin raportul de evaluare contestat, astfel încât excede analizei prezentei cauze.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurentul-reclamant a susținut că au fost încălcate normele de procedură prevăzute de art. 204 C. proc. civ. referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că în cuprinsul răspunsului la întâmpinare aflat la dosar de fond, reclamantul a invocat împrejurarea că în ședința consiliului de administrație al S.C. B. S.A., ce a avut loc la data de 10.07.2008 a solicitat organelor executive să dispună retragerea sa din funcția de administrator, ca urmare a dobândirii funcției de viceprimar.

La termenul de judecată din 26 martie 2015, reclamantul, prin avocat, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 204 și art. 254 C. proc. civ., admiterea cererii în probațiune, și anume încuviințarea audierii a doi martori, având ca teză probatorie solicitarea expresă a reclamantului formulată în ședința consiliului de administrație al S.C. B. S.A. de a-i fi retrasă funcția de administrator, solicitare care, din eroare, nu a fost menționată în procesul-verbal al acelei ședințe.

Instanța de fond a apreciat că prevederile art. 204 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, având în vedere că se referă la modificarea cererii de chemare în judecată, ceea ce nu este cazul în speță, iar din perspectiva dispozițiilor art. 254 alin. (2) pct. 1-3 C. proc. civ. a respins cererea în probațiune, însă din perspectiva art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a apreciat-o ca fiind admisibilă dacă martorul este prezent.

Ca atare, a procedat la audierea martorului prezent, urmând a aprecia asupra utilității probei odată cu deliberarea asupra fondului cauzei.

Înalta Curte constată că, judecând în condițiile de mai sus, instanța de fond nu a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 204 C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., criticile recurentului-reclamant referitoare la încălcarea dreptului său la apărare, și implicit a dreptului la un proces echitabil nefiind fondate.

De altfel, chiar dacă în considerentele sentinței recurate prima instanță a reținut că această apărare nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei, în condițiile în care nu a fost invocată prin cererea de chemare în judecată, cerere care nu a fost completată cu acest motiv de nelegalitate, a analizat totuși susținerile reclamantului și materialul probator în cauză, constatând că la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că reclamantul și-ar fi dat efectiv demisia din funcția de administrator la S.C. B. S.A.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod cert că demisia recurentului-reclamant din funcția de administrator la S.C. B. S.A. a fost depusă la data de 29.07.2008, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul de fond reiese că recurentul-reclamant a înaintat demisia sa S.C. B. S.A. prin adresa din 29.07.2008.

Intenția de a demisiona exprimată verbal de reclamant în ședința Consiliului de Administrație al S.C. B. S.A., ce a avut loc la data de 10.07.2008, nu prezintă concludență în soluționarea cauzei, atât timp cât nu a fost formulată în scris și înregistrată în registrul de evidență de intrări-ieșiri al societății, nefiind nici măcar consemnată în procesul-verbal de ședință al consiliului de administrație.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 185 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 185 din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.