ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 665/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/24.11.2014, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, fără cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că în cuprinsul raportului menționat s-a reținut încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, în sensul existenței unei stări de incompatibilitate începând cu data de 16.04.2009 și până în prezent, prin deținerea concomitentă a funcției de Viceprimar al Orașului Nădlac, precum și calitatea de persoană fizică autorizată (PFA), în cadrul A. "A." PFA.

Prin sentința nr. 133 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate și s-a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/24.11.2014, emis de pârâtă.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, care a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, precum și a celor din O.U.G. nr. 44/2008.

Din interpretarea prevederilor art. 4 lit. a, art. 7 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 rezultă cu evidență că neefectuarea actelor de comerț sau efectuarea acestora cu o frecvență redusă nu atrage și pierderea calității de comerciant persoană fizică, aceste aspecte nefiind echivalente cu încetarea activității.

Mai mult decât atât, din prevederile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008 rezultă cu claritate că dobândirea calității de persoană fizică autorizată este anterioară și independentă de o eventuală activitate realizată în această calitate.

Recurenta a susținut că regimul juridic privind incompatibilitățile este expres prevăzut de legislația română, prin interzicerea deținerii simultane a două calități expres prevăzute de lege, iar aplicarea acestuia reprezintă în fapt aplicarea și respectarea legii, invocând în sprijinul acestor afirmații practica Înaltei Curți în spețe similare, exemplificând cu Decizia nr. 5728/13.06.2013.

Instanța de fond a preluat argumentele intimatului referitoare la faptul că după alegerea reclamantului ca viceprimar nu ar mai fi desfășurat activități economice prin intermediul PFA-ului, astfel încât nu ar exista o exercitare sistematică a activității.

Or, această concluzie este contrazisă de informațiile transmise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, conform cărora începând cu anul 2012, A. a obținut, pe lângă venituri din salarii de la Primăria orașului Nădlac și venituri din profesii libere și comerciale.

Prin urmare, este evident nu numai că intimatul a desfășurat activități economice după alegerea sa ca viceprimar, dar și că aceste activități au fost desfășurate în mod sistematic, fiind generatoare de venituri.

De asemenea, recurenta a susținut că intimatul-reclamant nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din funcția de viceprimar sau de a radia PFA-ul în termenul legal, deținând simultan cele două funcții/calități incompatibile până la data de 11.07.2014.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la data de 28.09.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru motivele arătate la dosar.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20.02.2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x/24.11.2014 prin care recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a stabilit că partea s-a aflat în starea de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, întrucât, în perioada 26.06.2012 - 11.07.2014 a deținut simultan atât funcția de viceprimar cât și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, în cadrul A. "A." Persoană Fizică Autorizată.

În esență, soluția pronunțată de instanța de fond anulează raportul de evaluare emis de recurenta-pârâtă reținând că pentru PFA calitatea de comerciant trebuie dovedită, ori o atare probă nu s-a făcut însă în speță, iar actuala reglementare - art. 3 alin. (2) din C. civ. califică drept "profesioniști" doar acele persoane care exercită efectiv o activitate de exploatare a unei întreprinderi, exercițiul acesteia fiind sistematic, iar nu ocazional.

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, care precizează faptul că "funcția de primar și viceprimar (…) este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică."

Înalta Curte consideră că simpla deținere a două funcții incompatibile nu permite stabilirea stării de incompatibilitate. Numai exercitarea simultană a calității de ales local, precum și a celei de comerciant persoană fizică conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, respectiv acela de înlăturare a condițiilor care pot determina corupția.

Cu alte cuvinte, aplicarea legii are rolul de sancționare a corupției și de evitare a oricărei favorizări de către primar a propriei persoane în calitate de comerciant.

În acest sens, prin Decizia nr. 396 din 01.10.2013, Curtea Constituțională a statuat că "nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (…)".

În raport de argumentele reținute de instanța constituțională, ceea ce prezintă relevanță în cazul analizat este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcționării sale pe perioada supusă verificării de către instituția recurentă.

Situația de fapt probată în cauză atestă că intimatul, în perioada individualizată în raportul de evaluare analizat, după validarea mandatului său de viceprimar, în anul 2012, nu a mai exercitat decât sporadic activitate în cadrul A. "A." PFA, obținând, după cum afirmă chiar recurenta, atât în anul 2013, cât și în anul 2014, venituri din profesii libere și comerciale în sumă de 1573 RON.

În ceea ce privește suma de 19.958 RON obținută din profesii libere și comerciale în anul 2012, aceasta a fost obținută în prima jumătate a anului 2012, astfel cum rezultă din Declarația privind veniturile realizate din România pentru anul 2012, înregistrată sub nr. x/23.05.2013 la Administrația Finanțelor Publice a Orașului Nădlac și Decizia de impunere anuală pentru anul 2012 - dosarul de fond, anterior dobândirii calității de viceprimar, perioadă ce nu a fost avută în vedere în raportul de evaluare dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ.

Totodată, Înalta Curte apreciază că interpretarea dată de instanța de fond este corectă și în raport de un alt argument născut ulterior pronunțării sentinței atacate, argument ce vizează soluția de principiu dată de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ din 22.05.2017, prin care a fost unificată practica divergentă de la nivelul secției, anterioară modificărilor legislative, practică neunitară în ceea ce privește problema de drept născută din deținerea/exercitarea efectivă și simultană a două funcții de natură a determina incidența cazului de incompatibilitate. Soluția de unificare a practicii neunitare identificată la nivelul secției a fost în sensul că în situația în care cele două funcții nu au fost exercitate simultan este greșit a se reține incidența cazului de incompatibilitate.

În consecință, Curtea pe recursul declarat îl apreciază ca nefondat, sentința atacată fiind dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material, în sensul că numai exercitarea simultană a unei funcții într-o societate comercială conduce la starea de incompatibilitate. Iar în cazul reclamantului, calitatea sa de viceprimar nu a fost exercitată în concomitent cu o altă funcție de natură a conduce la starea de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare, având în vedere că activitatea de traducător în cadrul A. "A." PFA a fost desfășurată în mod sporadic, precum și veniturile nesemnificative obținute în urma acestei activități.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 133 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.