Decizia nr. 4505/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 109/2016 a Curții de Apel Timișoara

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.01.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.12.2015 prin care s-a reținut existența stării de incompatibilitate întrucât, începând cu 14.11.2013, a deținut, simultan, atât funcția de viceprimar al Comunei Șimand, județul Arad, cât și calitatea de comerciant persoană fizică, fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2003. 1.

Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 109 din 14 aprilie 2016, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea reclamantului. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea în întregime a acțiunii, astfel cum a fost formulată. A susținut recurentul-reclamant că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 când a concluzionat că raportul de evaluare este legal și că s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate. Instanța a interpretat dispozițiile legale strict în litera legii și le-a aplicat de plano, fără să analizeze circumstanțele concrete ale cauzei. Textul de lege trebuie interpretat prin prisma evaluării efective a elementelor de incompatibilitate. Prin Decizia nr. 396/2013, Curtea Constituțională a reținut că incompatibilitatea reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 conține o condiție specială, referindu-se la "exercitarea" simultană a unei funcții și a unei activități economice. Instanța de fond nu a analizat dispozițiile legale în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun, respectiv prin prisma art. 3 alin. (2) C. civ., care definește profesioniștii ca fiind "toți cei care exploatează o întreprindere". În plus, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008, este considerată "activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială desfășurată (...)". Deci, simplul fapt de a fi înregistrat în registrul comerțului întrerpinderea individuală, fără a desfășura sistematic activitatea pentru care a fost constituită întreprinderea respectivă, nu este de natură să genereze starea de incompatibilitate. S-ar fi putut pune problema existenței stării de incompatibilitate doar dacă s-ar fi făcut dovada că ar fi desfășurat simultan funcția de viceprimar (mandatul 2012-2016) și activitatea în cadrul întrepinderii individuale, nicidecum pentru simpla deținere simultană a funcției de viceprimar și de titular al Întrepinderii Individuale A. Pe întregul parcurs al derulării procesului în primă instanță, a arătat că nu și-a exercitat în mod sistematic calitatea de comerciant, înființând doar formal întreprinderea individuală și figurând doar la modul scriptic ca reprezentant/membru al acesteia în perioada reținută de ANI. Nu a contestat împrejurarea că a deținut simultan funcția de viceprimar și calitatea de reprezentant/membru al întreprinderii individuale, însă simplul fapt de a deține calitatea de reprezentant/membru în cadrul întreprinderii individuale nu constituie în mod automat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. A mai arătat recurentul-reclamant că Întreprinderea Individuală A. a fost înființată strict formal, în scopul accesării fondurilor europene pe baza Programului Național de Dezvoltare Rurală, dat fiind că o condiție impusă pentru a accesa fonduri pentru agricultură a fost aceea ca el să înființeze o entitate juridică înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, astfel cum reiese din Lista documentelor anexate proiectelor aferente măsurii 141. În data de 02.12.2013 a fost emisă de către Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Decizia de finanțare prin care i-a fost aprobată cererea de finanțare pentru proiectul cu titlul Fermă de semi-subzistență, reprezentând ajutor financiar nerambursabil constând din prime anuale egale în valoare de 1.500 euro. A precizat recurentul-reclamant că, ținându-se cont de contribuția sa la dezvoltarea rurală a localității, prin accesarea de fonduri europene care au avut rolul de a ridica nivelul agriculturii din comună, și avându-se în vedere interesul general al comunității, s-a considerat de către consilierii locali și de către secretarul comunei că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, pentru că nu exercită acte de comerț în cadrul întreprinderii individuale, ci crește animale, în calitate de producător agricol. Așadar, exercitarea funcției de viceprimar s-a realizat în mod transparent, cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care nu i se poate imputa încălcarea regimului juridic al incompatibilităților. În ceea ce privește asigurarea transparenței în exercitarea funcției publice, din probele existente la dosar rezultă că a fost de notorietate faptul că a figurat doar formal ca titular al întreprinderii individuale. Nu a exercitat activitate în cadrul întreprinderii individuale în perioada reținută de ANI. Astfel, neexistând niciun element în sensul lipsei de transparență în exercitarea funcției de viceprimar, nu este aplicabilă ipoteza art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Referitor la prevenirea și sancționarea corupției, la dosar nu există nicio dovadă în sensul existenței vreunei suspiciuni de săvârșire a unor fapte de corupție. După cum rezultă inclusiv din decizia de finanțare, întreprinderea individuală a fost a fost înființată în vederea asigurării mijloacelor de subzistență ale sale și ale familiei sale, iar obținerea de fonduri era de interes local pentru dezvoltarea agriculturii în zonă. În plus, nu s-au încheiat contracte de către Primăria Comunei Șimand cu Întreprinderea Individuală A., astfel că, în lipsa existenței unui potențial beneficiu, nu există niciun aspect care să ducă la ideea că ar fi fost înlesnită corupția. Astfel, este evident că nu a profitat în niciun fel de funcția de viceprimar în beneficiul intereselor personale.

Apărările intimatei Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în mod corect reținând prima instanță că raportul de evaluare este legal și temeinic.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 4.1. Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ pe calea prevăzută de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/18.12.2015 prin care Agenția Națională de Integritate a reținut că acesta, în calitate de viceprimar al Comunei Șimand, județul Arad, s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 14.11.2013 întrucât a deținut concomitent cu funcția de viceprimar (mandatul 2012-2016) și calitatea de titular întreprindere individuală, în cadrul A.-Întreprindere Individuală. Verificând elementele stării de incompatibilitate, prima instanță a respins ca nefondată contestația reclamantului reținând temeinicia și legalitatea raportului de evaluare atacat, constatând, în baza probatoriului administrat în cauză, că reclamantul a încălcat în exercitarea mandatului de viceprimar interdicțiile prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cât și faptul că nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) teza I din același act normativ. 4.2. Înalta Curte reține că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, astfel cum era în vigoare în perioada analizată, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică. Aceste dispoziții legale nu permiteau deținerea simultană, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a calității de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, care poate deține ori calitatea de comerciant persoană fizică, prestând activitate economică în calitate de comerciant, ori funcția sau demnitatea publică. În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că A.-Întreprinderea Individuală a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 14.11.2013, deși, la data respectivă, titularul întreprinderii, A., deținea și funcția de viceprimar al Comunei Șimond (ales prin Hotărârea nr. 5/26.06.2012 emisă de Consiliul Local al Comunei Șimand). Recurentul-reclamant a precizat, în esență, că nu contestă împrejurarea că a deținut funcția de viceprimar concomitent cu cea de reprezentant/membru al întreprinderii individuale, însă contestă faptul că ar fi exercitat calitatea de comerciant. 4.3. În primul rând, reține Înalta Curte că art. 87 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada analizată, nu distingea cu privire la "exercitarea" unor funcții sau calități, fiind suficientă, pentru a se reține încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, numai "deținerea" calității. Articolul menționat a fost modificat abia prin Legea nr. 87/2017, în sensul că starea de incompatibilitate trebuie reținută în raport cu "exercitarea" unor funcții sau activități. Trecând peste acest aspect, Înalta Curte, contrar susținerilor din recurs, constată că, din probatoriul administrat, rezultă, cu evidență, că recurentul a exercitat activitatea de comerciant, a desfășurat activitate economică și a încasat venituri din această activitate. Astfel, chiar recurentul-reclamant a precizat faptul că, prin Decizia de finanțare nr. x/02.12.2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a fost aprobată Cererea de finanțare nr. x aferentă proiectului cu titlul Fermă de semi-subzistență a PF A., Comuna Șimand, județul Arad, beneficiar A. Întreprindere Individuală. Reține Înalta Curte că, în cuprinsul deciziei de finanțare, la Art. 4-Obligațiile beneficiarului, s-a stipulat, printre altele, faptul că beneficiarul trebuie să urmeze un curs de formare profesională prin Măsura 111 în cel puțin unul din domeniile: managementul exploatației agricole, contabilitatea fermei, protecția mediului, agricultură ecologică etc. și că beneficiarul se obligă să înregistreze în primii trei ani o creștere de 20% a producției agricole destinate comercializării și să crească dimensiunea economică a exploatației agricole cu minim 3 UDE, față de situația inițială prezentată în Planul de afaceri. De asemenea, la Art. 3 al deciziei, s-a precizat clar că "Drepturile și obligațiile ce decurg din prezenta Decizie nu pot fi cesionate." În finalul deciziei, s-a consemnat că "Prin luarea la cunoștință, Beneficiarul consimte și se angajează întru totul la respectarea prevederilor prezentei Decizii și a tuturor prevederilor legale incidente.". 4.4. Prin urmare, sunt nefondate alegațiile recurentului-reclamant în sensul că nu și-ar fi exercitat în mod sistematic calitatea de comerciant și că ar fi înființat formal întreprinderea individuală, figurând doar la modul scriptic ca reprezentant al acesteia. Obținerea finanțării nerambursabile prin Programul Național de Dezvoltare Rurală presupunea anumite obligații pentru beneficiar, care nu puteau fi cesionate și care presupuneau dezvoltarea producției agricole destinate comercializării. Nu în ultimul rând, reține Înalta Curte că însuși recurentul a precizat în cererea de recurs, contrar afirmațiilor sale că ar fi înființat formal întreprinderea individuală, că "întreprinderea individuală a fost înființată în vederea asigurării mijloacelor de subzistență ale subsemnatului și ale familiei mele". De asemenea, recurentul nu a susținut că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile stipulate în decizia de finanțare și că nu ar fi beneficiat de fondurile nerambursabile, ceea ce demonstrează că a desfășurat activitatea conform condițiilor prevăzute în decizie. Prin urmare, în cauză, a fost dovedită exercitarea calității de comerciant concomitent cu deținerea funcției de viceprimar prin obținerea finanțării pe care recurentul-reclamant a primit-o prin Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, finanțare care nu putea fi acordată decât pe baza unui plan de dezvoltare pentru exploatația agricolă și cu condiția ca beneficiarul să fie înregistrat ca și comerciant. Aspectele invocate de recurent, că obținerea de fonduri era de interes local pentru dezvoltarea agriculturii în zonă și că nu a fost încheiat niciun contract între Primăria Comunei Șimand și Întreprinderea Individuală A., nu au nicio relevanță în cauză. Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe. În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi săvârșite ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unor activități economice. De altfel, chiar recurentul afirmă că s-ar fi putut pune problema existenței stării de incompatibilitate dacă s-ar fi făcut dovada că ar fi desfășurat, simultan cu funcția de viceprimar, și activitate în cadrul întreprinderii individuale, aspect care reiese din actele dosarului, după cum s-a consemnat anterior. 4.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurent. Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.