ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2018

Cererea de chemare în judecată Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2015, la data de 29.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/07.07.2015, emis de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut existenței unei incompatibilități, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 181/2003, prin deținerea concomitentă a funcției de primar al comunei Șimand, județul Arad și cea de titular Întreprindere Individuală A., în perioada exercitării mandatului de primar 2008-2012.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 303 din 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția prescripției aplicării oricărei sancțiuni disciplinare, invocată de reclamantul A.; - a admis excepția tardivității întocmirii Raportului de evaluare, invocată de reclamantul A.; - a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x/07.07.2015, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în ceea ce privește soluția de admitere a excepției de tardivitate a emiterii raportului de evaluare, solicitând casarea în parte a sentinței, în sensul respingerii excepției și, în rejudecare, pe fond, respingerea acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că raționamentul instanței de fond, în baza căruia și-a fundamentat soluția este nelegal, în vădită contradicție cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. În opinia recurentei, din interpretarea teleologică a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, rezultă fără echivoc faptul că procedura de evaluare a averii, respectarea regimului privind incompatibilitățile și conflictele de interese se realizează atât în perioada exercitării funcției publice, cât și la 3 ani după încetarea acesteia, și nicidecum că acest termen de 3 ani s-ar aplica și în ceea ce privește emiterea raportului de evaluare, cum în mod greșit a reținut instanța de fond. În speță, activitatea de evaluare, in ceea ce privește respectarea de către intimatul-reclamant A. a regimului juridic al incompatibilităților, ce a vizat perioada mandatului 2008-2012, a fost declanșată la data de 03.10.2014, respectiv la aproximativ 2 ani și trei luni de la încetarea de drept a mandatului de primar (26.06.2012), deci înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare. A arătat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea procedurii prevăzute de art. 20 și 21 din Legea nr. 176/2010 și a fost comunicat intimatului-reclamant, conform art. 21 alin. (4) din lege în termen de 5 zile de la finalizare. Astfel, prin dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, legiuitorul nu a instituit un anumit termen pentru emiterea raportului de evaluare și, deci, nu a prevăzut că raportul de evaluare se emite de inspectorul de integritate înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din același act normativ, cum în mod greșit a concluzionat instanța de fond. În concluzie, raportul de evaluare nr. x/07.07.2015 a fost emis de inspectorul de integritate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, dovadă fiind faptul că, după ce persoana evaluată și-a exprimat punctul de vedere, înregistrat la Agenția Națională de Integritate cu nr. x/29.05.2015, acesta, considerând, în continuare, că există elemente în sensul existenței unei incompatibilități, a procedat la emiterea raportului de evaluare ce face obiectul prezentei cauze la data de 07.07.2015, ce a fost comunicat persoanei evaluate în termenul legal de 5 zile de la emitere, respectiv la data de 07.07.2015, conform actelor depuse în probațiune la dosarul cauzei.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la 26 ianuarie 2016,intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod corect instanța de fond a reținut că raportul de evaluare a fost întocmit după împlinirea termenului de 3 ani, care a început să curgă la data încetării mandatului 26.06.2012.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 14.12.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen pentru soluționarea pe fond, în condiții de contradictorialitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Instanța de fond a fost investită, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluționarea contestației formulate împotriva raportului de evaluare nr. x/7.07.2015 prin care s-a reținut starea de incompatibilitate a intimatului-reclamant, întrucât în perioada 2008-2012 a deținut concomitent funcția de primar al comunei Șimand, județul Arad și cea de comerciant persoană fizică - titular al Întreprinderii Individuale A., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003. Prima instanță a admis acțiunea intimatului-reclamant și a anulat raportul de evaluare contestat, reținând tardivitatea întocmirii acestuia, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, termen care, în speță, s-a împlinit la data de 26.06.2015. Această concluzie a instanței de fond este însușită și de către instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt relevată de probele administrate în cauză. Conform raportului de evaluare contestat, activitatea de evaluare privind respectarea regimului juridic al incompatibilităților de către intimatul-reclamant - primar al comunei Șimand, s-a efectuat pentru perioada 18.06.2008 (data validării alegerii în funcția de primar) - 26.06.2012 (data încetării de drept a mandatului de primar), sesizarea autorității de integritate dispunându-se din oficiu prin lucrarea nr. x/1.10.2014. În conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010, persoana evaluată a fost informată atât cu privire la declanșarea activității de evaluare, cât și cu privire la identificarea elementelor în sensul nerespectării regimului juridic al incompatibilităților, punctul de vedere al persoanei evaluate fiind transmis și înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. x/29.05.2015. În urma evaluării documentelor aflate la dosar, la data de 7.07.2015 a fost întocmit raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, prin care s-a constatat că, în perioada 18.06.2008-26.02.2012, A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut concomitent funcția de primar al comunei Șimand, județul Arad și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul Întreprinderii Individuale A., încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003. În acest context, instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe care a considerat că raportul de evaluare a fost emis după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 179/2010 a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative incidente. Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010: "(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora. (2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice." Din cuprinsul textului de lege precitat rezultă că activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a conflictelor de interese și incompatibilităților se efectuează de către autoritatea de integritate atât pe durata funcțiilor publice, cât și în decursul a trei ani după încetarea acestora, textul legal fixând termenul înlăuntrul căruia se efectuează activitatea de evaluare. Astfel, autoritatea are la dispoziție un interval de timp egal cu durata mandatului alesului local la care se adaugă încă trei ani de la momentul încheierii mandatului, perioadă în care poate efectua activitatea de evaluare. Sub acest aspect devin relevante cele statuate în jurisprudența sa de Curtea Constituțională, în sensul că Agenția Națională de Integritate desfășoară exclusiv o activitate administrativă de evaluare a intereselor și incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, constând în întocmirea de rapoarte care evidențiază fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Ca atare, Agenția Națională de Integritate nu face altceva decât să semnaleze existența unor potențiale nesocotiri ale prevederilor legale referitoare la conflictele de interese și compatibilități (paragraf 29 din Decizia CCR nr. 449/2015). În ceea ce privește termenul reglementat de art. 11 din Legea nr. 176/2010, instanța de contencios constituțional a reținut că este un termen maxim în interiorul căruia Agenția Națională de Integritate își poate exercita competența prevăzută de lege (paragraf 27 din Decizia CCR nr. 449/2015), competență care, așa cum rezultă din considerentele sus arătate, constă în întocmirea de rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte sau situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanței de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege (decizia CCR nr. 316/2013). Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că, înlăuntrul termenului reglementat de art. 11 din Legea nr. 176/2010 trebuie emis și raportul de evaluare, în considerarea faptului că raportul de evaluare finalizează procesul de evaluare, emiterea acestuia neputând fi analizată ca o etapă distinctă a procesului de evaluare. Este adevărat că, legiuitorul nu a instituit un anumit termen pentru emiterea raportului de evaluare, însă dispozițiile art. 21 din Legea nr. 176/2010 nu pot fi interpretate în sensul că raportul de evaluare poate fi emis după împlinirea termenului prevăzut de art. 11 din aceeași lege. O astfel de interpretare ar avea consecință lăsarea la aprecierea autorității a momentului emiterii raportului, oricând după împlinirea celor trei ani prevăzuți de lege, fără vreo limitare în timp, ceea ce nu poate fi admis, cum în mod corect a concluzionat și instanța de fond. Trimiterea recurentei la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 903/8.03.2017 este fără relevanță, întrucât în cadrul deciziei menționate a fost analizată situația din speța respectivă, care nu poate fi opusă situației particulare ce formează obiectul prezentei cauze. În concluzie, Înalta Curte constată că raportul de evaluare nr. x/7.07.2015 a fost emis după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 11 alin. (1) teza finală din Legea nr. 176/2010, fiind corectă soluția pronunțată de instanța de fond.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinței atacate în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.