ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3422/2017

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2014, reclamantul A.-Viceprimar Al Comunei Olari a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională De Integritate, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Raportului de evaluare cu nr. x/26.11.2014 emis de A.N.I. prin care s-a reținut existența stării de incompatibilitate în privința acestuia, în calitate de Viceprimar al Comunei Olari, Jud. Arad; fără cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 111 din 27.04.2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională De Integritate București, ca nefondată.

Recursul. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant susține în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 atunci când a concluzionat că, prin simplul fapt al deținerii în perioada 20.07.2012-20.12.2103, simultan a funcțiiolor de viceprimar al Comunei Olari și de mebru al Înreprinderii Individuale, reclamantul s-ar fi alfat în stare de incompatibiliate, încălcând regimul incompatibilitpăților prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din legea nr. 161/2003. În opinia recurentului, prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretate prin prisma evaluării efective a elementelor de incompatibilitate, analizând daca se regăsesc in speța ipotezele vizate de legiuitor a fi sancționate, raportat la asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice, prevenirea și sancționarea corupției. Referitor la asigurarea transparentei, a arătat recurentul că din probele existente la dosar rezulta indubitabil că la data alegerii in funcția de viceprimar (20.07.2012) era de notorietate faptul ca deținea scriptic întreprinderea individuala A., având convingerea ferma ca respectă prevederile art. 87 din Legea nr. 161/2003. Așadar, calitatea de membru al întreprinderii individuale s-a exercitat in mod transparent, fără să aibă reprezentarea că nu respectă prevederile legale, astfel ca nu i se poate imputa lipsa de transparenta, astfel că nu i se poate retine culpa și nu i se poate imputa încălcarea regimului juridic al incompatibilităților Recurentul-reclamant a menționat că în anul 2010 (cu aprox. 2 ani înainte de a fi ales viceprimar), prin declarația pe propria răspundere aflata la secțiunea F, fila 9, pct. 2 - anexată prezentei - pe care a dat-o în vederea accesării fondurilor pentru dezvoltare rurală, și-a asumat angajamentul de a respecta pe o perioadă de minim 3 ani de la primirea sprijinului criteriile de selecție, care includeau înregistrarea și autorizarea acestuia ca întreprindere individuală în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 44/2008. În consecință, în data de 03.11.2010, prin Rezoluția nr. 12092/03.11.2010 i-a fost admisă de ORC de pe lângă Tribunalul Arad cererea de înregistrare în registrul comerțului și autorizarea funcționării întreprinderii individuale A., iar după 3 ani a solicitat radierea Întreprinderii individuale, fiind dispusă radierea prin Rezoluția nr. 15247/19.12.2013 pronunțată de ORC de pe lângă Tribunalul Arad. Referitor la prevenirea și sancționarea corupției, recurentul a susținut că in cazul de fata nu s-a făcut dovada și nici nu este vreun indiciu in sensul existentei unor interese sau valori care sa genereze săvârșirea unor fapte de corupție. Din contra, in Raportul de evaluare cu nr. x/26.11.2014 emis de A.N.I. s-a consemnat in mod explicit (la secțiunea B privind identificarea elementelor de incompatibilitate) ca întreprinderea individuala A. nu a încheiat contracte cu Primăria Olari și nici cu Consiliul local Olari, astfel ca nu a profitat de funcția de viceprimar in beneficiul intereselor personale. Nici veniturile nete in cuantum de aproximativ 2.400 RON/an (conform documentelor justificative depuse la dosar) realizate de intreprinderea individuala A. din recolta obținută prin cultivarea legumelor la domiciliu pe cea. 1.200 mp, nu sunt de natura sa trezească suspiciunea de corupție. Profitul redus, neputând duce la concluzia ca a fost înlesnită corupția prin încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) și pe cele ale art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Tot legat de interpretarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, consideră ca in mod greșit a înlăturat instanța de fond argumentele pe care le-a adus privind necesitatea de a fi puse in acord dispozițiile legale anterior indicate cu an. 3 alin. (2) din C. civ. in conținutul căruia se definesc profesioniștii ca fiind "toți cei care exploatează o întreprindere", iar la alin. (3) din același act normativ se prevede:"Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematica, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce consta in producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii (...). În fine recurentul a susținut că întrucât nu și-a exercitat in mod sistematic calitatea de comerciant, figurând doar la modul scriptic ca reprezentant/membru in întreprinderea individuala, in perioada reținuta de A.N.I, este evident ca nu se justifică evaluarea făcuta de pârâtă in privința calității sale de profesionist (comerciant).

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 18 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecarea în fond.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate. Analizând sentința atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., față de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea hotărârii recurate. Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea în anulare a Raportului de evaluare nr. x/26.11.2014 emis de A.N.I. prin care s-a reținut existența stării de incompatibilitate în privința acestuia, în calitate de Viceprimar al Comunei Olari, Jud. Arad . Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/26.11.2014 întocmit de inspectorii Agenției Naționale de Integritate s-a constatat că recurentul-reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităților întrucât în perioada 20.07.2012-20.12.2013 reclamantul a deținut, simultan funcțiile de viceprimar și de comerciant persoană fizică (reprezentant al "A. Întreprindere Individuală"), încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice; (...) g) calitatea de comerciant persoană fizică." Recurentul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de primar și pe cea de comerciant persoană fizică autorizată. Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că, în ceea ce privește forma de organizare a comercianților persoane fizice, acestea sunt, potrivit O.U.G. nr. 44/2008, următoarele: persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală și întreprinderea familială. Prin persoană fizică autorizată se înțelege, în sensul art. 2 lit. (a) și (i) din O.U.G. nr. 44/2008 persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forța sa de muncă. Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 44/2008 "Orice activitate economică desfășurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate și autorizate, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență." Chiar dacă există la dosarul cauzei mențiuni în sensul că s-a dispus radierea întreprinderii individuale la data 19.12.2013, se constată că recurentul-reclamant a încălcat regimul incompatibilităților, așa cum în mod corect a reținut Agenția Națională de Integritate, deținând în mod simultan funcția de primar cât și funcția persoană fizică autorizată, contrar prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități, necondiționat de întocmirea altor acte juridice. Recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și să nu încalce legislația aplicabilă. Or, recurentul, ignorând prevederile legale menționate, nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate în termenul prevăzut de lege, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților aplicabil aleșilor locali. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect a reținut că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și pe cea de persoană fizică autorizată, iar în această din urmă calitate a realizat venituri. Este adevărat că, prin decizia nr. 396 din 01.10.2013, Curtea Constituțională a statuat că "nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (...)." Însă, în raport de argumentele reținute de instanța constituțională, ceea ce prezintă relevanță în cazul analizat este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcționării sale, în cauză nefiind contestate veniturile realizate anual din vânzarea produselor agricole obținute. Această interpretare ține seama și de statuările Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 a arătat că,,nu se poate afirma nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. (…),calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz (…). De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că,, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, (…). Or, în speță nu se poate susține că recurentul reclamant nu a desfășurat o activitate economică, în condițiile în care a realizat venituri. Înalta Curte, împărtășește opinia instanței de fond potrivit căreia, susținerile recurentului referitoare la faptul că situația de incompatibilitate a fost cunoscută și acceptată de consilierii locali la momentul acordării votului acestora, nu pot fi reținute în cauză, în condițiile în care dispozițiile 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 sunt clare și lipsite de echivoc. Argumentul recurentului-reclamant referitor la eliminarea, prin dispozițiile Noului C. civ., a noțiunii de "comerciant" și înlocuirea cu aceea de "profesionist", calitate ce nu este supusă regimului incompatibilităților, este, de asemenea, nefondat. Potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ.: "(1) Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.", textul confirmând astfel că noțiunea de "comerciant" nu a fost eliminată din legislație, ci a fost înlocuită, la nivel terminologic, cu cea de "profesionist", fără a se schimba și conținutul juridic. O confirmare suplimentară cu privire la intenția legiuitorului de opera exclusiv o modificare de ordin terminologic, după intrarea în vigoare a C. civ. din 2009, rezultă și din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora: "În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege". Având în vedere dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și prevederile art. 6 din Legea nr. 71/2011, Înalta Curte constată că în mod corect a fost reținută situația de incompatibilitate. Astfel, conform cadrului normativ aplicabil recurentul a deținut simultan calitatea de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică, de la data înregistrării întreprinderii familiale în Registrul Comerțului, calități incompatibile, conform legii. Dincolo de diferențele terminologice, este de reținut că recurentul-reclamant, având calitatea de persoană fizică autorizată, membru al unei întreprinderi familiale funcționând în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 44/2008, nu putea să exercite această calitate simultan cu deținerea demnității publice de viceprimar, decât încălcând regimul incompatibilităților, conform art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.