ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5850/2019

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/18.03.2016 întocmit de pârâtă, solicitând admiterea contestației și, pe fond, anularea raportului, ca fiind nelegal și netemeinic, neexistând conflict de interese între funcția de viceprimar al com. Băbana, jud. Argeș, pe care o deține, și întreprinderea în cadrul căreia avea calitatea de asociat, la care face referire pârâta A.N.I.

Prin sentința nr. 178/F- cont din 03 octombrie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. împotriva Raportului de evaluare nr. x/18.03.2016, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței de fond, a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii sale, așa cum a fost formulată, și anularea Raportului de evaluare întocmit de A.N.I., întrucât, susține recurentul- reclamant, nu există conflict de interese între funcția de viceprimar, pe care o deține, și întreprinderea în care a avut calitate de asociat, la care face referire A.N.I.

În drept, recurentul-reclamant A. a dezvoltat critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, invocând următoarele:

Consideră că sentința este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.

Învederează că intimata, la data de 06.04.2015, a fost sesizată cu faptul că recurentul s-ar afla în stare de incompatibilitate întrucât, concomitent cu funcția de viceprimar al comunei Băbana jud. Argeș, a exercitat și activități comerciale în calitate de asociat unic al societății menționate în raportul ANI.

Arată că, la data de 06.04.2015 a fost admisă cererea sa înregistrată sub nr. x în sensul radierii societății, ca urmare a voinței sale, astfel încât, la data sesizării A.N.I., societatea fusese deja radiată în urmă cu peste doi ani.

În plus, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverința emisă de A.N.A.F. Pitești la data de 28.03.2016 privind venitul societății pentru anul 2013, se dovedește că acesta a fost zero întrucât societatea nu a avut activitate în acea perioadă.

Astfel, apreciază că instanța de fond, în mod nelegal, a considerat că a desfășurat activități comerciale în perioada 25.06.2012-05.04.2013.

La dosarul de fond nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că ar fi avut calitatea de comerciant în cadrul societății după începerea mandatului de viceprimar ci, dimpotrivă, s-a dovedit că nu a desfășurat activități comerciale concomitent cu funcția de viceprimar.

În consecință, a solicitat admiterea recursului.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în primul rând, să se constate nulitatea recursului formulat de recurentul- reclamant A., în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, dacă se va trece peste această excepție, respingerea în totalitate a recursului.

Apreciază că susținerile recurentului sunt neîntemeiate, invocând prevederile art. 4, art. 6 și art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 din care ar rezulta faptul că titularul unei întreprinderi individuale are calitatea de comerciant persoană fizică de la data înregistrării acesteia în registrul comerțului.

Faptul că recurentul nu a desfășurat niciun fel de activitate economică în cazul întreprinderii individuale nu are relevanță întrucât esențială pentru starea de incompatibilitate este simpla deținere a calității de comerciant persoană fizică.

Art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 prevede imposibilitatea cumulului de funcții iar art. 87 din același act normativ stabilește expres și limitativ cazurile de incompatibilitate.

Recurentul nu a efectuat demersurile necesare pentru a ieși din starea incompatibilitate în termenul prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 astfel că raportul de evaluare este legal.

În consecință, a solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul și-a menținut același punct de vedere exprimat prin intermediul recursului.

Recurentul, prin intermediul apărătorului convențional, a solicitat acordarea unui termen de judecată invocând lipsa de apărare, cerere care a fost respinsă la termenul de judecată din data de 12.11.2019.

Pentru ca recurentul să aibă posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, tocmai în vederea respectării dreptului la apărare, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25.11.2019.

Or, până la data stabilită, recurentul nu a înțeles să formuleze concluzii scrise, ci a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere care nu are suport legal în cadrul procedurii civile, repunerea cauzei pe rol fiind reglementată de prevederile art. 400 C. proc. civ., ipoteza avansată de recurent (lipsa de apărare pentru aceleași motive invocate, care au fost deja reținute ca neîntemeiate) neregăsindu-se între cazurile de repunere pe rol, solicitând-se practic, instanței de recurs să revină asupra unei cereri față de care s-a pronunțat la termenul din data de 12.11.2019.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Instanța constată că, motivele de nelegalitate despre care face vorbire dispoziția legală anterior menționată se referă, in primul rând, la indicarea considerentelor pentru care partea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, lipsa acestora atrăgând sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiului de drept procesual, se reține că partea are obligația de a indica, în cuprinsul cererii de recurs, motivele de nelegalitate pe care le apreciază că sunt incidente însă este suficientă indicarea considerentelor pentru care hotărârea recurată este apreciată a fi nelegală, încadrarea în drept a acestora, într-unul dintre motivele de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. putând fi făcută chiar de către instanța de control judiciar din oficiu.

În speță, se constată că în cuprinsul cererii de recurs recurentul -reclamant a indicat anumite aspecte care pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor de drept material astfel că instanța de control judiciar poate trece la analiza incidenței acestora.

Față de cele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității în baza prev. art. 489 alin. (2) C. proc. civ..

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Prin raportul de evaluare nr. x/18.03.2016 întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate s-a concluzionat că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 25.06.2012-05.04.2013, prin încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deținut simultan atât funcția de viceprimar al comunei Băbana jud. Argeș, cât și calitatea de comerciant persoană fizică, titular întreprindere individuală - A. "Comerț" Întreprindere Individuală.

Instanța de recurs apreciază că hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente speței, contrar susținerilor recurentului.

Astfel, se reține că, din data de 28.10.2011, astfel cum rezultă din adresa nr. x/09.07.2015 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurentul a dobândit calitatea de titular al întreprindere individuală - A. "Comerț" Întreprindere Individuală iar, începând cu data de 25.06.2012, a dobândit calitatea de consilier local în mandatul 2012-2016 și a fost ales în funcția de viceprimar al comunei Băbana jud. Argeș.

La data de 04.04.2013, recurentul a solicitat radierea firmei, înregistrarea fiind efectuată sub nr. x/04.04.2013 iar înscrierea în Registrul Comerțului s-a făcut în baza rezoluției nr. 5525/05.04.2013.

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică".

Textul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 se interpretează în sensul că incompatibilitatea prevăzută de aceste dispoziții se referă la deținerea acestei calități, de comerciant persoană fizică și nu doar la desfășurarea de activități în cadrul PFA.

Noțiunea de "activitate economică" este definită la art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 44/2008 ca fiind:

"activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit".

Textul legal menționat are în vedere inclusiv desfășurarea unei activități agricole, nefiind făcută o distincție între formele de activitate economică desfășurate.

La lit. g) a aceluiași articol este prevăzută noțiunea de "întreprindere individuală" ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.

Art. 23 din aceeași ordonanță prevede că "Întreprinzătorul persoană fizică, titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului".

Motivele de recurs invocate de recurent nu vor fi reținute ca întemeiate, în mod eronat susținându-se că prima instanță ar fi apreciat, în mod nelegal, că a desfășurat activități comerciale în perioada 25.06.2012-05.04.2013.

Lecturând considerentele hotărârii recurate se constată că prima instanță nu a făcut astfel de aprecieri, ci a efectuat un silogism juridic, prin interpretarea coroborată și sistematică a textelor legale incidente în cauză, reținându-se că incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 intervine în cazul deținerii simultane a celor două calități incompatibile.

Instanța de fond a analizat susținerile reclamantului-recurent în ceea ce privește lipsa efectuării unor acte de comerț și a ajuns la concluzia că singura condiție impusă de legiuitor prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/200, pentru reținerea stării de incompatibilitate, este exercitarea simultană a celor două funcții. În consecință, instanța de recurs observă că judecătorul fondului nu a reținut că reclamantul ar fi desfășurat activități comerciale, astfel că această critică nu este întemeiată.

În consecință, după cum corect a reținut prima instanță, indiferent de faptul că nu au fost realizate venituri de către întreprinderea individuală (de altfel, în anul 2012 au fost realizate venituri, potrivit adeverinței de venit depusă la dosar fond), această situație de fapt este irelevantă și nu este de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul, până la data radierii întreprinderii individuale, în condițiile în care avea posibilitatea de a opta între funcția de viceprimar și calitatea de comerciant - persoană fizică, însă în termenul de prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție.

De asemenea, nu prezintă relevanță aspectul învederat de recurent, potrivit căruia, la data sesizării A.N.I., societatea era radiată de 2 ani întrucât prin raportul contestat s-a reținut starea de incompatibilitate până la data radierii întreprinderii (05.04.2013).

Susținerile din răspunsul la întâmpinare formulat de recurent, referitoare la presupuse contradicții de la pagina a 6-a din întâmpinare formulată de intimată sunt în afara realității, întrucât, la fila indicată de recurent, intimata, cu titlu de jurisprudență, a reprodus conținutul unei decizii pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2013 prin care s-a admis recursul Agenției Naționale de Integritate și nicidecum nu s-a referit la nelegalitatea sentinței recurate în dosarul pendinte, recurentul aflându-se în eroare.

Față de considerentele expuse, apreciind că în raport de criticile invocate de recurent nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ..și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 178/F- cont din 3 octombrie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.