ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 997/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02 martie 2016, reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x din 10 februarie 2016 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), solicitând instanței, în contradictoriu cu această pârâtă, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare prin care s-a constatat că se află în stare de conflict de interese.

Prin Sentința nr. 2932 din 7 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect contestație împotriva Raportului de evaluare, formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 2932 din data de 7 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs reclamantul B. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant solicită, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, rejudecarea pe fond, prin admiterea acțiunii și anularea raportului de evaluare.

Printr-o primă critică, se arată că recurentul-reclamant nu a fost citat în cauză, nu a avut posibilitatea să se apere și să dovedească cele susținute în acțiune.

Mai arată că a solicitat administrarea probei testimoniale cu trei martori, precum și proba cu înscrisuri, însă instanța de fond nu a pus în discuție probele solicitate.

Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant arată că s-a abținut de la vot în ceea ce privește Hotărârea nr. 7 din 26 martie 2013 și, dintr-o eroare, în procesul-verbal al ședinței nu a fost consemnat acest aspect, însă participarea sa nu a avut nicio relevanță, deoarece toți ceilalți consilieri au votat în favoarea adoptării hotărârii.

Cererea de suspendare nu a mai fost susținută, deoarece prin încheierea dată în Camera de consiliu din data de 04 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Măcin în Dosarul nr. x/2018, instanța, în temeiul art. 549

1

alin. (5) lit. b) C. proc. pen., a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Măcin și a dispus desființarea contractului de închiriere nr. x din 03 martie 2011, încheiat între Consiliul Local I.C. Brătianu și B.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate, la dosarul de fond sunt atașate dovezile de citare a reclamantului în proces, care nu s-a prezentat în instanță pentru a administra proba cu martori propusă prin acțiune, în situația încuviințării acesteia de către judecător.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se va reține că nu au fost dezvoltate critici în acest sens, astfel se apreciază că menționarea sa s-a făcut doar formal.

Referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că, în termenul de formulare a recursului și, în acord cu disp. art. 487 alin. (1) C. proc. civ., s-a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor referitoare la conflictul de interese din perspectiva împrejurării abținerii de la vot, a erorii materiale existente în procesul-verbal al ședinței din data de 26 martie 2013 și a votului exprimat de ceilalți consilieri locali.

Cu toate acestea, vor fi analizate și aspectele intervenite ca urmare a desființării contractului de închiriere nr. x din 03 martie 2011, prin încheierea din Camera de consiliu din data de 04 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Măcin.

Înalta Curte reamintește că prin raportul de evaluare a cărui anulare s-a cerut, s-a apreciat că reclamantul s-a aflat în conflict de interese ca urmare a participării la ședința Consiliului Local al comunei I.C. Brătianu, județul Tulcea, în cadrul căreia s-a adoptat Hotărârea nr. 7 din 26 martie 2013 privind stabilirea taxei pentru încheierea terenurilor agricole situate în extravilan din domeniul privat al comunei, pentru anul 2012 - 2013.

Dispozițiile legale incidente, respectiv art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f) și art. 77 alin. (1) - (3) din Legea nr. 393/2004 definesc conflictul de interese ca fiind situația în care persoana ce exercită o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Cu referire particulară la aleșii locali, nu poate lua parte la deliberarea și la adoptarea hotărârilor, consilierul local care, fie personal, fie prin soț/soție/afini sau rude până la gradul al IV-lea inclusiv, are un interes personal în problema supusă dezbaterilor consilierului local.

Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru [...] o asociație/fundație din care fac parte.

De asemenea, consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii, ei fiind obligați să anunțe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl au în problema respectivă, care se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței, alături de abținerea de la vot, care are semnificația neparticipării la deliberarea și adoptarea hotărârii.

Așadar, recurentul-reclamant, conform dispozițiilor legale incidente sus-menționate, întrucât era interesat în problema taxei de închiriere a terenurilor agricole, avea obligația să anunțe la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema respectivă și să nu participe la deliberarea și adoptarea hotărârii, toate acestea urmând să se consemneze în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

Din conținutul procesului-verbal al ședinței din data de 26 februarie 2013 nu rezultă îndeplinirea de către recurentul-reclamant a dispozițiilor legale, ci dimpotrivă, participarea la vot și acordarea unui vot favorabil, precum și luarea cuvântului în faza de discuții a proiectului de hotărâre privind stabilirea taxei pentru chirie terenuri închiriate din domeniul privat al comunei.

Din actele dosarului, rezultă că recurentul-reclamant și-a exprimat opinia și în comisia de avizare a proiectului conform raportului de avizare aflat la dosar de fond.

Susținerile recurentului-reclamant conform cărora, în realitate, s-a abținut de la vot, nu sunt confirmate prin probele de la dosar, iar declarațiile autentificate a două persoane nu pot fi avute în vedere pentru că au fost depuse în calea de atac a recursului, dar sunt și nerelevante, neputându-se face o asemenea dovadă în contra unor înscrisuri ce au valoare de acte administrative necontestate în instanța de contencios administrativ, împreună cu operațiunile premergătoare și care se bucură de prezumția de legalitate.

Cu privire la criticile formulate prin notele de ședință depuse în data de 27 februarie 2019, cu referire la art. 90 din Legea nr. 161/2003, în privința încheierii contractelor comerciale, iar în speță s-a încheiat un contract de închiriere, Înalta Curte va constata că aceste motive sunt formulate după împlinirea termenului de recurs și, oricum nu au legătură cu obiectul acțiunii, deoarece recurentului-reclamant nu i s-a imputat încheierea contractului de închiriere ci nerespectarea dispozițiilor legale care sancționează participarea la deliberare și luarea hotărârii de consiliul local.

În ceea ce privește susținerea nerelevanței votului său, față de împrejurarea că toți consilierii locali au fost de acord cu adoptarea hotărârii, se va reține netemeinicia acesteia, în raport de dispozițiile legale incidente care nu menționează printre condițiile constatării conflictului de interese această situație.

Referitor la incidența încheierii de Camera Preliminară pronunțată în data de 04 octombrie 2018 de Judecătoria Măcin, în Dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus desființarea contractului de închiriere nr. x din 03 martie 2011, ca măsură de siguranță, Înalta Curte apreciază că aceasta nu influențează în niciun mod soluția ce se va adopta.

Astfel, în prezenta cauză, recurentul-reclamant a recunoscut, că deține un hectar teren arabil în extravilanul localității I.C. Brătianu, chestiunile divergente fiind cele legate de cuantumul chiriei datorate.

Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant, la data ivirii conflictului de interese se considera chiriaș, existând obligația impusă de dispozițiile legale privind conflictul de interese.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B. împotriva Sentinței nr. 2932 din 7 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT