ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2015 la data de 27 noiembrie 2016 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea actului de constatare - raport de evaluare încheiat de pârâtă la data de 6 noiembrie 2015 și comunicat la data de 9 noiembrie 2015.

Prin Sentința civilă nr. 67 din 16 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul A. a deținut funcția de viceprimar al comunei Cermei jud. Arad pentru mandatele 2008 - 2012 și 2012 - 2016, iar începând cu data de 5 ianuarie 2010 a deținut calitatea de asociat unic și administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Prin raportul de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2015 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate s-a reținut în sarcina reclamantului A. nerespectarea regimului de incompatibilitate reglementat de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în sensul că acesta a deținut simultan cu funcția de viceprimar al comunei Cermei jud. Arad (pentru mandatele 2008 - 2012 și 2012 - 2016) începând cu data de 15 ianuarie 2010 și funcția de administrator al S.C. B. S.R.L.

Instanța de fond a constatat că, într-adevăr, conform susținerilor reclamantului, această societate nu a desfășurat nici un fel de activitate comercială, aspect ce rezultă din adeverința emisă de Primăria comunei Cermei sub nr. x din 17 noiembrie 2015, din care rezultă că societatea în discuție nu a desfășurat vreo activitate economică la sediul din localitatea Cermei, iar conform fișei de inactivitate din 7 septembrie 2011 starea societății este inactivă din data de 30 mai 2011, datorită nedepunerii declarațiilor fiscale, rezultând din baza de data de Serviciului Fiscal Orășănesc Ineu că societatea în discuție nu a depus bilanțuri anuale, declarații fiscale, nu a înregistrat nici un venit, nedesfășurând activitate comercială.

A reținut instanța de fond, însă, că aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture regimul de incompatibilitate reținut prin raportul de evaluare a cărui anulare se solicită, în condițiile în care art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției stabilește fără echivoc că funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale.

Instanța a constatat, concordant celor consemnate în raport, că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 consacră incompatibilitatea funcției de viceprimar cu funcția de administrator la societățile comerciale, fără a distinge după cum acestea derulează sau nu activitate ori își întrerup temporar activitatea, după cum acestea înregistrează sau nu venituri ori profit, astfel încât trebuie dedus că nu se poate condiționa existența situației de incompatibilitate de alte elemente decât cele strict înscrise în textul legal, respectiv, existența simultană a calității de viceprimar și de administrator la o societate comercială. Prin urmare, este lipsit de relevanță în cauză faptul că S.C. B. S.R.L. nu a obținut venituri în perioada de la înființare 2010 - 2014 și nici că reclamantul nu a îndeplinit efectiv vreuna dintre atribuțiile ce revin administratorului societății.

Instanța a conchis că reclamantul a deținut funcția de administrator la S.C. B. S.R.L. în perioada în care a deținut și funcția de viceprimar al comunei Cermei, și indiferent dacă societatea a desfășurat sau nu activitate în acest interval, a obținut sau nu venituri, respectiv, dacă reclamantul a exercitat sau nu atribuțiile aferente funcției de administrator, acesta s-a aflat în situația de incompatibilitate interzisă de art. 87 alin. (1) lit. d), prin deținerea simultană a celor două funcții, legiuitorul făcând referire exclusiv la deținerea celor două funcții, iar nu la exercitarea efectivă a acestora, sens în care s-a pronunțat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin deciziile nr. 553 din 5 februarie 2013, respectiv nr. 5728 din 13 iunie 2013.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie și pentru greșita interpretare și aplicare a legii. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond că acesta a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu motivarea că a deținut funcția de viceprimar al comunei Cermei jud. Arad pentru mandatele 2008 - 2012 și 2012 - 2016, iar începând cu data de 5 ianuarie 2010 a deținut calitatea de asociat unic și administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Recurentul a argumentat că societatea comercială al cărui asociat unic și administrator era nu a desfășurat nici o activitate iar interpretarea legală și corectă a acestor dispoziții este cea potrivit căreia simpla existență și înregistrare a societății la care reclamantul deține calitatea de asociat unic și administrator, în condițiile suspendării activității, nu poate atrage în niciun fel o stare de incompatibilitate. Incompatibilitatea implică exercitarea efectivă și concomitentă a funcțiilor reglementate de lege ca fiind incompatibile, iar nicidecum simpla deținere în mod formal a acestora.

A mai susținut recurentul că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 instituie două condiții necesare pentru atragerea stării de incompatibilitate, și anume deținerea și exercitarea concomitentă a celor două funcții. A concluzionat recurentul că, din analiza dispozițiilor legale ale actului normativ în materie, reiese că nu se face vorbire despre generarea stării de incompatibilitate prin simpla deținere a funcțiilor în paralel, dacă acestea nu sunt exercitate simultan.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de integritate a formulat concluzii scrise prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimată și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

La data de 31 ianuarie 2019, prin email, recurentul-reclamant a transmis la dosarul cauzei un "înscris" prin care acesta a arătat că societatea comercială al cărei administrator și asociat a fost nu a desfășurat niciodată vreo activitate, împrejurare dovedită de datele existente la Administrația fiscală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

Nu este întemeiată interpretarea recurentului potrivit căreia art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 instituie două condiții necesare pentru atragerea stării de incompatibilitate, și anume deținerea și exercitarea concomitentă a celor două funcții.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada supusă evaluării, funcția de primar este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate creată de funcționarii publici, persoanele în exercitarea demnității publice și în mediul de afaceri, prin deținerea pe parcursul aceleiași perioade de timp a uneia dintre funcțiile prevăzute de aceste dispoziții, în speța de față calitatea de viceprimar al comunei Cermei, județ Arad, și calitatea de administrator și asociat unic în cadrul unei S.C. B. S.R.L.

Interpretarea dată de către recurent dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul deținerii și exercitării concomitente a celor două funcții, adaugă, practic, la textul de lege care reglementează deținerea acestora.

În egală măsură, împrejurarea că societatea comercială în cadrul căreia recurentul a avut calitatea de administrator și asociat unic nu a desfășurat nicio activitate comercială în această perioadă de timp, nu poate conduce la inexistența stării de incompatibilitate, atâta vreme cât legea nu distinge în acest sens.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 67 din 16 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

GGC - MM