ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1688/2019

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.05.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.04.2016 prin care s-a reținut existența stării de incompatibilitate întrucât, începând cu 11.01.2013, a deținut, simultan, atât funcția de viceprimar al Comunei B., județul Neamț, cât și calitatea de comerciant în cadrul Întreprinderii Individuale A., fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. 1.

Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 116 din 27 octombrie 2016, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și, pe fond, anularea raportului întocmit de Agenția Națională de Integritate. A susținut recurentul-reclamant că sunt nefondate concluziile primei instanțe, pentru că nu a făcut niciun act de comerț din momentul în care a ocupat funcția de viceprimar, activitățile având un caracter personal gospodăresc. De asemenea, Întreprinderea Individuală A. nu a avut nicio legătură comercială sau de alt tip cu Primăria și Consiliul Local B. sau cu vreo altă entitate juridică în care să fie implicate cele două instituții.

Apărările intimatei Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența vreunui motiv de casare prevăzut la art. 488 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. 4.1. Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, pe calea prevăzută de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/28.04.2016 prin care Agenția Națională de Integritate a reținut că acesta, în calitate de viceprimar al Comunei B., județul Neamț, s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 11.01.2013, întrucât a deținut concomitent cu funcția de viceprimar și calitatea de titular întreprindere individuală, în cadrul A.-Întreprindere Individuală. Verificând elementele stării de incompatibilitate, prima instanță a respins ca nefondată contestația reclamantului reținând temeinicia și legalitatea raportului de evaluare atacat, constatând, în baza probatoriului administrat în cauză, că reclamantul a încălcat în exercitarea mandatului de viceprimar interdicțiile prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. 4.2. Înalta Curte reține că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, astfel cum era în vigoare în perioada analizată, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică. Aceste dispoziții legale nu permiteau deținerea simultană, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a calității de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, care poate deține ori calitatea de comerciant persoană fizică, prestând activitate economică în calitate de comerciant, ori funcția sau demnitatea publică. În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că A. Întreprindere Individuală a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 11.01.2013, deși, la data respectivă, titularul întreprinderii, A., deținea și funcția de viceprimar al Comunei B. (ales prin Hotărârea nr. 31/26.06.2012 emisă de Consiliul Local al Comunei B.). Recurentul-reclamant nu contestă împrejurarea că a deținut funcția de viceprimar concomitent cu cea de reprezentant al întreprinderii individuale, însă susține că nu a făcut acte de comerț, activitatea desfășurată având caracter gospodăresc, și că nu a avut legături comerciale cu Primăria sau Consiliul Local B. 4.3. În primul rând, reține Înalta Curte că art. 87 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada analizată, nu distingea cu privire la "exercitarea" unor funcții sau calități, fiind suficientă, pentru a se reține încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, numai "deținerea" calității. Articolul menționat a fost modificat abia prin Legea nr. 87/2017, în sensul că starea de incompatibilitate trebuie reținută în raport cu "exercitarea" unor funcții sau activități. Trecând peste acest aspect, Înalta Curte, contrar susținerilor din recurs, constată că, din probatoriul administrat, rezultă, cu evidență, că recurentul a exercitat activitatea de comerciant, a desfășurat activitate economică și a încasat venituri din această activitate (conform declarațiilor de avere întocmite de reclamant și adeverințelor emise de ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, aflate la dosar fond). 4.4. Prin urmare, sunt nefondate alegațiile recurentului-reclamant în sensul că ar fi desfășurat activități gospodărești, în cauză fiind dovedită exercitarea calității de comerciant concomitent cu deținerea funcției de viceprimar. Aspectele invocate de recurent, că nu ar fi avut relații comerciale cu Primăria sau cu Consiliul Local B., nu au nicio relevanță în cauză. Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe. În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi săvârșite ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unor activități economice. 4.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.