ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4458/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x întocmit de pârâtă.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 108/F/2016 din 29 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că Raportul de evaluare contestat a dat o valență excesivă cazului de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003. a precizat că, deși a figurat în perioada 22.06.2012-15.02.2016 ca fiind angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L., trebuie avută în vedere și activitatea concretă pe care a desfășurat-o în virtutea raporturilor de muncă derulate și dacă a existat sau nu vreo legătură între această activitate și cea pe care a desfășurat-o în calitate de viceprimar al comunei Bunești.

Recurentul a precizat că în analiza concretă a existenței sau inexistenței stării de incompatibilitate este important de avut în vedere faptul că, deși a figurat ca angajat cu contract de muncă pe durata mandatului de viceprimar, nu a fost afectată în niciun fel obiectivitatea în exercitarea funcției publice deținute și nici integritatea etico-profesională a acestuia.

Astfel, a apreciat că se poate concluziona că starea de incompatibilitate prevăzută de legiuitor la art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 este excesivă în speța de față.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a supus controlului judiciar Raportul de evaluare nr. x întocmit de pârâtă, prin care s-a reținut că în perioada 22.06.2012-15.02.2016 nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, întrucât a deținut simultan funcția de viceprimar și de angajat cu contract individual de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție a fost respinsă acțiunea reclamantului, instanța reținând că argumentul adus de reclamant în sensul că starea de incompatibilitate ar trebui să privească numai situațiile concrete de folosire a influenței politice într-un anumit scop este în contradicție cu scopul legii.

A reținut instanța că față de dispoziția legală incidentă este lipsit de relevanță aspectul că durata contractului era de numai două ore pe zi sau susținerea că pe durata mandatului nu i-a fost afectată obiectivitatea în exercitarea funcției publice și nici integritatea etico-profesională.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurentul-reclamant prin motivele de casare formulate și le va respinge ca nefondate, având în vedere următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 Funcția de primar și viceprimar este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia.

Înalta Curte reține că este de necontestat faptul că în perioada 22.06.2012 - 15.02.2016 recurentul-reclamant era angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L. și a deținut funcția de viceprimar al comunei Bunești.

Or, pentru perioada în care a avut calitatea de ales local, recurentul a fost supus regimului juridic privind incompatibilitățile, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 87 și următoarele din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de funcții sau calități.

Înalta Curte reține că simpla deținere a funcțiilor și calităților prevăzute de textul incident în cauză este suficientă pentru a constata existența stării de incompatibilitate, instanța de recurs neputând accepta argumentul folosit de recurent că nu a fost afectată în niciun fel obiectivitatea în exercitarea funcției publice deținute și nici integritatea etico-profesională a acestuia, întrucât acest argument este irelevant în raport cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003.

Nici apărarea recurentului în sensul că instanța trebuie să aibă în vedere și activitatea concretă pe care a desfășurat-o în virtutea raporturilor de muncă derulate și să fie stabilit dacă a existat sau nu vreo legătură între această activitate și cea pe care a desfășurat-o în calitate de viceprimar nu poate fi primită de Înalta Curte, care va respinge toate aceste critici formulate de recurent.

Înalta Curte reține că legea nu distinge în funcție de atitudinea manifestată de recurentul-reclamant în raport cu funcția/calitatea deținută și nici nu are în vedere dacă contractul individual de muncă încheiat este cu timp integral sau parțial, fiind menționat expres de legiuitor faptul că este indiferent de durata acestuia.

Ceea ce legea prevede pentru existența stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor/calităților prevăzute expres de legiuitor. Astfel, textul legal nu impune condiții suplimentare pentru constatarea stării de incompatibilitate, ci numai verificarea existenței funcțiilor/calităților menționate, iar în cauza dedusă judecății nu a fost contestată situația de fapt cu privire la îndeplinirea simultană a funcției/calității reținute de intimată, ci se încearcă a se justifica îndeplinirea concomitentă a funcției/calității prin aceea că nu a fost afectată în niciun mod îndeplinirea funcției publice, ceea ce nu poate fi acceptat.

Din ansamblul normelor legale conținute de Legea nr. 161/2003 rezultă scopul și finalitatea pe care a urmărit-o legiuitorul atunci când a adoptat acest act normativ, respectiv o garanție pentru exercitarea funcției publice, în condiții de imparțialitate și transparență, cu scopul protejării interesului public.

Rațiunea instituirii regimului incompatibilităților este aceea de a preveni apariția unor situații în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcții de demnitate publică și în domeniul privat, ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

Or, recurentul nu a respectat obligația care îi revenea potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcțiile/calitățile incompatibile, continuând să dețină concomitent atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de angajat cu contract individual de muncă în perioada evidențiată în Raportul de evaluare contestat.

Ca urmare, este evident că actul emis de autoritatea pârâtă respectă întru-totul dispozițiile legale aplicabile, așa cum în mod corect a reținut instanța de primă jurisdicție, motiv pentru care instanța de control judiciar va menține în totalitate hotărârea atacată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 108/F/2016 din 29 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.