ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4865/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 martie 2016 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de instituția pârâtă.

Prin sentința nr. 178 din 17 august 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A., pe care a sesizat-o cu excepția de neconstituționalitate a art. 87 (1) lit. d) din Legea 161/2003, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constituția României.

Pe fond, a respins contestația împotriva raportului de evaluare nr. 5234/G/2 întocmit la data de 10 februarie 2016 de către Agenția Națională de Integritate, formulată de contestatorul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 178 din 17 august 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea contestației.

În motivarea recursului arată că instanța a aplicat greșit prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, arată că: a fost ales în funcția de viceprimar al Comunei Butimanu, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 15/20.03.2014; exercițiul funcției a început cu data de 08.04.2014; Hotărârea Consiliului Local nr. 15/20.03.2014 a fost suspendată prin sentința nr. 1126 din 03.07.2014 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dar în urma soluționării definitive prin decizia nr. 4453 din 25.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a reluat exercițiul funcției de viceprimar; la data când a fost ales viceprimar, respectiv 20 martie 2014, activitatea societății B. S.R.L. era suspendată, iar la data de 24.11.2014 aceasta a fost dizolvată prin Decizia asociatului unic.

Precizează că nu a exercitat efectiv funcția de administrator al S.C. B. S.R.L., iar pe de altă parte, la data la care a început exercițiul funcției de viceprimar, activitatea societății era suspendată, astfel că nu se poate reține existența vreunei stări de pericol care să fie îndepărtat prin prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de instituția pârâtă.

Prin raportul de evaluare nr. x/10.02.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în perioada 20.03.2014 - 24.11.2014 întrucât a deținut concomitent atât funcția de viceprimar în cadrul Primăriei Comunei Butimanu, cât și funcția de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Reclamantul a contestat legalitatea raportului de evaluare, invocând inexistența premiselor pentru constatarea stării de incompatibilitate.

Soluționând acțiunea reclamantului, instanța fondului a apreciat că este neîntemeiată, reținând existența cazului de incompatibilitate detaliat în raportul de evaluare contestat.

Astfel cum rezultă din cele de mai sus, reclamantul a criticat sentința nr. 178 din 17 august 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, considerând că este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material reprezentate de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Critica recurentului-reclamant este fondată.

Constată Înalta Curte că sentința civilă recurată este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, astfel că raportul de evaluare contestat în cauză se impune a fi anulat pentru lipsa premiselor de fapt necesare constatării stării de incompatibilitate.

În acest sens, este de subliniat că potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare în perioada de referință avută în vedere de intimată (20.03.2014 - 24.11.2014):

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice."

Verificând apărările formulate de reclamant pe marginea inexistenței stării de incompatibilitate prima instanță a apreciat ca fiind irelevantă, din punct de vedere al existenței acestei stări de incompatibilitate, împrejurarea că societatea al cărei administrator a fost reclamantul a avut activitatea suspendată, ulterior aceasta fiind chiar dizolvată, sau că, în exercițiul calității de comerciant persoană fizică, reclamantul nu a desfășurat nici o activitate.

Instanța de control judiciar nu împărtășește abordarea judecătorului fondului, considerând-o a fi contrară scopului normei prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei care ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe. În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi săvârșite ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unor activități economice.

Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrități și prevenirea faptelor de corupție se realizează doar în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiutor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi.

O demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor, și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiutorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților.

Așa fiind, numai exercitarea simultană a unei demnități publice și a funcției de administrator într-o societate comercială conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția.

Întrucât nu există nicio dovadă la dosarul cauzei din care să rezulte exercitarea efectivă, de către recurentul-reclamant, a calității de administrator al societății și mai mult, societatea B. avea la data când acesta a fost ales viceprimar, respectiv 20 martie 2014, activitatea suspendată, conform Deciziei asociatului unic din data de 08.01.2014 și Rezoluției nr. 219 din 10.01.2014 a Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar la data de 24.11.2014 societatea a fost dizolvată prin Decizia asociatului unic, Înalta Curte concluzionează în sensul că nu poate fi reținută în sarcina sa incompatibilitatea prevăzută de 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului, cu consecința anulării raportului de evaluare contestat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 178 din 17 august 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând: va admite acțiunea și va anula raportul de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de pârâtă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 178 din 17 august 2016 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea.

Anulează raportul de evaluare nr. x/10.02.2016 emis de pârâtă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.