ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3183/2016

Decizia

nr. 3183/2016

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/42/2014, la data de 20 mai 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea în tot a raportului de evaluare întocmit la data de 25.04.2014 de către Agenția Națională de Integritate și înregistrat sub nr. 18635/G/II/2014.

Prin sentința nr. 207 din 23 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Raportul de evaluare din data de 25.04.2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. 32751/S/II/19.07.2013 privind pe A., viceprimar al comunei Săgeata, jud. Buzău, pentru mandatul 2012-2016, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților, întrucât, concomitent cu funcția de viceprimar:

- a deținut, în perioada 23.06.2012-12.06.2013 funcția de administrator la mai multe societăți comerciale: SC B. SRL, SC C. SRL, SC D. SRL și SC E. SRL.

- deține, începând cu data de 16.09.2009, funcția de administrator la SC F. și, începând cu data de 28.08.2009, calitatea de persoană fizică autorizată A. Persoană Fizică Autorizată.

Se mai arată în raportul de evaluare că, în exercitarea mandatului de viceprimar 2012-2016, persoana evaluată a încălcat interdicția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) teza I, în sensul că nu a demisionat în termen de 15 zile din funcțiile care atrăgeau starea de incompatibilitate.

Prin Hotărârea nr. 7 din 23 iunie 2012 a Consiliului Local Săgeata a fost ales în funcția de viceprimar al comunei Săgeata, jud. Buzău, domnul consilier A.

La Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău, modificările privind actul constitutiv, ca urmare a demisiei reclamantului din funcția de administrator, au fost operate la data de 12.06.2013 (pentru SC E. SRL și SC D. SRL) și la 19.01.2013 (pentru SC B. SRL), în certificatul constatator emis de O.R.C. Buzău la 25.06.2013, la F., reclamantul A. figurând în continuare ca având calitate de administrator.

Cu toate că reclamantul susține că la data de 25.06.2012 și-a dat demisia din funcția de administrator al SC B. SRL, totuși la 5.11.2012 a semnat o adresă în calitate de administrator al acestei societății, ceea ce duce la concluzia că demisia a fost pur formală, el continuând să desfășoare activitatea de administrator.

Prin adresa nr. 32875/G/II/19.07.2013, A.N.I. aduce la cunoștința reclamantului A. că s-a declanșat evaluarea respectării regimului conflictelor de interese și că în situația identificării unor elemente în sensul existenței unui conflict de interese va fi informat și invitat să prezinte un punct de vedere.

Ulterior, prin adresa nr. 46170/G/II/17.10.2013, A.N.I. solicită reclamantului A. un punct de vedere față de încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

La această adresă, reclamantul A. comunică punctul său de vedere la data de 7.11.2013.

Reclamantului i s-a comunicat adresa nr. 5368/G/II/10.02.2014 prin care A.N.I. îi solicita un punct de vedere față de încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Adresa a fost primită de soția reclamantului, conform dovezii de comunicare.

Din coroborarea actelor dosarului, instanța a reținut că demisia a fost una pur formală, reclamantul continuând să exercite funcția de administrator după data așa-zisei demisii, raportul de evaluare fiind temeinic și legal întocmit.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., pentru următoarele motive de casare:

- art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

În mod greșit prima instanță nu a reținut motivul de nelegalitate constând în nulitatea absolută a raportului de evaluare, ignorând dispozițiile art. 8 alin. (3) și art. 14 din Legea nr. 176/2010.

A arătat recurentul că, la data de 17.10.2013, a fost informat despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unor incompatibilități rezultate din încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, fiind invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens, iar la 10.02.2014, i-a fost solicitat un punct de vedere și cu privire la încălcarea art. 87 alin. (1) lit. g) din același act normativ.

Prima solicitare nu indica însă la ce se referă pretinsa stare de incompatibilitate (perioada la care se raportează, aspectele de incompatibilitate identificate), iar cea de-a doua solicitare a fost primită de soția sa, deci nu a fost legal încunoștiințat, fiind încălcat dreptul său la apărare.

A invocat în acest sens prevederile art. 161 alin. (1), (2) și art. 163 alin. (1), (12) C. proc. civ.

A doua critică de nelegalitate adusă sentinței se referă la ignorarea de către prima instanță a incidenței art. 91 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care recurentul și-a îndeplinit obligația legală de a-și depune demisia la societățile unde deținea calitatea de administrator.

Recurentul a arătat că actele sale de demisie au fost înregistrate în registrele societăților respective la data de 25.06.2012, în termenul de 15 zile prevăzut de textul de lege mai sus menționat, iar potrivit legii, încetarea stării de incompatibilitate în care se află alesul local are loc prin demisie, producându-și efectele de la data manifestării unilaterale de voință, iar nu de la data înscrierii mențiunilor în Registrul comerțului.

A precizat recurentul și faptul că semnătura de pe adresa din 5.11.2012 nu îi aparține lui, ci numitei G. (economist în cadrul SC B. SRL), acest lucru putând fi observat și prin comparare cu adresa nr. 10 din 25 martie 2013, semnată de aceeași persoană, motiv pentru care a și formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare în cauză, dar a depus concluzii scrise, reiterând apărările prezentate în fața instanței de fond și solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 4.10.2016, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri noi, la solicitarea recurentului reclamant.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

- art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material) prin raportare, în principal la dispozițiile art. 8 alin. (3), art. 13 alin. (2) și art. 20 din Legea nr. 176/2010, dar și la art. 87 alin. (1) lit. d), g) și art. 91 din Legea nr. 161/2003.

În privința invocatei nulități a raportului de evaluare, pe motiv că nu i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea exprimării unui punct de vedere cu privire la elementele concrete de incompatibilitate, fiind încălcate prevederile art. 8 alin. (3) și ale art. 20 din Legea nr. 176/2010, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal prima instanța nu a apreciat această susținere ca fiind întemeiată.

Din actele dosarului reiese că procedura prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010 a fost respectată, că recurentul reclamant a fost informat despre cercetarea desfășurată, depunând și un punct de vedere în scris, iar în privința incidenței art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, informarea a fost legal comunicată, la aceeași adresă la care s-a derulat întreaga procedură, adresa fiind primită de soția recurentului, fiind respectate dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 163 alin. (6) C. proc. civ.

Corect nu s-a reținut nici critica privind încălcarea dreptului la apărare, întrucât - în conformitate cu art. 20 alin. (4) din lege - recurentului i s-a oferit posibilitatea efectivă de a fi asistat sau reprezentat de avocat, și de a prezenta orice probe sau explicații apreciate necesare.

Referitor la chestiunea de fond a stării de incompatibilitate, Înalta Curte constată că aceasta a fost reținută conform legii și în acord cu probatoriul din dosar.

Astfel, se constată că, la 23.06.2012 , recurentul a fost ales în funcția de viceprimar, la 19.07.2013 intimata A.N.I. l-a informat că a declanșat evaluarea respectării regimului conflictelor de interese și că, în situația identificării unor elemente în sensul existenței unui conflict de interese, va fi invitat să prezinte un punct de vedere, ceea ce s-a și realizat prin adresa din 17.10.2013.

La 7.11.2013, recurentul a formulat în scris un punct de vedere în care a susținut că nu a încălcat prevederile dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deoarece în termen de 15 zile de la data validării în funcția de viceprimar al comunei Săgeata, jud. Buzău, și-a dat demisia în scris din funcția de administrator de la toate societățile pe care le administra.

Prin adresa nr. 5368/G/II/10.02.2014 i s-a comunicat că au fost identificate elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate și rezultată din încălcarea art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2013.

Potrivit art. 1 pct. 30 din Legea nr. 176/2010 și art. 87 din Legea nr. 161/2003, recurentul, în calitate de ales local, este supus regimului juridic privind incompatibilitățile, așa cum sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 161/2003, fiind nefondată susținerea acestuia că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d), g) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile prezentei spețe.

În conformitate cu art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, „Funcția de primar și viceprimar (...) este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice.”

Totodată, art. 87 alin. (1) lit. g) din același act normativ prevede: „funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică”.

În acest context, în art. 91 din Legea nr. 161/2003 se precizează că „(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcția incompatibilă cu cea de ales local. (...) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Prin urmare, regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, în sensul incompatibilității funcției de viceprimar, atât cu calitatea de administrator la o societate comercială, cât și cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

Or, deși recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligația de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatului 2012-2016, el a încălcat interdicția reglementată de art. 87 alin. (1) lit. d) și g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, nerespectând nici prevederile art. 91 alin. (3) teza I (nu a demisionat în termen de 15 zile din funcțiile care atrăgeau starea de incompatibilitate).

Astfel, potrivit adresei nr. 288604 din 27.08.2013 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în Registrul Comerțului, recurentul a figurat cu funcția de administrator la: SC B. SRL (07.09.2009-19.01.2013), SC C. SRL (27.04.2005-04.03.2013), SC D. SRL (27.11.2009-12.06.2013), SC E. SRL (27.11.2009-12.06.2013), SC F. (16.09.2009-prezent), precum și cu calitatea de Persoană Fizică Autorizată A. (începând cu data de 28.08.2009).

La data de 25.06.2012, au fost înregistrate în registrele de intrări-ieșiri ale SC D. SRL, SC E. SRL și SC B. SRL cererile prin care recurentul reclamant informa că începând cu data de 01.07.2012 nu mai poate îndeplini atribuțiile de administrator.

La aceeași dată, au fost înregistrate în registrul de intrări-ieșiri ale persoanelor juridice cererile de demisie a recurentului din funcția de administrator al C. SRL și al F.

Împrejurarea că, la data de 25.06.2012, recurentul și-ar fi dat demisia din funcțiile de administrator al societăților menționate nu este de natură - așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond - să înlăture starea de incompatibilitate, care este în continuare susținută de adresa din 5.11.2012, ulterioară pretinsei demisii, în cuprinsul căreia figurează ca administrator recurentul, spre deosebire de adresa din 25.03.2013 în care este menționat un alt administrator, al cărui mandat a început, potrivit datelor deținute de O.N.R.C., abia la 18.01.2013.

Cu privire la prima adresă, Înalta Curte nu poate ignora faptul că recurentul nu a contestat semnătura în cursul procedurii de evaluare și nici în fața instanței de fond, ci pentru prima oară în recurs (depunând o adresă refăcută și copia unei plângeri penale a cărei înregistrare la poliție/parchet nu este certificată), că semnătura de pe adresă este similară cu cea de pe punctul de vedere scris, comunicat de recurent către A.N.I. și de pe declarațiile de avere și interese.

În plus, până la întocmirea raportului de evaluare, potrivit evidențelor Oficiul Național al Registrului Comerțului, recurentul a continuat să dețină funcția de administrator la SC F., dar și pe aceea de persoană fizică autorizată (A. Persoană Fizică Autorizată), iar recurentul reclamant nu a formulat critici și nu a înfățișat probe din care să rezulte cum a înțeles să înlăture și starea de incompatibilitate a funcției de viceprimar cu aceea de persoană fizică autorizată.

Dimpotrivă, la dosar au fost depusă declarațiile de avere și de interese din 7.03.2013, în care recurentul arată, pe propria răspundere, că deține PFA A. și realizează venituri din „agricultură și creșterea vacilor”.

Prin urmare, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut, instanța de fond făcând o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 207 din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2016.