Decizia nr. 886/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 203/2014 a Curții de Apel Craiova

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 30 decembrie 2013, sub nr. x/54/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 58460/G/II din 11 decembrie 2013 prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate încălcând dispozițiile: - art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deținut concomitent în perioada 28 iulie 2011 - 31 mai 2012, atât funcția de viceprimar cât și calitatea de reprezentant al orașului B., Județul Gorj în Adunarea Generală a Acționarilor a C. SA, iar în perioada 21 iunie 2012 - 30 mai 2013, atât funcția de primar cât și calitatea de reprezentant al orașului B., Județul Gorj în Adunarea Generală a Acționarilor a C. SA; - art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât a deținut concomitent, în perioada 18 decembrie 2008 - 31 mai 2012 atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de administrator în cadrul D. SRL și, începând cu data de 21 iunie 2012 și până la data de 26 octombrie 2012, atât funcția de primar cât și calitatea de administrator în cadrul D. SRL.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 203 din 4 iunie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă nulitatea absolută a sentinței atacate, motivat de faptul că judecătorul nu a semnat minuta sentinței și nici minutele încheierilor de amânare a pronunțării, fiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 401 C. proc. civ. Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu a răspuns motivelor cererii introductive prin care a invocat că Societatea D. SRL trebuia radiată din oficiu și că nu a deținut niciodată calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a acționarilor SC C. SA. De asemenea, recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată are considerente contradictorii referitoare la îndeplinirea de către ANI a obligației de informare a persoanei evaluate, precum și cu privire la calitatea de operator regional/societate de interes local a C. SA. În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă: - nerespectarea legii în privința sesizării din oficiu referitor la incompatibilități conform art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010; ANI nu a făcut dovada că s-a sesizat din oficiu, respectiv pe baza unui raport de sesizare întocmit de către președintele ANI sau pe baza unei note de constatare, întocmite de inspectorul de integritate și aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; - nerespectarea cerințelor legale referitoare la informarea persoanei cu privire la declanșarea procedurii de evaluare, invitarea persoanei evaluate spre a prezenta un punct de vedere și la caracterul public sau nu al informațiilor pe care s-a întemeiat raportul de evaluare criticat, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 coroborat cu prevederile Legii nr. 677/2001 și ale Legii nr. 544/2001; - nerespectarea prevederilor Legii nr. 51/2006, normă specială în materie, în conformitate cu care C. SA este asociație de dezvoltare comunitară/operator regional, iar nu societate de interes local; - nerespectarea principiului constituțional privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; aplicarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 a fost în mod nepermis extinsă la o situație pe care legea nu o prevede, respectiv la calitatea de reprezentant al consiliului local, cu privire la care nu este instituită situația de incompatibilitate; - nerespectarea prevederilor art. 237 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, în raport de care nu se poate reține că după data de 6 iunie 2011 D. SRL ar mai fi existat în mod legitim, cum nu se poate reține nici vreo culpă în sarcina administratorului societății cu privire la radiere, atât timp cât aceasta se face din oficiu; - nerespectarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 coroborat cu art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că, după alegerea recurentului ca viceprimar al orașului B., AGA SC D. SRL a adoptat Hotărârea nr. 2 din 8 decembrie 2008 prin care recurentul a pierdut calitatea de asociat și administrator; - nerespectarea art. 11 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, instanța de fond interpretând greșit aceste prevederi în sensul că data de început a termenului de prescripție l-ar constitui momentul încetării exercitării funcției publice deținute; această dată de început o reprezintă data încetării cauzei de incompatibilitate, de la care (fie că este considerată data hotărârii AGA, fie data certă a actului adițional la actul constitutiv al societății - 23 martie 2009), au trecut mai mult de trei ani.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. Referitor la incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, constând în deținerea simultană a funcției de viceprimar/primar și a calității de reprezentant al UAT B. în AGA Societății C. SA, arată că legea distinge între două categorii de societăți, cele de interes local și cele de interes național, iar constatarea incompatibilității a ținut cont de clasificarea pe care legiuitorul a stabilit-o. Termenul "local" privește întreaga administrație publică locală, precum și toate entitățile care nu au competențe la nivel național. În acest sens, termenul "local" include și entitățile reprezentantive la nivel județean, regional sau zonal. De asemenea, analizând din punct de vedere teleologic prevederea din art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003, se observă că nu există nicio rațiune pentru care legiuitorul ar fi interzis aleșilor locali atât reprezentarea unităților administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților de interes local, cât și reprezentarea statului în adunările generale ale societăților de interes național, dar în același timp, le-ar permite acelorași aleși locali reprezentarea unităților administrativ-teritoriale în adunările generale ale altor categorii de societăți. Prin urmare, interpretarea recurentului este contrară scopului urmărit de Legea nr. 161/2003. Relevant este că înființarea operatorilor regionali este atributul exclusiv al unor autorități ale administrației publice locale, iar raportat la modalitatea de înființare, operatorii regionali sunt subordonați unui interes local (lato sensu). O interpretare diferită ar contraveni principiului autonomiei locale consacrat prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, dar și prevederilor art. 26 alin. (1) din același act normativ. Operatorii regionali sunt subordonați unui interes local, în sensul larg al termenului, așa încât fac parte din categoria societăților de interes local la care se referă art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Cu privire la încălcarea art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prin deținerea simultană a funcției de viceprimar/primar, cât și a calității de administrator al societății D. SRL, intimata se referă la prevederile Legii nr. 26/1990, potrivit căreia este obligatorie înregistrarea în Registrul Comerțului a hotărârilor Adunărilor Generale, orice faptă neînregistrată nefiind opozabilă terților.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 14 decembrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecarea lui pe fond. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Analizând mai întâi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant invocă nulitatea sentinței atacate, motivat de faptul că judecătorul nu a semnat minuta sentinței și nici minutele încheierilor de amânare a pronunțării. Aserțiunea recurentului contravine consemnărilor din dosarul de fond în care sunt semnate de către judecătorul fondului minutele încheierilor de amânare a pronunțării și a hotărârii pronunțate în fond. Și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat. Judecătorul fondului a răspuns argumentelor din cererea introductivă. Cât privește situația de incompatibilitate prin deținerea simultană a funcției de viceprimar/primar și a calității de administrator la societatea D. SRL, instanța de fond s-a raportat la înregistrările în Registrul Comerțului, dând prioritate acestora, argument în raport de care nu era necesară o motivare separată asupra consecințelor neradierii din oficiu a societății în urma dizolvării de drept. De asemenea, instanța de fond a arătat că, deși actul de mandatare în AGA a C. l-a constituit o hotărâre a consiliului local, în fapt și în drept, reclamantul a reprezentat unitatea administrativ-teritorială. Argumentele referitoare la motivarea contradictorie a hotărârii sunt de asemenea nefondate. În realitate, recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond pe motiv că, deși s-a reținut că reclamantul nu a fost informat cu privire la identificarea elementelor de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților prin deținerea simultană a funcției publice și a calității de administrator al D. SRL, instanța de fond a considerat că acest aspect nu afectează valabilitatea raportului de evaluare. În altă ordine de idei, arată recurentul, instanța de fond a reținut statutul de operator regional al C. SA, dar totuși a calificat-o drept societate de interes local. Se constată astfel că recurentul critică considerentele primei instanțe nu din perspectiva motivelor contradictorii, ci din perspectiva interpretării și aplicării greșite a normelor de drept material incidente, aceste critici urmând a fi analizate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivele de nelegalitate subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., primele critici se referă la invocate încălcări ale prevederilor Legii nr. 176/2010 în procedura administrativă. Aceste critici sunt nefondate. ANI a fost sesizată, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în lucrarea nr. 41542/S/II din 26 septembrie 2013, cu privire la faptul că reclamantul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât a fost desemnat reprezentant al orașului B., jud. Gorj în AGA C. SA. Conform art. 13 din Legea nr. 176/2010 a fost îndeplinită procedura de înștiințare a reclamantului asupra declanșării activității de evaluare, cu adresa nr. 41808/G/II din 27 septembrie 2013, primită de destinatar la 2 octombrie 2013. În consecință, așa cum a reținut și prima instanță, procedura administrativă s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2010. Trecând la analiza situațiilor de incompatibilitate reținute în raportul de evaluare, Înalta Curte constată că prima dintre acestea este cea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, conform căruia "Art. 87. - (1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...] f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național", întrucât persoana evaluată a deținut în perioadele 28 iulie 2011 - 31 mai 2012 și 21 iunie 2012 - 30 mai 2013 atât funcția de viceprimar, respectiv primar al Orașului B., cât și calitatea de reprezentant al Orașului B. în adunarea generală a acționarilor Societății C. SA Prima instanță a stabilit că C. SA este un operator regional care își desfășoară activitatea potrivit Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 241/2006, fiind înființată, în conformitate cu actul constitutiv, de șase unități administrativ-teritoriale. A reținut, însă, că această societate este de interes local, chiar dacă este organizată la nivel regional, motiv pentru care a constatat legalitatea și temeinicia raportului de evaluare în privința situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. În jurisprudența Înaltei Curți, s-a reținut că nu există situație de incompatibilitate în sensul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în ipoteza în care primarul/viceprimarul este reprezentantul unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a unui operator regional de utilități publice în sensul art. 2 lit. g 1 ) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată (Deciziile nr. 163/2015, nr. 431/2015, nr. 432/2015, nr. 473/2015). Totodată, în ședința judecătorilor secției din 4 mai 2015, a fost adoptată soluția de principiu în sensul jurisprudenței reprezentate de Decizia nr. 163/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform căreia "primarul care deține calitatea de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a acționarilor a unui operator regional care asigură furnizarea sau prestarea serviciului ori activități de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, nu se află în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003". În concordanță cu jurisprudența consolidată a Înaltei Curți, anterior menționată, se constată că regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale sunt reglementate prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ prevede la art. 11 că două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice. Cadrul juridic și instituțional al înființării, organizării și funcționării serviciilor comunitare de utilități publice este reglementat de Legea nr. 51/2006, republicată, în care sunt definite și noțiunile "asociație de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice" și respectiv "operator regional". Astfel, în înțelesul legii, asociația de dezvoltare intercomunitară are ca obiectiv înființarea, organizarea, reglementarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice furnizate/prestate pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal ori regional destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice aferente acestor servicii. Același act normativ definește termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcționarea și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, precum și implementarea programelor de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii, realizate în comun în cadrul asociației. De esența funcționării operatorului regional este așadar gestionarea prin delegare a serviciului de furnizare apă și canalizare în mod eficient și la aceeași parametri calitativi tuturor membrilor asociației și nu în funcție de aportul acestora, interesul fiind unul comun regional nefragmentabil și mai ales nesubordonat intereselor locale pe care unul sau altul dintre membrii asociații l-ar putea avea. Toate aceste atribuții ale operatorului regional Societatea C. demonstrează lipsa trăsăturilor caracteristice unei societăți de interes local și existența celor specifice unei entități însărcinate cu îndeplinirea unui serviciu public, anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prin delegarea serviciilor conform contractului de delegare. Scopul organizării societății este acela de a facilita accesarea de către autoritățile publice a fondurilor europene în condiții specifice stabilite de către organismele europene abilitate, dar și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ teritoriale membre precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării modernizării și/sau și dezvoltării după caz a sistemelor de utilității publice aferentă acestor servicii. În consecință, Societatea C. SA, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unități administrativ-teritoriale ce are calitate de acționar. Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că s-a reținut în mod greșit legalitatea raportului de evaluare întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local. Nu pot fi primite apărările pârâtei-intimate ANI, în sensul că termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, statutul de operator regional al societății depășind sfera interesului local. Textul de lege nu se referă și la calitatea de reprezentant într-o societate de interes regional și, fiind o normă care restrânge exercițiul unor drepturi, este de strictă interpretare, aplicându-se numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Cea de-a doua situație de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare este cea prevăzută de prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât persoana evaluată a deținut în perioadele 18 decembrie 2008 - 31 mai 2012 și 21 iunie 2012 - 26 octombrie 2012 atât funcția de viceprimar/primar al Orașului B., cât și calitatea de administrator al societății D. SRL. Cu referire la această situație de incompatibilitate, circumstanțele cauzei, astfel cum au fost reținute de prima instanță relevă, în esență, următoarele: - conform informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, persoana verificată a avut calitatea de administrator al societății de la data înmatriculării (22 aprilie 2008) și până la data radierii societății din Registrul Comerțului (26 octombrie 2012); - prin Sentința irevocabilă nr. 908 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Gorj a dispus dizolvarea societății în baza art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, ca urmare a nedepunerii situațiilor financiare, dizolvare înscrisă în Registrul Comerțului la data de 04 noiembrie 2010, precum și radierea societății. Radierea societății a fost înscrisă în Registrul Comerțului la data de 26 octombrie 2012; - prin Hotărârea AGA nr. 2 din 18 decembrie 2008 a fost modificat Actul constitutiv al societății, printre altele, în sensul retragerii persoanei evaluate din calitatea de asociat și administrator și desemnării unui alt administrator. Actului constitutiv, astfel cum a fost modificat, i s-a dat data certă nr. 394 din 23 martie 2009 de către avocat E.; - actul constitutiv, astfel cum a fost modificat, nu a fost înregistrat în Registrul Comerțului și nici nu a fost publicat în Monitorul Oficial, așa cum impun dispozițiile art. 204 alin. (4) și (5) din Legea nr. 31/1990; - reclamantul se află în culpă, nesolicitând înregistrarea în Registrul Comerțului a actului constitutiv modificat în sensul retragerii sale din calitatea de asociat și administrator al acestei societăți. Criticile recurentului, care se axează pe relevanța datei încetării efective a mandatului de administrator, respectiv lipsa de relevanță a neasigurării publicității încetării acestui mandat (prin înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunilor corespunzătoare), sunt fondate. Astfel, în jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în analiza situației de incompatibilitate în raport de data la care încetează calitatea de administrator, prin soluția de unificare a jurisprudenței adoptată în ședința judecătorilor secției din 7 noiembrie 2013, s-a stabilit că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată; renunțarea la funcția de administrator operează cu data manifestării unilaterale de voință, comunicată societății. Înregistrarea mențiunii referitoare la încetarea mandatului de administrator la Registrul comerțului are ca finalitate asigurarea opozabilității modificărilor față de terții cu care contractează societatea, Această înregistrare nu este relevantă în aprecierea incidenței prevederilor Legii nr. 161/2003 în materie de incompatibilități. În acord cu practica sa judiciară consolidată, Înalta Curte constată că sancțiunea inopozabilității față de terți a mențiunilor neînregistrate, care rezultă din art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului și din art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu este aplicabilă și în cazul raportului juridic dedus judecății, care se referă la evaluarea stării de incompatibilitate privind funcția publică. În raportul de drept public referitor la evaluarea stării de incompatibilitate relevantă este deținerea/exercitarea concomitentă a funcției publice și a funcției de administrator într-o societate. În aplicarea prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Agenția Națională de Integritate nu se găsește în poziția terțului căruia nu îi este opozabil actul de demisie datorită neînregistrării mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului (situație specifică raporturilor juridice de drept civil privat), ci este autoritatea statului investită cu atribuția verificării existenței incompatibilității, prin raportare la prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Incompatibilitatea este generată de deținerea/exercitarea funcției/calității în cadrul unei societăți, prevăzută ca fiind incompatibilă cu o funcție/demnitate publică. Astfel, în speță nu este întrunită ipoteza incompatibilității reținute având în vedere că societatea la care recurentul-reclamant a deținut funcția de administrator a luat act, prin AGA nr. 2 din 18 decembrie 2008, de retragerea reclamantului din această funcție. Pe cale de consecință, hotărârea primei instanțe, care s-a raportat la neînregistrarea mențiunilor referitoare la încetarea funcției în Registrul Comerțului este dată cu aplicare greșită a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anulând Raportul de evaluare nr. 58460/G/II din 11 decembrie 2013 emis de autoritatea pârâtă.