ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2018

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, la data de 8 aprilie 2014, reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x din 20.03.2014 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), prin care s-a constatat starea sa de incompatibilitate între calitatea de primar și cea de comerciant. Prin Sentința nr. 1.963/2014 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și funcțională a secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj și s-a declinat competența în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova în vederea soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei ANI.

Prin Sentința nr. 387/2014 pronunțată la 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, având ca obiect "anulare act administrativ declinare". Motivul de casare invocat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul arată că instanța de fond a realizat o interpretare formală și eronată a prevederilor legale incidente în speță, considerând greșit că pentru a exista starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 este suficient ca reclamantul să fi deținut concomitent funcția de primar și calitatea de comerciant, persoană fizică. În opinia recurentului, bazată pe interpretarea dispozițiilor art. 23 rap. la art. 2 lit. a), f) și g) din O.U.G. nr. 44/2008 și, de asemenea, pe Decizia Curții Constituționale nr. 396/2013, pentru a deține calitatea de comerciant este esențială desfășurarea efectivă a unor activități de comerț. Prima instanță nu a verificat acest aspect și de aceea, în principal se cere casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, în măsura în care instanța de recurs apreciază că probele administrate sunt totuși suficiente, solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei și anularea Raportului de evaluare nr. x din 20.03.2014 emis de Agenția Națională de Integritate (ANI).

Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Analiza motivului de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 -

Recurentul a indicat de drept motiv de casare pct. 8, pretinzând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 raportate la art. art. 2 lit. a), f) și g) și art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, înțelese în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 396/2013. 7. Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică. Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerțului. Înalta Curte constată că dispozițiile legale sunt extrem de clare și, aplicate la starea de fapt reținută de prima instanță, atrag starea de incompatibilitate a recurentului din momentul în care, în calitate de primar, a înregistrat în registrul comerțului Întreprinderea Individuală A. Condiția desfășurării efective de activități comerciale pretinsă de recurent, reprezintă adăugare la lege, în condițiile în care nicio dispoziție legală nu o prevede. Art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 44/2008 definesc "întreprinderea individuală" ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică iar lit. f) și a) definesc noțiunile de "întreprindere economică" și "activitate economică" niciuna din aceste definiții nu pun condiția pretinsă de recurent. Este adevărat că este de așteptat ca o întreprindere individuală să desfășoare o activitate economică, altfel se pierde rațiunea înființării ei, dar această observație nu are nicio legătură cu dobândirea calității de comerciant de la data înființării întreprinderii individuale, calitate care se păstrează pe toată durata de existență a acestei entități economice. Așa cum calitatea nu se dobândește prin uz, nu se pierde prin ne-uz. 8. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 396/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Este adevărat că în cuprinsul deciziei se afirmă următoarele: "calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011 și art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011)". Afirmația nu contrazice ci confirmă interpretarea dată de Înalta Curte deoarece, în condițiile în care o persoană fizică are mai multe posibilități de a desfășura legal o activitate comercială, calificarea se va face de la caz la caz, raportat la dispozițiile legale care reglementează respectiva activitate. Or, în prezenta cauză, calificarea s-a făcut prin raportare la condițiile care reglementează întreprinderea individuală deoarece această formă de activitate a fost cea aleasă de recurent.

Așa fiind, văzând că nu este caz de casare nici cu trimitere nici cu reținere spre rejudecare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.