ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2017

Decizia nr. 1054/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta B. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 58318/G/II din 11 decembrie 2013 emis de pârâtă.

Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1716 din 4 iulie 2014, a admis excepția de competență materială a instanței și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 71 din 10 februarie 2015, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat, în parte, Raportul de evaluare nr. 58318/G/II din 11 decembrie 2013 emis de pârâtă, în ceea ce privește starea de incompatibilitate rezultată din nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B., care a solicitat casarea, în parte, a acesteia și rejudecarea cauzei sub aspectul incidenței prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât prima instanță trebuia să analizeze în concret dacă persoana fizică autorizată a desfășurat activitate comercială, iar nu să sancționeze doar simpla deținere concomitentă a celor două calități, respectiv cea de primar și cea de persoană fizică autorizată. Recurenta a arătat că în anii 2012 și 2013 nu avut venituri din activități comerciale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

La termenul din data de 16 martie 2017, în condițiile în care raportul a fost declarat admisibil, toți membrii completului au fost de acord, iar problema de drept nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a procedat la analiza fondului recursului, fără citarea părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. 58318/G/II din 11 decembrie 2013 prin care intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a stabilit că partea s-a aflat în starea de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) și g) din Legea nr. 161/2003, întrucât, pe de o parte, în perioada 21 iunie 2012 - 30 iunie 2012, a deținut simultan atât funcția de primar al Comunei Stoina cât și calitatea de reprezentant al Comunei Stoina, județul Gorj în Adunarea Generală a Acționarilor SC “A.” SRL, iar, pe de altă parte, în perioada 21 iunie 2012 - 7 octombrie 2013, a deținut simultan atât funcția de primar al comunei anterior arătate cât și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată.

Curtea de apel a anulat, în parte, actul administrativ contestat, respectiv în ceea ce privește starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Însă, instanța a confirmat existența stării de incompatibilitate reținută de autoritatea intimată față de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din aceeași lege, având în vedere, în esență, următoarele argumente juridice:

- simpla deținere a calității de persoană fizică autorizată este suficientă pentru reținerea stării de incompatibilitate, deoarece dispoziția normativă incidentă nu face distincție după cum activitatea comercială a fost sau nu desfășurată;

- reclamanta nu a uzat de prevederile art. 91 din Legea nr. 161/2003 care îi confereau posibilitatea să renunțe la calitatea de comerciant persoană fizică anterior validării mandatului său de ales local;

- nu este pertinentă apărarea reclamantei în sensul că activitatea economică desfășurată de persoanele fizice autorizate nu este similară cu activitatea comercială, în raport de conținutul dispozițiilor art. 2 lit. i) și art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 coroborate cu cele ale art. 2 din Legea nr. 26/1990.

Această ultimă soluție nu este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, care precizează că “funcția de primar și viceprimar (…) este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.”

Însă, simpla deținere, pur formală, a două funcții incompatibile nu permite stabilirea stării de incompatibilitate. Numai exercitarea simultană a calității de ales local, precum și a celei de comerciant persoană fizică conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, respectiv acela de înlăturare a condițiilor care pot determina corupția.

Cu alte cuvinte, aplicarea legii are rolul de sancționare a corupției și de evitare a oricărei favorizări de către primar a propriei persoane în calitate de comerciant.

În acest sens, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, Curtea Constituțională a statuat că “nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (…)”.

În raport de argumentele reținute de instanța constituțională, ceea ce prezintă relevanță în cazul analizat este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcționării sale.

Situația de fapt probată în cauză atestă că recurenta, în perioada 2011 - 2013 nu a înregistrat venituri din activități comerciale, aspect care rezultă din Adresa nr. 170690 din 20 noiembrie 2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

În fine, trebuie menționat faptul că, în spețe similare, Înalta Curte a realizat aceeași interpretare juridică pe problema de drept aflată în analiză (e.g.: Decizia nr. 4692 din 5 decembrie 2014, nr. 1476 din 31 martie 2015, nr. 3407 din 30 octombrie 2015).

În consecință, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este fondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată și, rejudecând va admite acțiunea reclamantei B. și va anula Raportul de evaluare nr. 58318/G/II din 11 decembrie 2013 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate și în ceea ce privește starea de incompatibilitate rezultată din nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta B. împotriva Sentinței civile nr. 71 din 10 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea și anulează Raportul de evaluare nr. 58318/G/II din 11 decembrie 2013 și în ceea ce privește starea de incompatibilitate rezultată din nerespectarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Menține restul dispozițiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.

Procesat de GGC - LM