ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3424/2017

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată inițial la data de 29.07.2014, pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/11.07.2014, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Raportului A.N.I. x/11.07.2014 întocmit. Prin sentința civilă nr. 2667 pronunțată la data de 05.12.2014 de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), prin întâmpinare, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19.01.2015, sub nr. de dosar x/2015

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 132/2015 din data de 12.03.2015 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., dispunând anularea Raportului de evaluare nr. x/11.07.2014, întocmit de A.N.I.

Recursul. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței recurate și, rejudecând procesul în fond, solicită respingerea contestației, cu consecința menținerii, ca temeinic și legal, a Raportului de evaluare nr. x/11.07.2013. In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea instanței de fond este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Reiterând susținerile din fața instanței de fond, recurenta-pârâtă arată că interpretarea dată de prima instanță contrazice flagrant principiul potrivit căruia acolo unde legea interzice mai puțin, implicit interzice și mai mult, întrucât ar fi de neconceput ca legiuitorul să interzică reprezentarea în adunarea generală a acționarilor a unei societăți de mai mică anvergură, dar să îngăduie, în același timp, reprezentarea în adunarea generală a acționarilor a unei societăți de mai mare anvergură. În plus, arată recurenta, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, există și noțiunea de operator regional, definită ca fiind ..operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ -teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. Conform prevederii citate (teza a llt-a): "Operatorul regional se înființează în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenți subordonați autorităților administrației publice locale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990. O primă concluzie ce rezultă din conținutul prevederilor citate vizează competența teritorială a serviciului de utilități publice. Aceasta nu poate depăși, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) teza a II-a din Legea nr. 51/2006 de competență a unităților administra tiv-teritoriale asociate", ceea ce dovedește caracterul local al serviciilor de utilități publice. Deosebit de relevant este că înființarea operatorilor regionali este atributul exclusiv al unor autorități ale administrației publice locale, anume "autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare comunitare. În opinia recurentei, aceste aspecte dovedesc faptul că, operatorii regionali sunt subordonați unui interes local (în sensul larg al termenului), astfel încât fac parte din categoria mai larga a societăților "comerciale de interes local (în sensul larg al termenului local) la care se referă art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. În fine, recurenta a arătat că având în vedere obiectul de activitate al S.C. B. S.R.L., modalitatea de înființare, unitățile administrativ teritoriale în care se prestează serviciile de salubrizare, în opinia sa această societate este una de interes local, iar împrejurarea că activitatea prestată se desfășoară pe raza de competență a unităților administrative teritoriale asociate, nu înlătură caracterul de societate comercială de interes local, așa cum este prevăzută de Legea nr. 15/1990 și O.G. nr. 69/1994 care disting doar între noțiunile de interes local și interes național. În concluzie, recurenta susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13.10.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 26.04. 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecarea în fond.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., față de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea hotărârii recurate. Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate, Raportul de evaluare nr. x/11.07.2014 întocmit de ANI prin care s-a reținut că în perioada 17.12.2010 - 10.06.2012, acesta a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, respectiv prevederea art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003: "Funcția de primar... este incompatibilă cu... funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local...", aceasta deoarece, la data de 17.12.2010, Consiliul Local al Comunei Bărbătești, l-a împuternicit pe reclamant, prin Hotărârea nr. 23, să îl reprezinte în Adunarea Generală a Asociaților S.C. B. S.R.L. Prin Hotărârea nr. 23/17.12.2010, Consiliul Local al comunei Bărbătești a aprobat asocierea comunei Bărbătești în cadrul S.C. B. S.R.L., iar reclamantul a fost împuternicit să reprezinte Consiliului Local Bărbătești în cadrul Adunării Generale și nu comuna Bărbătești, cu atât mai puțin, nu a luat hotărâri în numele și pentru unitatea administrativ - teritorială. Efectuând propria evaluare asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei instanța de control judiciar constată că soluția de anulare a raportului de evaluare pronunțată de judecătorul fondului reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate. Astfel, Înalta Curte împărtășește abordarea Curții de Apel întrucât dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reglementând incompatibilitățile aleșilor locali constând într-o restrângere de drepturi și sancțiuni pentru nerespectarea lor, sunt de strictă interpretare și aplicare. Potrivit acestor dispoziții legale funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentat al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local. Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, recurentul-reclamant A. a fost împuternicit să reprezinte Consiliul Local al comunei Bărbătești în Adunarea Generală a Acționarilor S.C. B. S.R.L. prin HCL 23/2010, iar prin HCL 39/08.10.2013 se revocă reclamantul din calitatea de reprezentant al asociatului persoană juridică comuna Bărbătești în cadrul S.C. B. S.R.L. În acord cu cele reținute prin hotărârea instanței de fond, Înalta Curte constată că societatea comercială "B." S.R.L. în calitate de operator regional, nu se încadrează în categoria societăților de interes local. În concepția Legii nr. 51/2006, noțiunea de operator regional vizează o societate cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. Cum aria de activitate a acestui operator coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intracomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și care au contribuit la constituirea capitalului social al acesteia, ceea ce depășește ca interes nivelul local al fiecărui membru participant. În speță, aria de deservire și de interes a SC "B." S.R.L. vizează limitele teritoriale cumulate ale celor 13 asociați respectiv comune ale județului Gorj, printre care și Comuna Bărbătești, care deține un număr de 375 părți sociale, domeniul principal de activitate fiind colectarea deșeurilor. Astfel fiind, SC "B." S.R.L. nu poate fi calificată drept o societate comercială de interes local în sensul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 și în consecință rezultă neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilități legale, recurentul-reclamant în calitate de reprezentat al comunei Bărbătești județul Gorj în adunările generale ale acționarilor ale acesteia, nefiind incompatibil, cum în mod corect a reținut judecătorul fondului. Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că s-a reținut în mod corect nelegalitatea raportului de evaluare nr. x/03.07.2013 2, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local. Nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte ANI din concluziile scrise, în sensul că termenul local include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel național, în condițiile în care teritorialitatea interjudețeană face ca mandatul primarului, ca reprezentant al localității, să depășească sfera interesului local și să se subordoneze interesului regional, textul de lege care reglementează incompatibilitatea de la art. 87 alin. (1) lit. f), de strictă interpretare neprevăzând un asemenea caz pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional. În concluzie, se constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.