Decizia nr. 2802/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2568/2014 a Tribunalului Dolj

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 07 aprilie 2014, sub nr. x/54/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 20 martie 2014, întocmit de pârâtă. Prin Sentința civilă nr. 2568 din 16 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 04 noiembrie 2014, sub nr. x/54/2014.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 124 din 10 martie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 124 din 10 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, prin care a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii contestației și anulării Raportului de evaluare nr. x din 20 martie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, în esență, pentru următoarele motive: Instanța de fond în mod eronat a considerat că nu pot fi reținute susținerile întemeiate pe modificarea Legii nr. 1/2011, intervenită prin O.U.G. nr. 49/2014, întrucât acest din urmă act normativ nu ar fi fost în vigoare în perioada supusă evaluării sau la data întocmirii raportului de evaluare. Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în speță, având în vedere că nu există o hotărâre definitivă de declarare a stării de incompatibilitate care să fi fost pronunțată înainte de intrarea în vigoare a prevederilor ordonanței de urgență. De asemenea, în mod eronat a reținut instanța de fond că Legea nr. 161/2003 constituie legea specială în raport de prevederile Legii nr. 1/2011, modificată prin O.U.G. nr. 49/2014. O.U.G. nr. 49/2014 reprezintă legea specială, întrucât în cuprinsul acestui act normativ se prevede participarea primarului în consiliul de administrație al școlii, comparativ cu Legea nr. 161/2003, în care se reglementează incompatibilitățile în raport de funcțiile deținute de către primar. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că prin adoptarea Legii nr. 161/2003 s-a reglementat starea de incompatibilitate pentru cei care ar avea un beneficiu sau un folos pentru sine iar nu pentru o prezență neremunerată în consiliul de administrație a unității de învățământ. Mai mult, legiuitorul a revenit prin O.U.G. nr. 49/2014 și a stabilit că primarul face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ, fără a-l considera astfel incompatibil cu deținerea acestei funcții.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 17 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Raportul de evaluare nr. x din 20 martie 2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea introductivă, s-a reținut că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada 07 septembrie 2012 - 30 septembrie 2013, a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Rojiște, județul Dolj, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Rojiște, județul Dolj, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare. Din actele dosarului reiese împrejurarea, reținută și de prima instanță, că în perioada 07 septembrie 2012 - 30 septembrie 2013, recurentul-reclamant a deținut simultan funcția de primar al comunei Rojiște, județul Dolj și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Școlii Gimnaziale Rojiște, calitate pe care a dobândit-o prin Decizia nr. 33 din 07 septembrie 2012. Înalta Curte constată că dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada de referință și în temeiul cărora s-a constatat starea de incompatibilitate, prevăd următoarele: "În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar;". Aceste dispoziții legale au fost modificate prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, în sensul că din consiliul de administrație a unităților de învățământ de nivel gimnazial, face parte, printre alții, și primarul sau un reprezentant al acestuia. Instanța de control judiciar reține că, în raport de scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011 și luând în considerare modificarea ulterioară a acestei norme prin O.U.G. nr. 49/2014, prezența primarului în consiliul de administrație, urmărește organizarea și desfășurarea eficientă a activității unităților de învățământ, prin identificarea în timp util a deficiențelor și luarea măsurilor ce se impun. La formularea acestei concluzii se au în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că autoritățile administrației publice locale asigură, în condițiile legii, buna desfășurare a învățământului preuniversitar în localitățile în care acestea își exercită autoritatea, iar neîndeplinirea de către autoritățile publice locale a obligațiilor ce le revin în organizarea și funcționarea învățământului preuniversitar se sancționează conform legii. Faptul că la momentul adoptării, art. 96 din Legea nr. 1/2011 nu a prevăzut posibilitatea primarului de a face parte din consiliul de administrație a unității de învățământ, nu constituie un element decisiv pentru atragerea stării de incompatibilitate, având în vedere scopul acestei norme legale, scop subliniat de legiuitor prin modificarea intervenită prin O.U.G. nr. 49/2014, cu atât mai mult cu cât, reprezentantul primarului, prin prisma atribuțiilor care îi revin în calitate de membru al consiliului de administrație, exprimă punctul de vedere al primarului în cadrul acestui organ de conducere. În condițiile arătate, deși este necontestat că prevederile legale aplicabile perioadei evaluate sunt anterioare modificărilor aduse legii prin O.U.G. nr. 49/2014, se apreciază că, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, cât și ulterior prin modificările introduse, apare ca fiind excesivă soluția administrativă dispusă de intimata-pârâtă prin raportul de evaluare. În plus, modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 49/2014 au intervenit anterior definitivării situației juridice a recurentului-reclamant, generată de raportul de evaluare a stării de incompatibilitate. În concluzie, luând în considerare modificarea dispozițiilor legale în temeiul cărora recurentul-reclamant, în calitate de primar, avea posibilitatea să participe la ședințele consiliului de administrație, precum și scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea instituită de prevederile art. 96 din Legea nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține existența situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul A., casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, va admite acțiunea formulată de reclamant și va anula Raportul de evaluare nr. x din 20 martie 2014, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.