ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată inițial Tribunalului Gorj, la data de 13 mai 2015 și înregistrată sub nr. x/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat contestație prin care a solicitat anularea Raportului de Evaluare al Inspecției de Integritate din cadrul Agenției Naționale de integritate, încheiat sub numărul x.

Prin Sentința nr. 1139/2015 din data de 29 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 s-a admis excepția de necompetență materială și funcțională a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj.

S-a declinat competența în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova, în vederea soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Cauza au fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/54/3015.

Prin Sentința civilă nr. 446/2015 din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a fost anulat în parte Raportul de evaluare din data de 28 aprilie 2015 cu privire la starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 pentru perioada 12 februarie 2013 - 27 septembrie 2013.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentința instanței de fond este nelegală, solicitându-se casarea în parte a acesteia, în sensul admiterii contestației și anulării în totalitate a Raportului de evaluare emis de intimata Agenția Națională de Integritate.

Astfel, susține recurentul că, în ceea ce privește calitatea sa de membru în cadrul Consiliului de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina, aceasta a încetat de drept odată cu alegerea sa în funcția de Viceprimar prin H.C.L. nr. 5 din 26 februarie 2012, moment din care, nu mai putea fi reprezentantul Consiliului Local Stoina în Consiliul de Administrație.

În atare condiții, unitatea școlară trebuia să revizuiască Consiliul de Administrație prin emiterea unei adrese către Consiliul Local Stoina, pentru desemnarea unui alt consilier, lucru care a fost făcut abia în anul 2013 când a fost desemnat dl B. prin H.C.L. nr. 22 din 27 septembrie 2013.

Față de aceste aspecte, recurentul apreciază că putea fi desemnat ca și reprezentant în cadrul Consiliului de Administrație numai de către Instituția Primarului, instituție care desemnează atribuțiunile Viceprimarului prin Dispoziție, nemaiputând fi reprezentantul Consiliului Local, aspect care confirmă calitatea de invitat la ședințe și nu de membru.

Susține recurentul că, de la numirea sa în funcția de viceprimar al comunei Stoina, nu există înscrisuri din care să reiasă calitatea de reprezentant al Consiliului Local Stoina în cadrul Consiliului de Administrație al Grupului Școlar Industrial Stoina (actualmente Liceul Tehnologic Stoina), în acest sens invocând faptul că Primăria Stoina sau Consiliul Local Stoina nu au emis niciun act de delegare a sa în această calitate și nici Liceul Tehnologic Stoina nu a emis adrese în legătură cu comunicarea răspunsului privind delegarea reprezentantului Consiliului Local Stoina în Consiliul de Administrație al unității școlare.

Mai mult, susține în continuare recurentul că, prin Hotărârea nr. 22 din 27 septembrie 2013, Consiliul Local Stoina l-a desemnat pe domnul B. drept reprezentant al acestei autorități locale în cadrul Consiliului de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina. Astfel, începând cu data de 27 septembrie 2013 Consiliul Local și-a desemnat reprezentatul în cadrul Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina în persoana d-lui B., iar pentru perioada 26 mai 2012 (data numirii sale în funcția de viceprimar) și până la emiterea Hotărârii Consiliului Local Stoina nr. 22 din 27 septembrie 2013, nu există nicio solicitare de desemnare a vreunui reprezentant în CA din partea instituției școlare în cauză, precum și niciun acord scris din partea sa pentru a fi desemnat ca membru în consiliul de administrație al acestei instituții de învățământ.

De altfel, arată recurentul-reclamant că, pentru a avea calitatea de membru al unui astfel de organism instituțional, era necesar, potrivit legii, ca anual, instituția școlară în cauză să facă demersurile legale pentru cooptarea și desemnarea membrilor necesari funcționării acesteia, iar ulterior să constituie/să reorganizeze, prin act administrativ, consiliul de administrație. Or, din partea acestei instituții școlare nu s-a făcut niciun demers în acest sens pentru desemnarea unui membru în consiliul de administrație și nici nu a fost emis vreun act administrativ de constituire a Consiliului de Administrație. Prin urmare, apreciază recurentul-reclamant că, în raport de această stare de fapt și care rezultă din înscrisurile depuse la dosar, este evident că nu este posibil ca viceprimarul comunei, să fi dobândit calitatea de membru al unui consiliu de administrație care nu a fost constituit după luna iunie 2012, împrejurare ce exclude pretinsa stare de incompatibilitate.

În continuare, recurentul-reclamant susține că, un alt aspect deosebit de important, reiese și din Adresa nr. x din 13 decembrie 2013 a Liceului Tehnologic Stoina, ce relevă faptul că, în perioada iulie 2012 - februarie 2013 nu a îndeplinit niciun fel de atribuții pe linia actelor de dispoziție, administrare nemijlocită, gestiune de fonduri, achiziții publice în interesul unității școlare, licitații sau alte decizii privind alocarea bugetului și decizii privind activitatea economico-financiară a unității școlare, fapt ce exclude, de asemenea, vreo intenție a sa de încălcare a dispozițiilor legale cu privire la astfel de incompatibilități. De asemenea, subliniază faptul că nu a participat la luarea unor decizii care să influențeze buna desfășurare a activității liceului.

Invocă totodată și dispozițiile art. 33 alin. (2) din Ordinul nr. 4925/2005, conform cărora numai personalul didactic de predare și de "instruire practică, care face parte din consiliul de administrație, este ales de consiliul profesoral. Prin urmare, susține că, în cazul reprezentantului primarului sau al reprezentanților Consiliului Local Stoina nu se poate proceda la numirea acestora fără a se solicita Primarului sau Consiliului Local Stoina numirea reprezentanților - acestora. Pentru aceste considerente nici nu a fost emisă vreo decizie de către conducătorul instituției de învățământ în care să figureze ca reprezentant al Consiliului Local Stoina, pentru perioada în care se consideră că a fost în stare de incompatibilitate.

Prezența sa la ședințele din cadrul Consiliului de Administrație al liceului a fost justificată prin calitatea de invitat în cadrul unității școlare și nu în calitate de împuternicit/reprezentant din partea Consiliului Local Stoina. Prin Ordinul nr. 4925/2005 referitor la aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a unităților de învățământ, la art. 33 alin. (7) din Regulament, a fost reglementată și posibilitatea participării oricăror persoane la ședințele Consiliului de Administrație în calitate de invitați, chiar dacă acestea nu fac parte din Consiliul de Administrație.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației și anulării în totalitate a Raportului de evaluare emis de către intimata Agenția Națională de Integritate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

A susținut intimata că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică; recurentul aflându-se în stare de incompatibilitate, întrucât, simultan cu funcția de viceprimar al comunei Stoina a deținut și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Totodată, intimata apreciază că, din conținutul Proceselor-verbale încheiate cu ocazia ședințelor Consiliului de administrație al Liceului Tehnologic Stoina, în perioada 30 iulie 2012 - 11 februarie 2013 rezultă foarte clar că recurentul a participat la aceste ședințe în calitate de membru al Consiliului de administrație și nu de invitat.

În concluzie, consideră că este dovedită starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul; instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

II. 5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate și cadrul normativ aplicabil, cu luarea în considerare și a observațiilor prezentate prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin Raportul de evaluare nr. x din 28 aprilie 2015 întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate, s-a constatat starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant A. pentru deținerea simultană a funcției de viceprimar al comunei Stoina și de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina (anterior Grupul Școlar Industrial Stoina), încălcând în acest fel prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

S-a reținut că recurentul-reclamant s-a aflat în perioada 26 iunie 2012 - 27 septembrie 2013 în stare de incompatibilitate, deținând atât funcția de viceprimar al Comunei Stoina, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina.

Ca urmare, s-a apreciat că în speță erau incidente prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, conform cărora funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație la instituția publică anterior menționată.

Prin hotărârea primei instanțe a fost anulat în parte Raportul de evaluare din data de 28 aprilie 2015 cu privire la starea de incompatibilitate, respectiv pentru perioada 12 februarie 2013 - 27 septembrie 2013, menținându-se starea de incompatibilitate pentru perioada 26 iunie 2012 - 11 februarie 2013.

Prin motivele de recurs formulate în cauză se critică sentința și se invocă implicit greșita interpretare și aplicare în speță a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, recurentul reiterând, în esență, aceleași apărări invocate și în fața instanței de fond.

Înalta Curte constată însă că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003, cu evaluarea completă a tuturor datelor relevante pentru stabilirea incompatibilităților prevăzute de lege în privința aleșilor locali.

Astfel, Înalta Curte reține că textele normative care reglementează situația de incompatibilitate constatată în privința recurentului-reclamant sunt cele prevăzute la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, conform cărora funcția de viceprimar este, printre altele, incompatibilă cu cea de membru al Consiliului de Administrație la instituțiile publice.

Susține recurentul-reclamant că a devenit membru în cadrul Consiliului de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina, ca reprezentant al Consiliului Local Stoina, în data de 04 martie 2011, atunci deținând și funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Stoina și consideră că această calitate de membru în cadrul Consiliului de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina a încetat de drept odată cu alegerea sa în funcția de viceprimar prin H.C.L. nr. 5 din 26 februarie 2012.

Argumentele recurentului-reclamant nu pot fi reținute, în condițiile în care dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 prevăd că "alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție".

Prin urmare, recurentul-reclamant trebuia ca, în termen de 15 zile de la numirea în funcția de viceprimar, să renunțe în mod expres la calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina. Or, recurentul-reclamant, nu numai că nu a renunțat la calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina, dar a și continuat să participe la ședințele consiliului, în această calitate și nu în calitate de "invitat", cum greșit susține acesta, aspect ce rezultă, fără dubiu din conținutul proceselor-verbale încheiate în perioada 26 iunie 2012 - 11 februarie 2013, unde numele recurentului se regăsește la rubrica "Membrii C.A". Ba mai mult decât atât, Procesul-verbal încheiat în data de 17 septembrie 2012 este semnat de recurentul-reclamant chiar cu titulatura "Viceprimar".

Totodată, Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant, în sensul că la momentul alegerii sale în funcția de viceprimar calitatea de membru în cadrul Consiliului de Administrație al Liceului Tehnologic Stoina a "încetat de drept", sunt doar simple afirmații, neavând un suport legal, o normă juridică în acest sens.

De asemenea, faptul că la dosarul cauzei, pentru perioada 26 iunie 2012 - 11 februarie 2013, nu există înscrisuri prin care să se arate în mod expres desemnarea recurentului ca membru în consiliul de administrație al Liceului Tehnologic Stoina (anterior Grupul Școlar Industrial Stoina), fie din partea Primăriei Stoina, fie din partea Consiliului Local Stoina, nu înseamnă că acesta și doar acesta ar fi documentul oficial care ar atesta încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, atâta vreme cât s-a dovedit prezența fizică și semnarea de către recurent a proceselor-verbale încheiate în urma ședințelor purtate de Consiliul de administrație al unității de învățământ/instituție publică.

Așa cum și instanța de fond în mod corect a reținut, împrejurarea că nu ar exista un act de delegare prin care să fie nominalizat recurentul-reclamant în Consiliul de administrație al Grupului Școlar Industrial Stoina, ca reprezentant al Consiliului Local Stoina, nu poate conduce la concluzia că nu ar fi avut calitatea de membru în Consiliul de administrație, în condițiile în care există documente (respectiv procesele-verbale) semnate de parte, în calitate de "membru al Consiliului de administrație".

Înalta Curte apreciază că starea de incompatibilitate subzistă chiar dacă pentru perioada 26 iunie 2012 - 11 februarie 2013 nu a existat o hotărâre a Consiliului Local care să consemneze expres desemnarea recurentului-reclamant în calitate de membru din partea autorității în Consiliul de Administrație al Grupului Școlar Industrial Stoina, atâta timp cât nu s-a demonstrat că reprezentarea unității administrativ-teritoriale s-a făcut de o altă persoană, eventual desemnată prin hotărâre a Consiliului Local Stoina, iar prezența recurentului-reclamant la ședințele unității școlare a fost confirmată expres, prin semnarea proceselor-verbale încheiate la sfârșitul fiecărei ședințe a Consiliului de administrație.

Raportat la aceste înscrisuri, situația de incompatibilitate atrasă de participarea recurentului la ședințele Consiliului de Administrație al Grupului Școlar Industrial Stoina, derulate în perioada 26 iunie 2012 - 11 februarie 2013 (cât acesta deținea și funcția de viceprimar al comunei Stoina) există și nu poate fi înlăturată prin susținerile formulate de recurent, inițial prin cererea de chemare în judecată și mai apoi reluate prin intermediul căii de atac prezente.

Incompatibilitatea constatată putea fi evitată dacă recurentul-reclamant proceda în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, renunțând la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție.

Cum recurentul-reclamant fusese desemnat în Consiliul de administrație al Grupului Școlar Industrial Stoina, ca reprezentant al Consiliului Local Stoina, încă din februarie 2011, când era doar consilier local, această calitate s-a păstrat și după ce recurentul-reclamant a devenit viceprimar, în condițiile în care nu a renunțat expres la funcția care atrăgea starea de incompatibilitate.

Înalta Curte constată că, prin participarea sa la ședințele Consiliului de administrație al Grupului Școlar Industrial Stoina și prin semnarea proceselor-verbale, ca "membru în Consiliul de Administrație" și-a însușit și exercitat în continuare calitatea dobândită încă din anul 2011.

În acord cu judecătorul fondului și contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță juridică sub aspectul stabilirii stării de incompatibilitate, faptul că în ședințele Consiliului de administrație la care a participat recurentul-reclamant nu au fost luate decizii ce au vizat acte de administrare, de dispoziție, de gestiune de fonduri, achiziții publice, licitații care să influențeze buna desfășurare a activității unității de învățământ, starea de incompatibilitate nefiind condiționată de aceste aspecte.

De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că recurentul-reclamant nu a fost remunerat în calitate de membru al Consiliului de administrație, întrucât art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, stipulează incompatibilitatea prin simpla deținere simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ/instituții publice.

Ca urmare, este evidentă situația de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul-reclamant prin exercitarea concomitentă a funcției de viceprimar și de membru în Consiliul de Administrație al Grupului Școlar Industrial Stoina, fiind lipsită de relevanță, din perspectiva elementelor care contribuie la definirea și caracterizarea interdicției de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, motivația referitoare la lipsa unui interes patrimonial.

În ceea ce privește susținerile apărătorului recurentului-reclamant formulate în cadrul concluziilor orale de la momentul dezbaterilor pe fondul recursului, în sensul că, la data întocmirii raportului de evaluare de către intimată - 28 aprilie 2015 dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, referitoare la o atare stare de incompatibilitate erau deja dezincriminate prin intrarea în vigoarea a O.U.G. nr. 49/2014, Înalta Curte le apreciază ca fiind fără relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care, pe de o parte, perioada relevantă este cea în care recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate, respectiv, perioada 26 iunie 2012 - 11 februarie 2013 și nu cea a întocmirii Raportului de evaluare - 28 mai 2015, ceea ce face ca în cauză să fie incidente dispozițiile legale în vigoare pentru acea perioadă până la data de 30 iunie 2014, respectiv dispozițiile Legii nr. 1/2011 și nu dispozițiile O.U.G. nr. 49/2014, cum greșit susține apărătorul recurentului-reclamant și, pe de altă parte, modificările aduse prin O.U.G. nr. 94/2014 vizează primarul și nu viceprimarul, cum este cazul în speța de față, neavând oricum incidență în prezenta cauză, raportat la calitatea recurentului-reclamant de viceprimar.

Înalta Curte apreciază că nici susținerile formulate de apărătorul recurentului-reclamant cu privire la modificarea adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017, nu prezintă relevanță în speța de față, în condițiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru a avea astfel incidență în cauză, ca excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, Legea nr. 128/2017, invocată de recurent, drept lege "mai favorabilă", prevederile conținând norme de drept administrativ și nu norme de drept penal ori contravențional. Prin urmare, dispozițiile Legii noi nr. 128/2017 nu se aplică situațiilor juridice născute anterior datei modificării.

Astfel, raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. Cu alte cuvinte, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data nașterii ei.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, recursul fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca nefondat, constatând că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speței, nefiind întrunită ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul căruia s-a formulat prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței civile nr. 446/2015 din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT