ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională De Integritate, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. 41157/G/II întocmit la data de 06.11.2015 de Inspecția de Integritate in cadrul ANI, raport prin care în temeiul art. 87 alin. (1) lit. f) din legea nr. 161/2003 a fost constatată starea de incompatibilitate.

Prin sentința nr. 185 din data de 16 martie 2016, Tribunalul Olt a admis excepția de necompetență materială invocată de parată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 4 aprilie 2016, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 183 din 20 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6,8 C. proc. civ.

A criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate susținând că a fost pronunțată cu încălcarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, argumentele reținute în motivare acesteia nefiind în măsură să demonstreze că au fost analizate în mod concret, real, efectiv, motivele de nelegalitate și netemeinice formulate împotriva raportului de evaluare.

A mai susținut recurentul că unele din considerentele sentinței instanței de fond sunt confuze, lapidare și nu pot fi considerate argumente rezultate în urma unei analize a susținerilor părților la care au fost aplicate normele de drept incidente, considerentele având caracterul unui enunț.

Totodată, a susținut recurentul că instanța de fond în mod greșit a avut în vedere Hotărârea asociatului unic nr. 1/05.11.2010 și Hotărârea nr. 1/02.04.2012, încălcând prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și principiul neretroactivității, adăugând la lege, statuând că "aparentele contradicții fiind justificate de împrejurarea că reclamantul se află la cel de al doilea mandat de viceprimar", motivare vădit nelegală.

Instanța de fond s-a raportat la o analiză anterioară perioadei 19.06.2012-21.10.2014 (perioada analizată în cauză privind regimul incompatibilităților) încălcând disp. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, adăugând la lege și atribuind efecte unor înscrisuri, oricum neanalizate, pentru o perioadă neavută în vedere de legiuitor.

În aceste condiții instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept sentința, analiza acțiunii fiind una formală, incompatibilă cu cerința legală a unei motivări concrete, reale, efective, motivare care să ateste că au fost respectate principiile contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, art. 6 CEDO, art. 6,7,8,13,14 C. proc. civ.

A mai susținut recurentul că sentința instanței de fond este vădit nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a normelor legale, fondată pe grave erori în ceea ce privește regimul juridic al autorităților publice locale, atribuțiile și competențele lor, coroborate cu statutul S.C. B. S.R.L., toate fiind analizate și interpretate într-o manieră selectivă, parțială, unilaterală, în măsură să susțină hotărârea pronunțată.

Instanța de fond a motivat sentința cu încălcarea principiului neretroactivității și a principiului tempus regit actum, având în vedere dispozițiile legale în vigoare până în anul 2006 ale legii administrației publice locale, dispoziții care au fost modificate prin Legea nr. 286/2006, în sensul că viceprimarul își păstrează calitatea de consilier local și este membru al consiliului local, autoritate deliberativă, nereprezentând, alături de primar, cum era până în anul 2006, o autoritate executivă, avută în vedere de legiuitor la edictarea dispozițiilor art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Prin faptul că viceprimarul participă la ședințele Consiliului Local, în calitate de consilier și votează hotărârile supuse adoptării, acesta face parte din autoritatea deliberativă și nu executivă, nu poate reprezenta unitatea administrativ-teritorială, calitatea de viceprimar fiind fondată pe calitatea de consilier, eventuala pierdere a acestei calități conducând și la pierderea funcției de viceprimar, situație care nu este valabilă în cazul primarului.

În aceste circumstanțe, ipoteza normei prevăzută de art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003, nu este incidentă în cauză, este în mod nelegal reținută, deoarece recurentul nu putea reprezenta unitatea administrativ -teritorială, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici cealaltă condiție prevăzută de acest articol nu este îndeplinită cumulativ, din moment ce adunarea generală a S.C. B. S.R.L., nu există, Consiliul Local Bărăști fiind unic asociat, exercitând atribuțiile acesteia, iar reclamantul a fost reprezentantul acestuia în calitate de consilier desemnat să-l reprezinte.

A mai susținut recurentul că dispozițiile art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003, sunt de strictă aplicare, prin ele fiind restrânse drepturi și libertăți, instanța nu putea face o interpretare și aplicare extensivă a acestora, nu le putea aplica prin analogie și nici nu se putea substitui prin propriile constatări unei ipoteze a normei neprevăzută în mod expres de actul normativ.

Recurentul-reclamant nu are calitatea de reprezentant al S.C. B. S.R.L., societate care are un organ executiv propriu, din care recurentul nu face parte, reprezentarea și gestionarea curentă a societății fiind asigurată de administratori, iar în ceea ce privește participarea la ședințele asociatului unic, Consiliul Local al Comunei Bărăști, recurentul participă în calitate de consilier, votul său fiind egal cu al celorlalți consilieri.

Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată prin raportare la probele administrate la dosarul cauzei și criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele argumente:

A.Cu privire la motivul de nelegalitate de ordine publică invocat de reprezentantul recurentului-reclamant în cadrul dezbaterilor pe fond a recursului în fața instanței de recurs.

Reprezentantul recurentului- reclamant a susținut că din ordinea juridică, a dispărut temeiul legal pentru care a fost reținută starea de incompatibilitate în privința reclamantului, situație în care apreciază că acest motiv este prioritar și necesar a fi analizat, această împrejurare survenind pe parcursul desfășurării procesului.

Înalta Curte constată că motivul de casare de ordine publică este tardiv invocat, raportat la termenul prevăzut art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 488 și art. 489 din C. proc. civ., motiv pentru care nu va fi analizat de instanța de control judiciar.

B. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin 1 pct. 6 C. proc. civ., nu este fondat .

Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat întocmai solicitările reclamantului și a răspuns fundamentat cererii formulate, în considerentele hotărârii neidentificându-se analizarea altui obiect față de cel care s-a cerut. De asemenea, nu se identifică nici existența unor motive străine de natura cauzei sau omisiunea analizării unor cereri.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Se reține că motivarea hotărârii atacate permite instanței de control judiciar să verifice aplicarea legii la stabilirea situației de fapt, instanța de fond lămurind pe deplin situația de fapt a cauzei, coroborat cu actele normative incidente în cauză, analizând întocmai cererea supusă analizei, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalității soluției pronunțate.

Reținerile instanței de fond referitoare la primul mandat de viceprimar al reclamantului (care nu a făcut obiectul raportului de evaluare) și perioada pentru care s-a desfășurat activitatea de evaluare și intervalul de timp în care recurentul a deținut simultan cele două funcții incompatibile, nu constituie motive contradictorii din categoria celor despre care face vorbire art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Primăria Bărăști, județ Olt, a transmis informații inspectorului de integritate din care a rezultat faptul că C. a deținut funcția de viceprimar atât în mandatul 2012-2016, cât și în mandatul 2008-2012.

Împrejurarea că instanța de fond a menționat în considerente și faptul că reclamantul a deținut funcția de viceprimar al comunei Bărăști din data de 18.06.2008, fiind validat pentru al doilea mandat la data de 19.06.2012, nu atrage o încălcare a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și nici nu adaugă la lege.

Menționarea succintă de către instanța de fond în analizarea stării de fapt a cauzei, a unei perioade care nu face obiectul actului administrativ atacat nu poate atrage sancționarea cu nulitatea a hotărârii atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Nu sunt fondate evaluările recurentului - reclamant în contextul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul că argumentele instanței de fond sunt lapidare și confuze, aceste critici fiind simple afirmații care nu țin de natura procedeului juridic al unor motive străine de natura cauzei sau contradictorii, sau de omisiunea analizării unor cereri, în contextul dat al analizei hotărârii atacate.

C. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare nr. x/06.11.2015 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților privind pe reclamantul C., viceprimar al comunei Bărăști, județul Olt, întrucât acesta a deținut (în perioada 17.10.2010- prezent, respectiv 06.11.2015 data întocmirii raportului de evaluare) simultan, atât funcția de viceprimar al comunei Bărăști, cât și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în Adunarea Generală a Asociaților S.C. B. S.R.L., societate de interes local.

S-a reținut că potrivit datelor comunicate de Primăria Bărăști și Oficiul Național al Registrului Comerțului, reclamantul a deținut funcția de viceprimar al comunei Bărăști din data de 18.06.2008, fiind validat pentru al doilea mandat la data de 19.06.2012, iar din data de 16.08.2010 până în prezent are calitatea de reprezentant al asociatului unic Consiliul Local Bărăști în cadrul S.C. B. S.R.L., calitate în care a emis mai multe hotărâri ce vizează activitatea și actul constitutiv al societății.

În exercitarea mandatului de viceprimar al comunei Bărăști, județul Olt, persoana evaluată a încălcat interdicția prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) teza I din această lege.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr 161/2003; "Funcția de primar/viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local (…)".

Susținerea recurentului în sensul că prin dobândirea funcției de viceprimar nu se pierde calitatea de consilier local nu are relevanță atâta vreme cât, în mod distinct, pentru cele două funcții/calități, există reglementări diferite în ceea ce privește regimul incompatibilităților.

Contrar susținerilor recurentului, se constată că acesta, validat fiind în funcția de viceprimar, a reprezentat S.C. B. S.R.L. din data de 16.08.2010, semnând în calitate de reprezentant al asociatului unic (Consiliul Local Bărăști) conform actului constitutiv al societății și a hotărât ulterior, în aceeași calitate, modificarea acestuia, exercitând toate drepturile și obligațiile ce revin unității administrative teritoriale în legătură cu această societate.

Nu poate fi reținută critica recurentului potrivit căreia acesta nu are calitatea de reprezentant al S.C. B.(societate comercială de interes local), această societate având un organ executiv propriu, din care recurentul nu face parte, iar reprezentarea și gestionarea curentă a societății este asigurată de administratori, iar în ceea ce privește participarea la ședințele asociatului unic, Consiliul Local al Comunei Bărăști, recurentul participă în calitate de consilier, votul său fiind egal cu al celorlalți consilieri.

Din statutul S.C. B. S.R.L. rezultă că asociat unic este Consiliul Local Bărăști, care îndeplinește în condițiile legii pentru calitatea de asociat, reprezentat prin d-nul C., având ca obiect principal de activitate captarea, tratarea și distribuirea apei. Conform art. 15 din statutul societății, conducerea societății se realizează prin asociatul unic având ca atribuții: - să aprobe bilanțul și să stabilească repartizarea beneficiului net; - să desemneze pe administratori și cenzori, să-i revoce și să le dea descărcare de activitatea lor; - să decidă urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însărcinată să o exercite; - să modifice actul constitutiv.

Față de aceste atribuții ale asociatului unic, judicios a reținut instanța de fond că din dispozițiile art. 13 din Legea 31/1990 și art. 36 alin. (3) lit. c) din Legea 215/2001, consiliul local nu exercită drepturi și obligații proprii în cadrul societăților comerciale de interes local, ci drepturi și obligații aparținând unității administrativ teritoriale în cadrul căreia funcționează. De asemenea, în condițiile în care deține poziția de asociat unic al societății, consiliul local exercită atributele ce revin adunării generale a asociaților.

Or, atât timp cât din statutul S.C. B. S.R.L. rezultă că reclamantul este reprezentantul asociatului unic - Consiliului Local al Comunei Bărăști, exercită în numele unității administrativ teritoriale atributele ce revin adunării generale în cadrul societății comerciale de interes local, rezultă fără echivoc incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, din analiza Hotărârii nr. 1/05.11.2010 și a Hotărârii nr. 1/02.04.2012, rezultă că asociatul unic Consiliul Local al comunei Bărăști, a dispus cu privire la modificarea art. 17 din statutul societății în sensul diminuării numărului membrilor consiliului de administrație, hotărâri care au fost semnate de reprezentantul legal - C..

În aceste condiții, judicios a reținut instanța de fond că starea de incompatibilitate a reclamantului s-a menținut pe întreg intervalul celui de-al doilea mandat de viceprimar al reclamantului (19.06.2012 - 21.10.2014), astfel cum se reține în raportul de evaluare, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că unele din hotărârile emise de reclamant în calitate de reprezentant al societății sunt anterioare datei de 19.06.2012 atât timp cât, nu s-a probat și de altfel, nici nu s-a susținut existența unei discontinuități în ce privește reprezentarea asociatului unic.

Prin urmare, nu este întemeiată nici critica recurentului potrivit căreia instanța de fond, a făcut referire la Hotărârea nr. 1/05.11.2010 și Hotărârea nr. 1/02.04.2012, încălcând prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și principiul neretroactivității, adăugând la lege, statuând că "aparentele contradicții fiind justificate de împrejurarea că reclamantul se află la cel de al doilea mandat de viceprimar".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, recursul formulat de către reclamant fiind nefondat.

Pentru toate aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 183 din 20 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2019.