ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 633/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți și Inspectoratul General al Poliției Române, anularea actului administrativ nr. 1959499 din 11 septembrie 2008 emis de acesta din urmă, ca urmare a solicitării acesteia și înregistrată la sediul instituției sub nr. 968 din 6 august 2008, anularea actului nr. 15355/144831 din 28 iulie 2008 emis de pârâtul I.P.J. Mehedinți ca urmare a solicitării reclamantei și înregistrat sub nr. 15355 din 17 august 2008, anularea concursului organizat de către I.P.J.

Mehedinți din data de 28 mai 2008, pentru ocuparea funcției de Șef Serviciu Management Organizatoric, Comunicare Publică și Relații Internaționale. Î n motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, la data de 27 mai 2008, în urma înscrierii prealabile la concursul organizat pentru ocuparea funcției de Șef Serviciu Management Organizatoric, Comunicare Publică și Relații Internaționale, după susținerea probelor eliminatorii (probe la care a fost admisă) în data de 28 mai 2008 a susținut proba scrisă la care a obținut media 5,03 pe care a contestat-o. Mai susține reclamanta că, în urma recorectării lucrării scrise, nota obținută a fost 4,51, comunicându-se de către I.P.J. Mehedinți că stabilirea punctajului s-a făcut de fiecare membru al comisiei, neexistând o grilă de punctaj pe paragrafe la fiecare subiect.

Prin întâmpinările formulate, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 112 din 27 martie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta N.M.E. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței următoarele: Cele două adrese emise la data de 11 septembrie 2008 de Inspectoratul General al Poliției Române și la data de 28 iulie 2008 de către Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți prin care i s-a răspuns reclamantei la petițiile adresate celor doi pârâți nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind acte administrative.

Î n ceea ce privește motivele invocate de reclamantă privind anularea concursului organizat de pârâtul IPJ Mehedinți la data de 28 mai 2008, instanța a arătat că, prin dispozițiile art. 14 din Anexa nr. 12 la Dispoziția Directorului Direcției Management Resurse Umane nr. II/ 960 din 20 octombrie 2004 stabilesc procedurile și formularele utilizate în această activitate, comisia de concurs elaborând subiectele și baremele de corectare, astfel că întocmirea baremelor de corectare este de competența exclusivă a comisiei de concurs, instanța neputându-se substitui acesteia. Concluzionează prima instanță arătând că lipsa baremului de corectare pentru fiecare subiect în parte, nu poate fi cenzurat de instanță.

Î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta N.M.E. În motivarea recursului reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Î n mod eronat, instanța de fond a reținut că în cadrul procedurii prealabile a formulat reclamație la I.P.J. Mehedinți, nemulțumită de media obținută, în realitate, contestația vizând anularea concursului organizat în 28 mai 2008 întrucât nu a existat o grilă de corectare pentru fiecare subiect în parte, iar împotriva răspunsului primit a formulat plângere prealabilă.

Prin acțiune nu a contestat modul în care au fost întocmite baremele de corectare, ci absența grilei de corectare pentru fiecare subiect în parte, astfel că instanța nu s-ar fi putut substitui comisiei de concurs, impunând o nouă grilă, dar având în vedere absența unei astfel de grile, aceasta avea dreptul să dispună anularea concursului pe considerentul încălcării art. 14 din Dispoziția nr. II/960 din 20 octombrie 2004 a Directorului Direcției Management Resurse Umane, privind procedurile și formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, potrivit căruia „pentru fiecare subiect se elaborează grila de corectare/ apreciere și notare". Î n cuprinsul art. 14 se folosește sintagma „se elaborează" și nu „se poate elabora", fiind astfel vorba de o normă imperativă și chiar dacă în discuție nu este nulitatea absolută, s-a indus ideea existentei unei evaluări subiective.

Nu se poate admite argumentul că modalitatea de corectare a fost aceeași și pentru toți candidații, pentru că în aceste condiții s-ar deschide calea aplicării arbitrare a prevederilor actelor normative și posibilitatea favorizării unor persoane în detrimentul altora. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce urmează: Î n contenciosul administrativ subiectiv, cum este cazul în speță, este de principiu că reclamantul trebuie să facă dovada vătămării sale directe și personale, consecință a activității ilicite a administrației publice, într-un drept sau interes protejat de lege.

Această regulă cu valoare de principiu a fost reglementată în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. In textul legal precitat se prevede că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public". Din conținutul textului legal precitat rezultă cu puterea evidenței că pentru a obține anularea actului, reclamantul trebuie nu doar să indice neconformitatea acestuia cu o normă cu forță juridică superioară, ci să probeze, în același timp, vătămarea sa directă și personală fie într-un drept, fie într-un interes legitim.

Or, în speță, reclamanta N.M.E. a invocat neconformitatea organizării concursului (sub aspectul realizării grilelor de corectare a subiectelor) cu prevederile unui act administrativ normativ - art. 14 din Dispoziția nr. II/960 din 20 octombrie 2004, fără însă a produce probe în sensul vătămării sale în mod direct și personal. Dimpotrivă, aspectul reținut de instanța de fond că modalitatea de corectare a fost aceeași pentru toți candidații, consolidează ideea că reclamantei nu i s-a produs nicio vătămare în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele ce preced, susținerea că modalitatea în care s-a procedat la întocmirea grilelor (respectiv că nu ar fi existat grile pe fiecare subiect în parte) ar induce ideea că evaluarea ar putea fi subiectivă sau că s-ar deschide calea aplicării arbitrare a prevederilor actelor normative și posibilitatea favorizării unor persoane în detrimentul altora, nu demonstrează îndeplinirea condițiilor contenciosului administrativ subiectiv astfel cum este reglementat în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Î n consecință, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta N.M.E. împotriva sentinței civile nr. 112 din 27 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2010.