ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 633/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta N.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul

de Poliție Județean Mehedinți și Inspectoratul General al

Poliției Române, anularea actului administrativ nr. 1959499 din 11

septembrie 2008 emis de acesta din urmă, ca urmare a solicitării

acesteia și înregistrată la sediul instituției sub nr. 968 din 6

august 2008, anularea actului nr. 15355/144831 din 28 iulie 2008 emis de

pârâtul I.P.J. Mehedinți ca urmare a solicitării reclamantei și

înregistrat sub nr. 15355 din 17 august 2008, anularea concursului organizat de

către I.P.J. Mehedinți din data de 28 mai 2008, pentru ocuparea

funcției de Șef Serviciu Management Organizatoric, Comunicare

Publică și Relații Internaționale.

Î

n motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că, la data de 27 mai 2008, în urma înscrierii prealabile la

concursul organizat pentru ocuparea funcției de Șef Serviciu

Management Organizatoric, Comunicare Publică și Relații

Internaționale, după susținerea probelor eliminatorii (probe la

care a fost

admisă) în data de 28 mai 2008 a

susținut proba scrisă la care a obținut media 5,03 pe care a

contestat-o.

Mai susține reclamanta că, în urma

recorectării lucrării scrise, nota obținută a fost 4,51,

comunicându-se de către I.P.J. Mehedinți că stabilirea

punctajului s-a făcut de fiecare membru al comisiei, neexistând o

grilă de punctaj pe paragrafe la fiecare subiect.

Prin întâmpinările formulate, pârâții

au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 112 din 27 martie 2009, a

respins acțiunea formulată de reclamanta N.M.E. în contradictoriu cu

pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și

Inspectoratul de Poliție Județean Mehedinți ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, așa cum reiese din

considerentele sentinței următoarele:

Cele două adrese emise la data de 11 septembrie

2008 de Inspectoratul General al Poliției Române și la data de 28

iulie 2008 de către Inspectoratul de Poliție al Județului

Mehedinți prin care i s-a răspuns reclamantei la petițiile

adresate celor doi pârâți nu întrunesc condițiile prevăzute de art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind acte administrative.

Î

n ceea ce privește motivele invocate de

reclamantă privind anularea concursului organizat de pârâtul IPJ

Mehedinți la data de 28 mai 2008, instanța a arătat că,

prin dispozițiile art. 14 din Anexa nr. 12 la Dispoziția Directorului

Direcției Management Resurse Umane

nr. II/

960 din 20 octombrie 2004 stabilesc

procedurile și formularele utilizate în această activitate, comisia

de concurs elaborând subiectele și baremele de corectare, astfel că

întocmirea baremelor de corectare este de competența exclusivă a

comisiei de concurs, instanța neputându-se substitui acesteia.

Concluzionează prima instanță

arătând că lipsa baremului de corectare pentru fiecare subiect în

parte, nu poate fi cenzurat de instanță.

Î

mpotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta N.M.E.

În motivarea recursului reclamanta a arătat, în

esență, următoarele:

Î

n mod eronat, instanța de fond a

reținut că în cadrul procedurii prealabile a formulat reclamație

la I.P.J. Mehedinți, nemulțumită de media obținută, în

realitate, contestația vizând anularea concursului organizat în 28 mai 2008

întrucât nu a existat o grilă de corectare pentru fiecare subiect în

parte, iar împotriva răspunsului primit a formulat plângere

prealabilă.

Prin acțiune nu a contestat modul în

care au fost întocmite baremele de corectare, ci absența grilei de

corectare pentru fiecare subiect în parte, astfel că instanța nu s-ar

fi putut substitui comisiei de concurs, impunând o nouă grilă, dar

având în vedere absența unei astfel de grile, aceasta avea dreptul să

dispună anularea concursului pe considerentul încălcării art. 14

din Dispoziția nr. II/960 din 20 octombrie 2004 a Directorului

Direcției Management Resurse Umane, privind procedurile și

formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unitățile

Ministerului Administrației și Internelor, potrivit căruia

„pentru fiecare subiect se elaborează grila de corectare/ apreciere

și notare".

Î

n cuprinsul art. 14 se folosește

sintagma „se elaborează" și nu „se poate elabora", fiind

astfel vorba de o normă imperativă și chiar dacă în

discuție nu este nulitatea absolută, s-a indus ideea existentei unei

evaluări subiective.

Nu se poate admite argumentul că

modalitatea de corectare a fost aceeași și pentru toți

candidații, pentru că în aceste condiții s-ar deschide calea

aplicării arbitrare a prevederilor actelor normative și posibilitatea

favorizării unor persoane în detrimentul altora.

Examinând recursul prin prisma criticilor

formulate de recurentă și în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul

ca nefondat pentru cele ce urmează:

Î

n contenciosul administrativ subiectiv, cum

este cazul în speță, este de principiu că reclamantul trebuie

să facă dovada vătămării sale directe și

personale, consecință a activității ilicite a

administrației publice, într-un drept sau interes protejat de lege.

Această regulă cu valoare de

principiu a fost reglementată în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In textul legal precitat se prevede că „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât

privat cât și public".

Din conținutul textului legal precitat

rezultă cu puterea evidenței că pentru a obține anularea

actului, reclamantul trebuie nu doar să indice neconformitatea acestuia cu

o normă cu forță juridică superioară, ci să

probeze, în același timp, vătămarea sa directă și

personală fie într-un drept, fie într-un interes legitim.

Or, în speță, reclamanta N.M.E. a

invocat neconformitatea organizării concursului (sub aspectul

realizării grilelor de corectare a subiectelor) cu prevederile unui act

administrativ normativ - art. 14 din Dispoziția nr. II/960 din 20

octombrie 2004, fără însă a produce probe în sensul

vătămării sale în mod direct și personal.

Dimpotrivă, aspectul reținut de instanța de

fond că modalitatea de corectare a fost aceeași pentru toți

candidații, consolidează ideea că reclamantei nu i s-a produs

nicio vătămare în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele ce preced,

susținerea că modalitatea în care s-a procedat la întocmirea grilelor

(respectiv că nu ar fi existat grile pe fiecare subiect în parte) ar

induce ideea că evaluarea ar putea fi subiectivă sau că s-ar

deschide calea aplicării arbitrare a prevederilor actelor normative

și posibilitatea favorizării unor persoane în detrimentul altora, nu

demonstrează îndeplinirea condițiilor contenciosului administrativ

subiectiv astfel cum este reglementat în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Î

n consecință, potrivit art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta N.M.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta N.M.E. împotriva

sentinței civile nr. 112 din 27 martie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 februarie 2010.