ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 06 septembrie 2007
la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României suspendarea
executării H.G. nr. 1039/2007 până la soluționarea în fond a cererii de
nulitate absolută conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ cu consecința repunerii reclamantei în funcția de prefect.
În motivarea cererii s-a
arătat că hotărârea a cărei suspendare o solicită este nelegală și netemeinică,
datorită faptului că aceasta nu cuprinde o minimă motivare a deciziei luate
rezumându-se la enumerarea unor articole, din acte normative care nu au nici o
legătură cu rațiunea dispunerii acestei măsuri.
Prin sentința nr. 2288 din
16 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr.
1039 din 28 august 2007, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima
instanță a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a
cerințelor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 situațiile
juridice invocate de reclamantă în dovedirea celor două condiții prevăzute de
lege, nu sunt de natură a conduce admiterea cererii și suspendarea actului
administrativ atacat.
A mai reținut că deși din
probatoriul administrat, respectiv o adresă din care rezultă o diferență de
salariu în urma adoptării hotărârii de guvern a cărei suspendare s-a solicitat,
respectiva diferență este modică și nu poate constitui o pagubă iminentă
aceasta putând fi recuperată ulterior, în eventualitatea admiterii cererii de
anulare a actului administrativ respectiv.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta M.M.
S-au invocat prevederile art.
304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurenta apreciază că în
mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins acțiunea, în condițiile în
care a făcut dovada cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei
pagube iminente.
În cauză sunt întrunite condițiile
de admisibilitate și de procedurabilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004
a contenciosului administrativ.
Recurenta reia criticile în
ceea ce privește legalitatea H.G. nr. 1039 din 28 august 2007, chestiuni ce țin
de fondul contestației în care s-au invocat încălcarea principiului
stabilității funcționarului public, cât și cele ale legalității,
imparțialității, obiectivității, transparenței care stau la baza exercitării
funcției publice, principii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici.
Se motivează că împrejurările
de fapt și de drept dezvoltate prin cererea de recurs și pentru care s-a
constatat legalitatea H.G. nr. 1039/2007 sunt de natură să creeze o îndoială
serioasă în privința legalității și temeiniciei actului administrativ a cărui
nelegalitate a solicitat-o.
În vederea demonstrării
prejudiciului material viitor și provizoriu s-a susținut că prin retrogradarea
din funcția de prefect în cea de subprefect i s-au modificat unilateral toate
drepturile câștigate prin raporturile de muncă, este încălcat dreptul legitim
câștigat în cariera de înalt funcționar public, cu toate consecințele ce decurg
de aici și i se aduce un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat
în bani, care o afectează pe recurentă atât pe plan politic cât și pe plan
profesional.
Prin întâmpinare, intimatul -
pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat
apreciind că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură
să creeze o îndoială serioasă în privința legalității H.G. nr. 1039/2007,
astfel că cerința cazului bine justificat este întrunită în speță.
În ce privește celei de a
doua cerință, recurenta nu a dovedit iminenta prejudiciului suferit ca urmare a
executării actului administrativ atacat.
Intimatul aduce la cunoștința
instanței de recurs faptul că prin sentința civilă nr. 200 din 24 ianuarie 2008
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 a fost respinsă ca
neîntemeiată acțiunea în anulare promovată de reclamanta M.M. împotriva H.G.
nr. 1039/2007, motiv pentru care solicită respingerea recursului ce vizează o
cerere de suspendare conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce
durează numai până la pronunțarea instanței de fond.
Analizând hotărârea recurată
în raport de criticile formulate de prevederile art. 304
1
C. proc.
civ., de apărările intimatului din întâmpinare Înalta Curte constată că
recursul este nefondat.
Pentru suspendarea
executării actului administrativ atacat este necesară îndeplinirea cumulativă a
condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; cazul bine
justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat se
analizează prin prisma abuzului evident al autorității emitente sau încălcarea
flagrantă a legii.
Recurenta a invocat motive
comune atât cererii de anulare a actului administrativ atacat, cât și cererii
de suspendare a aceluiași act instanța constatând că motivele invocate se
referă la fondul cauzei și nu justifică cererea de suspendare.
Recurenta-reclamantă a solicitat
în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării
H.G. nr. 1039/2007 până la soluționarea în fond a cererii de constatare a
nulității absolute a acesteia și repunerea în funcția de prefect al municipiului
București.
Conform prevederilor art. 14
din legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului
administrativ, fiind o situație de excepție de la principiul executării din
oficiu a actelor administrative, se poate dispune în cazuri bine justificate și
pentru prevenirea unei pagube iminente, până la pronunțarea instanței de fond.
Motivele de nelegalitate
invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o serioasă îndoială în
privința legalității H.G. nr. 1039/2007 astfel cum rezultă din analiza art. 14
din Legea nr. 554/2004.
Mai mult decât atât, în
prezent, după pronunțarea instanței de fond a depus la dosar sentința civilă nr.
220 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de
contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 prin care a fost
respinsă cu majoritate de voturi, cererea de anulare a H.G. nr. 1039/2007 emisă
de Guvernul României.
Această hotărâre
judecătorească determină instanța de recurs o considera că în speță nu este
îndeplinită condiția cazului bine justificat.
Astfel cum în mod corect s-a
apărat intimata, instanța de recurs nu mai are posibilitatea de a dispune
admiterea cererii de suspendare formulate de recurentă deoarece art. 14 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ prevede posibilitatea suspendării
actului administrativ ca situație de excepție care intervine când legea o
prevede, „până la pronunțarea instanței de fond”.
Nici condiția prevenirii
unei pagube iminente nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit prejudiciul
suferit prin executarea actului administrativ atacat iar prevederile art. 14
din legea contenciosului administrativ are în vedere prejudiciul material și nu
de cel moral astfel cum s-a reținut în mod corect de prima instanță.
Astfel fiind, criticile sunt
nefondate și în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și art. 312 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ., s-a dispus respingerea recursului și menținerea
hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat
de
M.M. împotriva sentinței nr. 2288 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 28 martie 2008.