ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 06 septembrie 2007

la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României suspendarea

executării H.G. nr. 1039/2007 până la soluționarea în fond a cererii de

nulitate absolută conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ cu consecința repunerii reclamantei în funcția de prefect.

În motivarea cererii s-a

arătat că hotărârea a cărei suspendare o solicită este nelegală și netemeinică,

datorită faptului că aceasta nu cuprinde o minimă motivare a deciziei luate

rezumându-se la enumerarea unor articole, din acte normative care nu au nici o

legătură cu rațiunea dispunerii acestei măsuri.

Prin sentința nr. 2288 din

16 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr.

1039 din 28 august 2007, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a

cerințelor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 situațiile

juridice invocate de reclamantă în dovedirea celor două condiții prevăzute de

lege, nu sunt de natură a conduce admiterea cererii și suspendarea actului

administrativ atacat.

A mai reținut că deși din

probatoriul administrat, respectiv o adresă din care rezultă o diferență de

salariu în urma adoptării hotărârii de guvern a cărei suspendare s-a solicitat,

respectiva diferență este modică și nu poate constitui o pagubă iminentă

aceasta putând fi recuperată ulterior, în eventualitatea admiterii cererii de

anulare a actului administrativ respectiv.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta M.M.

S-au invocat prevederile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta apreciază că în

mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins acțiunea, în condițiile în

care a făcut dovada cazului bine justificat și a  condiției prevenirii unei

pagube iminente.

În cauză sunt întrunite condițiile

de admisibilitate și de procedurabilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ.

Recurenta reia criticile în

ceea ce privește legalitatea H.G. nr. 1039 din 28 august 2007, chestiuni ce țin

de fondul contestației în care s-au invocat încălcarea principiului

stabilității funcționarului public, cât și cele ale legalității,

imparțialității, obiectivității, transparenței care stau la baza exercitării

funcției publice, principii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici.

Se motivează că împrejurările

de fapt și de drept dezvoltate prin cererea de recurs și pentru care s-a

constatat legalitatea H.G. nr. 1039/2007 sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității și temeiniciei actului administrativ a cărui

nelegalitate a solicitat-o.

În vederea demonstrării

prejudiciului material viitor și provizoriu s-a susținut că prin retrogradarea

din funcția de prefect în cea de subprefect i s-au modificat unilateral toate

drepturile câștigate prin raporturile de muncă, este încălcat dreptul legitim

câștigat în cariera de înalt funcționar public, cu toate consecințele ce decurg

de aici și i se aduce un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat

în bani, care o afectează pe recurentă atât pe plan politic cât și pe plan

profesional.

Prin întâmpinare, intimatul -

pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat

apreciind că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității H.G. nr. 1039/2007,

astfel că cerința cazului bine justificat este întrunită în speță.

În ce privește celei de a

doua cerință, recurenta nu a dovedit iminenta prejudiciului suferit ca urmare a

executării actului administrativ atacat.

Intimatul aduce la cunoștința

instanței de recurs faptul că prin sentința civilă nr. 200 din 24 ianuarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea în anulare promovată de reclamanta M.M. împotriva H.G.

nr. 1039/2007, motiv pentru care solicită respingerea recursului ce vizează o

cerere de suspendare conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce

durează numai până la pronunțarea instanței de fond.

Analizând hotărârea recurată

în raport de criticile formulate de prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., de apărările intimatului din întâmpinare Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Pentru suspendarea

executării actului administrativ atacat este necesară îndeplinirea cumulativă a

condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; cazul bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat se

analizează prin prisma abuzului evident al autorității emitente sau încălcarea

flagrantă a legii.

Recurenta a invocat motive

comune atât cererii de anulare a actului administrativ atacat, cât și cererii

de suspendare a aceluiași act instanța constatând că motivele invocate se

referă la fondul cauzei și nu justifică cererea de suspendare.

Recurenta-reclamantă a solicitat

în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

H.G. nr. 1039/2007 până la soluționarea în fond a cererii de constatare a

nulității absolute a acesteia și repunerea în funcția de prefect al municipiului

București.

Conform prevederilor art. 14

din legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului

administrativ, fiind o situație de excepție de la principiul executării din

oficiu a actelor administrative, se poate dispune în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, până la pronunțarea instanței de fond.

Motivele de nelegalitate

invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o serioasă îndoială în

privința legalității H.G. nr. 1039/2007 astfel cum rezultă din analiza art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atât, în

prezent, după pronunțarea instanței de fond a depus la dosar sentința civilă nr.

220 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 prin care a fost

respinsă cu majoritate de voturi, cererea de anulare a H.G. nr. 1039/2007 emisă

de Guvernul României.

Această hotărâre

judecătorească determină instanța de recurs o considera că în speță nu este

îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Astfel cum în mod corect s-a

apărat intimata, instanța de recurs nu mai are posibilitatea de a dispune

admiterea cererii de suspendare formulate de recurentă deoarece art. 14 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ prevede posibilitatea suspendării

actului administrativ ca situație de excepție care intervine când legea o

prevede, „până la pronunțarea instanței de fond”.

Nici condiția prevenirii

unei pagube iminente nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit prejudiciul

suferit prin executarea actului administrativ atacat iar prevederile art. 14

din legea contenciosului administrativ are în vedere prejudiciul material și nu

de cel moral astfel cum s-a reținut în mod corect de prima instanță.

Astfel fiind, criticile sunt

nefondate și în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., s-a dispus respingerea recursului și menținerea

hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat

de

M.M. împotriva sentinței nr. 2288 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 martie 2008.