ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1356/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data 06 septembrie 2007 la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României suspendarea executării H.G. nr. 1039/2007 până la soluționarea în fond a cererii de nulitate absolută conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu consecința repunerii reclamantei în funcția de prefect. În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea a cărei suspendare o solicită este nelegală și netemeinică, datorită faptului că aceasta nu cuprinde o minimă motivare a deciziei luate rezumându-se la enumerarea unor articole, din acte normative care nu au nici o legătură cu rațiunea dispunerii acestei măsuri.

Prin sentința nr. 2288 din 16 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1039 din 28 august 2007, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 situațiile juridice invocate de reclamantă în dovedirea celor două condiții prevăzute de lege, nu sunt de natură a conduce admiterea cererii și suspendarea actului administrativ atacat. A mai reținut că deși din probatoriul administrat, respectiv o adresă din care rezultă o diferență de salariu în urma adoptării hotărârii de guvern a cărei suspendare s-a solicitat, respectiva diferență este modică și nu poate constitui o pagubă iminentă aceasta putând fi recuperată ulterior, în eventualitatea admiterii cererii de anulare a actului administrativ respectiv.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.M. S-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta apreciază că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a respins acțiunea, în condițiile în care a făcut dovada cazului bine justificat și a condiției prevenirii unei pagube iminente. În cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate și de procedurabilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Recurenta reia criticile în ceea ce privește legalitatea H.G. nr. 1039 din 28 august 2007, chestiuni ce țin de fondul contestației în care s-au invocat încălcarea principiului stabilității funcționarului public, cât și cele ale legalității, imparțialității, obiectivității, transparenței care stau la baza exercitării funcției publice, principii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Se motivează că împrejurările de fapt și de drept dezvoltate prin cererea de recurs și pentru care s-a constatat legalitatea H.G. nr. 1039/2007 sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității și temeiniciei actului administrativ a cărui nelegalitate a solicitat-o. În vederea demonstrării prejudiciului material viitor și provizoriu s-a susținut că prin retrogradarea din funcția de prefect în cea de subprefect i s-au modificat unilateral toate drepturile câștigate prin raporturile de muncă, este încălcat dreptul legitim câștigat în cariera de înalt funcționar public, cu toate consecințele ce decurg de aici și i se aduce un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat în bani, care o afectează pe recurentă atât pe plan politic cât și pe plan profesional.

Prin întâmpinare, intimatul - pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității H.G. nr. 1039/2007, astfel că cerința cazului bine justificat este întrunită în speță. În ce privește celei de a doua cerință, recurenta nu a dovedit iminenta prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ atacat. Intimatul aduce la cunoștința instanței de recurs faptul că prin sentința civilă nr. 200 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare promovată de reclamanta M.M.

împotriva H.G. nr. 1039/2007, motiv pentru care solicită respingerea recursului ce vizează o cerere de suspendare conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce durează numai până la pronunțarea instanței de fond. Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., de apărările intimatului din întâmpinare Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru suspendarea executării actului administrativ atacat este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Cazul bine justificat se analizează prin prisma abuzului evident al autorității emitente sau încălcarea flagrantă a legii.

Recurenta a invocat motive comune atât cererii de anulare a actului administrativ atacat, cât și cererii de suspendare a aceluiași act instanța constatând că motivele invocate se referă la fondul cauzei și nu justifică cererea de suspendare. Recurenta-reclamantă a solicitat în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării H.G. nr. 1039/2007 până la soluționarea în fond a cererii de constatare a nulității absolute a acesteia și repunerea în funcția de prefect al municipiului București. Conform prevederilor art. 14 din legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ, fiind o situație de excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, până la pronunțarea instanței de fond.

Motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o serioasă îndoială în privința legalității H.G. nr. 1039/2007 astfel cum rezultă din analiza art. 14 din Legea nr. 554/2004. Mai mult decât atât, în prezent, după pronunțarea instanței de fond a depus la dosar sentința civilă nr. 220 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 prin care a fost respinsă cu majoritate de voturi, cererea de anulare a H.G. nr. 1039/2007 emisă de Guvernul României. Această hotărâre judecătorească determină instanța de recurs o considera că în speță nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Astfel cum în mod corect s-a apărat intimata, instanța de recurs nu mai are posibilitatea de a dispune admiterea cererii de suspendare formulate de recurentă deoarece art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede posibilitatea suspendării actului administrativ ca situație de excepție care intervine când legea o prevede, „până la pronunțarea instanței de fond”. Nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit prejudiciul suferit prin executarea actului administrativ atacat iar prevederile art. 14 din legea contenciosului administrativ are în vedere prejudiciul material și nu de cel moral astfel cum s-a reținut în mod corect de prima instanță.

Astfel fiind, criticile sunt nefondate și în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a dispus respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinței nr. 2288 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.