ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2007, reclamantul S.A.M. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 emis de pârâtul M.J., prin care s-a dispus încetarea calității de notar public, ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere prestigiului profesiei. Reclamantul a susținut că Ordinul nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost contestat în procedura administrativă, dar suspendarea executării acestuia este necesară față de existența unui caz bine justificat, dublat de riscul producerii unor pagube iminente, prin lipsirea sa de resursele necesare existenței.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 169 din 23 ianuarie 2008, prin care a admis cererea formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 emis de M.J., până la pronunțarea instanței de fond. Hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că s-a dovedit existența unui caz bine justificat prin motivele de nelegalitate invocate de reclamant, inclusiv în privința încălcării normelor de competență pentru emiterea ordinului contestat, precum și riscul producerii unor pagube morale și materiale, dificil de reparat în situația anulării măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul M.J., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul de a fi respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant. Recurentul-pârât a învederat în primul motiv de recurs că măsura suspendării executării a fost dispusă până la pronunțarea instanței de fond, iar prin hotărârea pronunțată la 21 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost invocată aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și s-a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Recurentul-pârât a susținut că simpla contestare a actului administrativ unilateral pe motiv de nelegalitate nu este de natură să provoace o îndoială serioasă asupra legalității actului și deci existența unui caz bine justificat; de asemenea, s-a arătat că nu a fost dovedită în cauză îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de lege, privind necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost formulată de intimatul-reclamant S.A.M. și a fost soluționată prin hotărârea atacată în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, iar dacă acțiunea în anularea actului nu a fost introdusă în termen de 60 de zile, măsura de suspendare încetează de drept și fără nici o formalitate.

În cauză, se constată că măsura provizorie dispusă prin sentința recurată nu mai produce efecte juridice, întrucât a fost admisă până la pronunțarea instanței de fond și această condiție s-a realizat la data de 21 mai 2008, când acțiunea în anularea Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În raport de această situație de fapt, confirmată de recurentul - pârât se constată că a devenit lipsită de interes cererea sa de recurs și de modificare a hotărârii instanței de fond.

Pentru aceleași considerente de fapt, recurentul-pârât a solicitat neîntemeiat să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, dat fiind că, acțiunea în anulare a fost soluționată după pronunțarea măsurii de suspendare și deci la data admiterii acesteia erau îndeplinite condițiile de procedură prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Pentru motivele expuse, în raport de care nu se mai impune a fi examinată critica de nelegalitate invocată prin cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că nu există temei pentru casarea sau modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, se va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinței civile nr. 169 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.