ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2007,

reclamantul S.A.M. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va

pronunța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea

Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 emis de pârâtul M.J., prin care s-a

dispus încetarea calității de notar public, ca urmare a condamnării definitive

pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere

prestigiului profesiei.

Reclamantul a susținut că

Ordinul nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost contestat în procedura administrativă, dar suspendarea executării acestuia este necesară față de existența

unui caz bine justificat, dublat de riscul producerii unor pagube iminente,

prin lipsirea sa de resursele necesare existenței.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 169

din 23 ianuarie 2008, prin care a admis cererea formulată de reclamant și a dispus

suspendarea executării Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 emis de M.J.,

până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea instanței de fond

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu

motivarea că s-a dovedit existența unui caz bine justificat prin motivele de

nelegalitate invocate de reclamant, inclusiv în privința încălcării normelor de

competență pentru emiterea ordinului contestat, precum și riscul producerii

unor pagube morale și materiale, dificil de reparat în situația anulării

măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul M.J., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul de a fi respinsă cererea

de suspendare formulată de reclamant.

Recurentul-pârât a învederat

în primul motiv de recurs că măsura suspendării executării a fost dispusă până

la pronunțarea instanței de fond, iar prin hotărârea pronunțată la 21 mai 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 2300/ C

din 11 septembrie 2007.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs, a fost invocată aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr.

554/2004 și s-a susținut că instanța de fond a constatat în mod eronat

îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de

suspendare a executării actului administrativ.

Recurentul-pârât a susținut

că simpla contestare a actului administrativ unilateral pe motiv de

nelegalitate nu este de natură să provoace o îndoială serioasă asupra

legalității actului și deci existența unui caz bine justificat; de asemenea,

s-a arătat că nu a fost dovedită în cauză îndeplinirea celei de-a doua condiții

prevăzute de lege, privind necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel

cum a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca

prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Cererea de suspendare a

executării Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost formulată de intimatul-reclamant S.A.M. și a fost soluționată prin hotărârea atacată în

temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd

posibilitatea suspendării executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond, iar dacă acțiunea în anularea actului nu a fost

introdusă în termen de 60 de zile, măsura de suspendare încetează de drept și

fără nici o formalitate.

În cauză, se constată că

măsura provizorie dispusă prin sentința recurată nu mai produce efecte

juridice, întrucât a fost admisă până la pronunțarea instanței de fond și

această condiție s-a realizat la data de 21 mai 2008, când acțiunea în anularea

Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În raport de această

situație de fapt, confirmată de recurentul - pârât se constată că a devenit

lipsită de interes cererea sa de recurs și de modificare a hotărârii instanței

de fond.

Pentru aceleași considerente

de fapt, recurentul-pârât a solicitat neîntemeiat să fie modificată hotărârea

atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, dat fiind că, acțiunea în

anulare a fost soluționată după pronunțarea măsurii de suspendare și deci la

data admiterii acesteia erau îndeplinite condițiile de procedură prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Pentru motivele expuse, în

raport de care nu se mai impune a fi examinată critica de nelegalitate invocată

prin cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că nu există temei pentru

casarea sau modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, se va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinței

civile nr. 169 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi

21 ianuarie 2009.