ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3966/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3966/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2009,
reclamanta B.L.V. a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr.
554/2004 să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3364/C din 15 decembrie
2009 emis de pârâtul Ministerul Justiției .
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că prin ordinul emis de pârât s-a dispus încetarea calității
sale de notar public, în temeiul art. 23 alin. (1) lit. f) și g), coroborat cu
art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995, ca urmare a faptului că a fost condamnată
definitiv la 2 ani închisoare cu suspendarea executării, pentru săvârșirea infracțiunii
de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.
Reclamanta a învederat
că executarea acestui ordin până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acțiunea
în anulare poate produce pagube însemnate, prin imposibilitatea exercitării profesiei
și, implicit, privarea de mijloacele de existență necesare.
Cu privire la existența
unui caz bine justificat, reclamanta a arătat că ordinul emis de pârât este nelegal,
atât din punct de vedere formal, pentru că nu a fost motivat, cât și sub aspectul
condițiilor legale de fond, care nu au fost îndeplinite, deoarece nu erau întrunite
cerințele prevăzute de art. 23 lit. g) raportat la art. 16 lit. d) din Legea
nr. 36/1995.
Prin sentința nr. 46/CA
din 03 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării
Ordinului nr. 3364/C/15 decembrie 2009 emis de Ministrul Justiției, până la pronunțarea
instanței de fond.
Instanța de fond a constatat
că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,
prin existența unor cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Condiția cazului bine
justificat a fost considerată ca fiind îndeplinită prin motivele de nelegalitate
a ordinului invocat de către reclamantă cu privire la forma și fondul acestuia,
respectiv nemotivarea actului și neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile
art. 23 lit. f) și g) din Legea nr. 36/1995, care au constituit temeiul de drept
al măsurii dispuse.
Sub aspectul îndeplinirii
condiției privind riscul producerii unei pagube iminente, instanța de fond a constatat
că, prin executarea ordinului atacat, există pericolul producerii unui prejudiciu
material, ca urmare a imposibilității reclamantei de a-și exercita profesia și de
a-și asigura mijloacele de trai necesare ei și familiei sale, iar acest prejudiciu
ar fi imposibil de recuperat ca urmare a unei eventuale anulări a ordinului, datorită
faptului că profesia de notar public este o profesie liberală.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca în temeiul dispozițiilor
art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată,
în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă.
Recurentul a susținut
că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece
nu s-a avut în vedere că ordinul contestat a fost motivat corespunzător, iar situația
intimatei-reclamante se încadrează în ipotezele reglementate de textele legale care
au constituit temeiul de drept al măsurii adoptate, astfel că nu se poate reține
existența unor dubii sau a unei aparențe de nelegalitate a actului.
Recurentul a arătat că
săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, faptă îndreptată împotriva libertății persoanei
de a dispune fără constrângere de voința sa, aduce atingere prestigiului profesiei
de notar public, chiar dacă nu are legătură cu serviciul, întrucât este în contradicție
cu scopul activității notariale, care presupune exercițiul drepturilor și ocrotirea
intereselor persoanelor în mod liber, în conformitate cu legea.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Cererea de suspendare
a executării ordinului nr. 3364/C din 15 decembrie 2009 formulată de intimata-reclamantă
a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune
suspendarea executării actului administrativ în cazuri bine justificate și pentru
prevenirea unei pagube iminente.
Recurentul a criticat
neîntemeiat concluzia instanței de fond privind îndeplinirea condiției referitoare
la existența unor cazuri bine justificate față de motivele de nelegalitate invocate
de intimata-reclamantă în cererile de revocare și de anulare a actului dedus judecății.
În raport de circumstanțele
concrete ale pricinii, instanța de fond a constatat corect existența unor cazuri
bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,
ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să
creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Celelalte apărări invocate
în recurs cu privire la legalitatea ordinului contestat, la natura faptei penale
pentru care a fost condamnată definitiv intimata și consecințele acesteia asupra
profesiei exercitate nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată pentru
judecarea cererii de suspendare a executării.
Asemenea apărări se referă
la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunțe numai instanța sesizată
cu acțiunea pentru anularea actului administrativ.
Pentru considerentele
expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,
Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 03 februarie 2010
a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 septembrie 2010.