ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.09.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3966/2010

HOTĂRÂRE
29.09.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3966/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 decembrie 2009,

reclamanta B.L.V. a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr.

554/2004 să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3364/C din 15 decembrie

2009 emis de pârâtul Ministerul Justiției .

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin ordinul emis de pârât s-a dispus încetarea calității

sale de notar public, în temeiul art. 23 alin. (1) lit. f) și g), coroborat cu

art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995, ca urmare a faptului că a fost condamnată

definitiv la 2 ani închisoare cu suspendarea executării, pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen.

Reclamanta a învederat

că executarea acestui ordin până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acțiunea

în anulare poate produce pagube însemnate, prin imposibilitatea exercitării profesiei

și, implicit, privarea de mijloacele de existență necesare.

Cu privire la existența

unui caz bine justificat, reclamanta a arătat că ordinul emis de pârât este nelegal,

atât din punct de vedere formal, pentru că nu a fost motivat, cât și sub aspectul

condițiilor legale de fond, care nu au fost îndeplinite, deoarece nu erau întrunite

cerințele prevăzute de art. 23 lit. g) raportat la art. 16 lit. d) din Legea

nr. 36/1995.

Prin sentința nr. 46/CA

din 03 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării

Ordinului nr. 3364/C/15 decembrie 2009 emis de Ministrul Justiției, până la pronunțarea

instanței de fond.

Instanța de fond a constatat

că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

prin existența unor cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Condiția cazului bine

justificat a fost considerată ca fiind îndeplinită prin motivele de nelegalitate

a ordinului invocat de către reclamantă cu privire la forma și fondul acestuia,

respectiv nemotivarea actului și neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile

art. 23 lit. f) și g) din Legea nr. 36/1995, care au constituit temeiul de drept

al măsurii dispuse.

Sub aspectul îndeplinirii

condiției privind riscul producerii unei pagube iminente, instanța de fond a constatat

că, prin executarea ordinului atacat, există pericolul producerii unui prejudiciu

material, ca urmare a imposibilității reclamantei de a-și exercita profesia și de

a-și asigura mijloacele de trai necesare ei și familiei sale, iar acest prejudiciu

ar fi imposibil de recuperat ca urmare a unei eventuale anulări a ordinului, datorită

faptului că profesia de notar public este o profesie liberală.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată,

în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă.

Recurentul a susținut

că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece

nu s-a avut în vedere că ordinul contestat a fost motivat corespunzător, iar situația

intimatei-reclamante se încadrează în ipotezele reglementate de textele legale care

au constituit temeiul de drept al măsurii adoptate, astfel că nu se poate reține

existența unor dubii sau a unei aparențe de nelegalitate a actului.

Recurentul a arătat că

săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, faptă îndreptată împotriva libertății persoanei

de a dispune fără constrângere de voința sa, aduce atingere prestigiului profesiei

de notar public, chiar dacă nu are legătură cu serviciul, întrucât este în contradicție

cu scopul activității notariale, care presupune exercițiul drepturilor și ocrotirea

intereselor persoanelor în mod liber, în conformitate cu legea.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 și art. 304

1

considerente:

Cererea de suspendare

a executării ordinului nr. 3364/C din 15 decembrie 2009 formulată de intimata-reclamantă

a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune

suspendarea executării actului administrativ în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente.

Recurentul a criticat

neîntemeiat concluzia instanței de fond privind îndeplinirea condiției referitoare

la existența unor cazuri bine justificate față de motivele de nelegalitate invocate

de intimata-reclamantă în cererile de revocare și de anulare a actului dedus judecății.

În raport de circumstanțele

concrete ale pricinii, instanța de fond a constatat corect existența unor cazuri

bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Celelalte apărări invocate

în recurs cu privire la legalitatea ordinului contestat, la natura faptei penale

pentru care a fost condamnată definitiv intimata și consecințele acesteia asupra

profesiei exercitate nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată pentru

judecarea cererii de suspendare a executării.

Asemenea apărări se referă

la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunțe numai instanța sesizată

cu acțiunea pentru anularea actului administrativ.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 03 februarie 2010

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 23/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 1
ÎCCJ 2010-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2010
de respingere a recursului Ministerului Justiției în Dosarul nr. 7116/2/2007 al î naltei Curți de Casație si Justiție). Susține astfel că practica judiciară este unitară în privința admisibilității cererilor de suspendare a ordinelor Minist
ÎCCJ 2009-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2007, reclamantul S.A.M. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în temeiul art. 14 din
ÎCCJ 2011-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2136/2011
Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 14 octombrie 2011 înregistrată sub nr. 8047/1/2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2013-02-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 795/2013
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 30 septembrie 2011, reclamanta B.L.E.
Sursă