ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2010

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

B.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea

executării Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 emis de pârât până la

pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în temeiul art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/ 2004.

Reclamanta arată că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ pentru

următoarele motive:

p

rin Ordinul nr. 3363/C din 15

decembrie 2009 s-a dispus încetarea calității de notar public, pe care o

desfășura în cadrul Camerei Notarilor publici Timișoara, Circumscripția

Judecătoriei Lipova, localitatea Lipova, prin raportare la Decizia penală cu

nr. 310 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de

î

nalta

Curte de Justiție și Casație, în dosarul nr. 2358/59/2006, a fost condamnată la

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută

de art. 289 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Susține că ordinul este nelegal și

se impune a fi suspendat pentru că infracțiunea pentru care s-a dispus

condamnarea reclamantei nu face parte din categoria infracțiunilor grave,

astfel cum prevede art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, raportat la

circumstanțele reale și, respectiv, la cele personale în care această faptă a

fost săvârșită.

a

ctul a cărui suspendare o solicită

prin cererea de față, a fost semnat, în numele ministrului justiției și

libertăților cetățenești de către A.M.B., fără ca acest nume să fie însoțit de

vreo mențiune privind funcția ocupată, calitatea în care a semnat ordinul ori

dacă beneficia sau nu de vreo împuternicire legală, pentru a semna ordinul

privind încetarea calității de notar public.

În privința condiției pagubei

iminente reclamanta susține că în mod intempestiv, a fost scoasă în afara

profesiei (exercitate în condiții de exclusivitate până la data de 15 decembrie

2009), fapt care o lipsește de orice venit, Biroul Notarial are angajați,

inclusiv un notar aflat în stagiu profesional, persoane care sunt, la rândul

lor, puse în situația de a nu-și mai putea continua activitatea și, pe cale de

consecință, de a nu mai obține în perioada următoare nici un venit și că Biroul

Notarial pe care îl conduce este parte a unui contract de leasing, care nu mai

poate fi onorat din lipsa veniturilor cu caracter de continuitate pe care acest

birou le obținea, până la apariția Ordinului cu nr. 3363/C din 15 decembrie 2009

a Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești București a solicitat respingerea cererii

ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 121 din 17

februarie 2010 a respins cererea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu

cu pârâții Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești și Ministerul

Justiției și Libertățile Cetățenești, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

În cauza dedusă judecății reclamanta

a făcut dovada procedurii prealabile,a invocat motive de nelegalitate ale

ordinului atacat, în ideea demonstrării cazului bine justificat, însă instanța

a reținut că nu este îndeplinită cerința, unui prejudiciu iminent așa cum

această noțiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

ca un prejudiciu material viitor și previzibil.

Concluzia se impune pe motiv că, așa

cum precizează reclamanta în acțiune a fost scoasă deja în afara profesiei,

exercitate până la 15 decembrie 2009 când i s-a ridicat imediat ștampila,

însemnele profesionale utilizate în exercitarea profesiei registre speciale,

sigiliul etc.

Așadar, concluzionează prima

instanță ,actul administrativ a fost deja pus în executare, astfel că nu mai

există nici un prejudiciu iminent, ceea ce presupune obligatoriu ca el să se

producă în viitor, scopul art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind tocmai evitarea

punerii în executare a actului.

î

mpotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta B.M., invocând aplicarea greșită a legii,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în privința

analizării incorecte a condiției pagubei iminente, precum și interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății prin schimbarea înțelesului

neîndoielnic al acestuia, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Recurenta critică concluzia

instanței de fond privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, arătând că a dovedit existența unui caz bine justificat

privind dubiile expuse privind legalitatea Ordinului nr. 3363/C din 15

decembrie 2009, precum și paguba iminentă care se creează în patrimoniul său

prin executarea actului contestat.

Insistând asupra „pagubei iminente”,

recurenta arată că în speță s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții,

făcând referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, exprimată prin Decizia nr. 5528 din 3

decembrie 2009 prin care s-a modificat sentința atacată și s-a admis cererea

reclamantului executor judecătoresc de suspendare a Ordinului ministrului

finanțelor, precum și spețe similare în care executarea unor ordine ale

Ministerului Justiției prin care s-a dispus încetarea calității de notar public

prin ridicarea de îndată a ștampilei și însemnelor profesionale nu a împiedicat

pronunțarea unor hotărâri de suspendare a executării actului administrativ cu

consecința reprimirii ștampilei și însemnelor profesionale și reluarea

activității, respectiv:

- Curtea de Apel Oradea în Dosarul

nr. 1491/35/2009 suspenda executarea ordinului Ministerului Justiției nr.

3364/C din 15 decembrie 2009 și

- Curtea de Apel București in

Dosarul nr. 7116/2/2007 suspendă executarea ordinului Ministerului Justiției

nr. 2300/2007 printr-o hotărâre pronunțată la data de 23 ianuarie 2008 (decizie

rămasă definitivă în urma pronunțării deciziei nr. 251 din 21 ianuarie 2009 de

respingere a recursului Ministerului Justiției în Dosarul nr. 7116/2/2007 al

î

naltei Curți de Casație si Justiție).

Susține astfel că practica judiciară

este unitară în privința admisibilității cererilor de suspendare a ordinelor

Ministerului Justiției care vizează încetarea calității de notar public.

Prin întâmpinare, intimatul

Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind

că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a reținut că nu este îndeplinită

cerința unui prejudiciu iminent, câtă vreme pentru aducerea la îndeplinire a

prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, au fost preluate de la

recurentă sigiliul,

ștampila, registrele și

lucrările profesionale, sub dovadă de primire, făcând trimitere la o speță

similară în care

î

nalta

Curte de

c

asație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a reținut prin Decizia nr. 5193 din 18

noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 540/35/2009 că, în situația în care

ordinul de excludere din profesie a unui executor judecătoresc a fost deja

executat, nu se

mai poate susține

necesitatea de a se preveni o pagubă iminentă, măsura suspendării

dovedindu-se

a fi și lipsită de obiect.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, ținând

seama de apărările din întâmpinare, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit doctrinei, măsura

suspendării actelor administrative vizează după caz, întreruperea vremelnică a

producerii de efecte juridice în situația în care actul atacat este în vigoare,

sau amânarea temporară a producerii de efecte juridice.

De asemenea, jurisprudența în

materia contenciosului administrativ a stabilit că cererea prin care se

solicită suspendarea executării unui act administrativ care a intrat deja în

vigoare nu este inadmisibilă sau lipsită de obiect, instanțele judecătorești

putându-se pronunța în sensul întreruperii producerii efectelor juridice ale

actului administrativ, după verificarea îndeplinirii în speță a condițiilor

prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată.

Pentru aceasta, instanța de judecată

va avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie

și în mod specific deciziile pronunțate în cauzele în care s-a apreciat că

poate fi analizată condiția pagubei iminente în situația în care s-a solicitat

suspendarea unor ordine ale Ministerului Justiției prin care s-a dispus

încetarea calității de notar public, cu consecința ridicării de îndată a

ștampilei și a însemnelor profesionale.

Posibilitatea suspendării executării

unui act administrativ cu executarea

uno ictu

, este firească, având în

vedere că majoritatea covârșitoare a actelor administrative sunt de acest tip,

o altă interpretare, conducând la golirea de conținut și lipsirea de eficiență

a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Or, conform unei reguli de

interpretare logică a legii civile, norma juridică trebuie să fie interpretată

în sensul că aceasta să producă iar nu să fie lipsită de efecte juridice.

În aceste condiții critica

recurentei este așadar întemeiată întrucât, nu se poate reține că încetarea

calității de notar public este o normă cu executarea

uno ictu

,

nesusceptibilă de suspendare, odată ce a fost adusă la îndeplinire aceasta în

condițiile în care actul administrativ unilateral este un act care se execută

din oficiu și prin el însuși, ștampila și însemnele profesionale fiind ridicate

la câteva zile după emiterea actului administrativ, actul administrativ fiind

pus în executare deîndată.

Față de cele arătate, se constată că

prima instanță privind de la o premisă greșită nu a analizat condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv paguba

iminentă care s-a produs în patrimoniul recurentei pentru motivele invocate pe

larg la fondul cauzei și în recurs și nici condiția cazului bine justificat cu

referire la aspectele susținute ca producând o puternică îndoială în privința

legalității actului administrativ contestat.

Având în vedere toate considerentele

expuse, Înalta Curte va admite recursul, în temeiul art. 20 alin. (3) teza

finală din Legea nr. 554/2004, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță pentru a analiza cererea de suspendare a

Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009, în condițiile art. 1 alin. (1) și

art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva

sentinței nr. 121 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie

2010.