ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2010

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.M.

a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004. Reclamanta arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din legea contenciosului administrativ pentru următoarele motive: p rin Ordinul nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 s-a dispus încetarea calității de notar public, pe care o desfășura în cadrul Camerei Notarilor publici Timișoara, Circumscripția Judecătoriei Lipova, localitatea Lipova, prin raportare la Decizia penală cu nr. 310 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de î nalta Curte de Justiție și Casație, în dosarul nr. 2358/59/2006, a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Susține că ordinul este nelegal și se impune a fi suspendat pentru că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea reclamantei nu face parte din categoria infracțiunilor grave, astfel cum prevede art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, raportat la circumstanțele reale și, respectiv, la cele personale în care această faptă a fost săvârșită. a ctul a cărui suspendare o solicită prin cererea de față, a fost semnat, în numele ministrului justiției și libertăților cetățenești de către A.M.B., fără ca acest nume să fie însoțit de vreo mențiune privind funcția ocupată, calitatea în care a semnat ordinul ori dacă beneficia sau nu de vreo împuternicire legală, pentru a semna ordinul privind încetarea calității de notar public.

În privința condiției pagubei iminente reclamanta susține că în mod intempestiv, a fost scoasă în afara profesiei (exercitate în condiții de exclusivitate până la data de 15 decembrie 2009), fapt care o lipsește de orice venit, Biroul Notarial are angajați, inclusiv un notar aflat în stagiu profesional, persoane care sunt, la rândul lor, puse în situația de a nu-și mai putea continua activitatea și, pe cale de consecință, de a nu mai obține în perioada următoare nici un venit și că Biroul Notarial pe care îl conduce este parte a unui contract de leasing, care nu mai poate fi onorat din lipsa veniturilor cu caracter de continuitate pe care acest birou le obținea, până la apariția Ordinului cu nr. 3363/C din 15 decembrie 2009 a Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești București a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 121 din 17 februarie 2010 a respins cererea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești și Ministerul Justiției și Libertățile Cetățenești, ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În cauza dedusă judecății reclamanta a făcut dovada procedurii prealabile,a invocat motive de nelegalitate ale ordinului atacat, în ideea demonstrării cazului bine justificat, însă instanța a reținut că nu este îndeplinită cerința, unui prejudiciu iminent așa cum această noțiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca un prejudiciu material viitor și previzibil.

Concluzia se impune pe motiv că, așa cum precizează reclamanta în acțiune a fost scoasă deja în afara profesiei, exercitate până la 15 decembrie 2009 când i s-a ridicat imediat ștampila, însemnele profesionale utilizate în exercitarea profesiei registre speciale, sigiliul etc. Așadar, concluzionează prima instanță ,actul administrativ a fost deja pus în executare, astfel că nu mai există nici un prejudiciu iminent, ceea ce presupune obligatoriu ca el să se producă în viitor, scopul art. 14 din Legea nr. 554/2004 fiind tocmai evitarea punerii în executare a actului. î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.M., invocând aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în privința analizării incorecte a condiției pagubei iminente, precum și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății prin schimbarea înțelesului neîndoielnic al acestuia, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recurenta critică concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că a dovedit existența unui caz bine justificat privind dubiile expuse privind legalitatea Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009, precum și paguba iminentă care se creează în patrimoniul său prin executarea actului contestat.

Insistând asupra „pagubei iminente”, recurenta arată că în speță s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, făcând referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, exprimată prin Decizia nr. 5528 din 3 decembrie 2009 prin care s-a modificat sentința atacată și s-a admis cererea reclamantului executor judecătoresc de suspendare a Ordinului ministrului finanțelor, precum și spețe similare în care executarea unor ordine ale Ministerului Justiției prin care s-a dispus încetarea calității de notar public prin ridicarea de îndată a ștampilei și însemnelor profesionale nu a împiedicat pronunțarea unor hotărâri de suspendare a executării actului administrativ cu consecința reprimirii ștampilei și însemnelor profesionale și reluarea activității, respectiv: - Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1491/35/2009 suspenda executarea ordinului Ministerului Justiției nr. 3364/C din 15 decembrie 2009 și - Curtea de Apel București in Dosarul nr. 7116/2/2007 suspendă executarea ordinului Ministerului Justiției nr. 2300/2007 printr-o hotărâre pronunțată la data de 23 ianuarie 2008 (decizie rămasă definitivă în urma pronunțării deciziei nr. 251 din 21 ianuarie 2009 de respingere a recursului Ministerului Justiției în Dosarul nr. 7116/2/2007 al î naltei Curți de Casație si Justiție).

Susține astfel că practica judiciară este unitară în privința admisibilității cererilor de suspendare a ordinelor Ministerului Justiției care vizează încetarea calității de notar public.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că în mod corect Curtea de Apel Timișoara a reținut că nu este îndeplinită cerința unui prejudiciu iminent, câtă vreme pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, au fost preluate de la recurentă sigiliul, ștampila, registrele și lucrările profesionale, sub dovadă de primire, făcând trimitere la o speță similară în care î nalta Curte de c asație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut prin Decizia nr. 5193 din 18 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 540/35/2009 că, în situația în care ordinul de excludere din profesie a unui executor judecătoresc a fost deja executat, nu se mai poate susține necesitatea de a se preveni o pagubă iminentă, măsura suspendării dovedindu-se a fi și lipsită de obiect.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, ținând seama de apărările din întâmpinare, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit doctrinei, măsura suspendării actelor administrative vizează după caz, întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice în situația în care actul atacat este în vigoare, sau amânarea temporară a producerii de efecte juridice.

De asemenea, jurisprudența în materia contenciosului administrativ a stabilit că cererea prin care se solicită suspendarea executării unui act administrativ care a intrat deja în vigoare nu este inadmisibilă sau lipsită de obiect, instanțele judecătorești putându-se pronunța în sensul întreruperii producerii efectelor juridice ale actului administrativ, după verificarea îndeplinirii în speță a condițiilor prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Pentru aceasta, instanța de judecată va avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie și în mod specific deciziile pronunțate în cauzele în care s-a apreciat că poate fi analizată condiția pagubei iminente în situația în care s-a solicitat suspendarea unor ordine ale Ministerului Justiției prin care s-a dispus încetarea calității de notar public, cu consecința ridicării de îndată a ștampilei și a însemnelor profesionale.

Posibilitatea suspendării executării unui act administrativ cu executarea uno ictu , este firească, având în vedere că majoritatea covârșitoare a actelor administrative sunt de acest tip, o altă interpretare, conducând la golirea de conținut și lipsirea de eficiență a prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Or, conform unei reguli de interpretare logică a legii civile, norma juridică trebuie să fie interpretată în sensul că aceasta să producă iar nu să fie lipsită de efecte juridice.

În aceste condiții critica recurentei este așadar întemeiată întrucât, nu se poate reține că încetarea calității de notar public este o normă cu executarea uno ictu , nesusceptibilă de suspendare, odată ce a fost adusă la îndeplinire aceasta în condițiile în care actul administrativ unilateral este un act care se execută din oficiu și prin el însuși, ștampila și însemnele profesionale fiind ridicate la câteva zile după emiterea actului administrativ, actul administrativ fiind pus în executare deîndată. Față de cele arătate, se constată că prima instanță privind de la o premisă greșită nu a analizat condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv paguba iminentă care s-a produs în patrimoniul recurentei pentru motivele invocate pe larg la fondul cauzei și în recurs și nici condiția cazului bine justificat cu referire la aspectele susținute ca producând o puternică îndoială în privința legalității actului administrativ contestat.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a analiza cererea de suspendare a Ordinului nr. 3363/C din 15 decembrie 2009, în condițiile art. 1 alin. (1) și art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinței nr. 121 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2010.