ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 decembrie 2002, reclamantul V.C. a chemat în judecată Ministerul

Justiției, solicitând anularea Ordinului nr. 2406/C din 10 octombrie 2002, prin

care s-a dispus încetarea calității de notar public.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin Ordinul nr. 1429/C/1995 al ministrului justiției,a fost numit

notar public provenind din Notariatul de Stat. Anterior acestei date, a mai

prestat activități de consilier juridic, avocat, judecător.

În anul 2001 a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea a două fapte de fals intelectual, comise în anul 1997,

constând în autentificarea a două acte, fără indentificarea personală a unor

părți.

Prin sentința penală nr. 28/2001,

secția I-a penală a Curții de Apel București a dispus achitarea sa.

În urma recursului declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea Supremă de Justiție,

prin decizia nr. 3799 din 17 noiembrie 2002, l-a condamnat la câte 6 luni

închisoare, pedepse grațiate.

Pe baza acestei hotărâri, pârâtul a

emis ordinul atacat, pe care reclamantul îl consideră nelegal, întrucât cele

două fapte s-au comis în anul 1997 și nu sunt infracțiuni grave; că nu există

un prejudiciu material al persoanelor care au reclamat faptele, iar

autentificarea actelor s-a făcut ca urmare a unor erori de identificare.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 62 din 23 ianuarie 2003, a respins

ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că ordinul emis a avut la bază hotărârea penală și dispozițiile

art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995.

Împotriva soluției pronunțată de

Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul V.C., criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut, în esență, că

a funcționat timp de peste 40 de ani, ca avocat, notar de stat, judecător,

consilier juridic și că nu a mai suferit sancțiuni de nici o altă natură. A

arătat că faptele pentru care a fost sancționat, nu au produs nici un

prejudiciu persoanei vătămate, iar actul autentificat necorespunzător, ca

urmare a unei erori de identificare a persoanei semnatare a actului, nu a

produs nici un efect, pe de o parte, față de aceea că acel act a fost anulat

prin hotărâre irevocabilă, iar pe de altă parte, că nu a existat un prejudiciu

pentru partea vătămată.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu citicile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 23 lit. f) din Legea

nr. 36/1995 calitatea de notar public încetează în cazul condamnării

definitive, pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care

aduce atingere prestigiului profesiei.

În cauză, prin decizia penală nr.

3799 din 17 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,

reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea a două fapte penale de fals

intelectual, comise în februarie și respectiv, iunie 1997, pentru a doua faptă

constatând că pedeapsa aplicată este grațiată, conform art. 1 din Legea nr.

137/1997.

Este indiscutabil că infracțiunile

pentru care a fost condamnat, sunt infracțiuni grave și care aduc atingere

prestigiului profesiei, iar împrejurarea că fapta nu a produs un prejudiciu

material persoanei vătămate, nu este de natură să schimbe caracterul acesteia.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că ordinul nr. 2406/C din 10 octombrie 2002 al ministrului Justiției a

fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995 și

în consecință, va respinge recursul în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.C.,

împotriva sentinței civile nr. 62 din 23 ianuarie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2003.