ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 731/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27 septembrie 2005, reclamantul Ministerul Justiției a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ș.A. să se constate nulitatea Ordinului nr. 1892/ C din 11 noiembrie 1996, prin care s-a dispus numirea acestuia în funcția de notar public; să se dispună asupra actelor încheiate de notarul public în cauză în baza actului administrativ nelegal de numire în funcție, precum și asupra efectelor civile și să se dispună suspendarea ordinului până la soluționarea în mod irevocabil a acțiunii în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a admis cererea formulată de Ș.A.

și a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ., reținând că în dosarul nr. 376/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind pe fostul Ministru al Justiției I.P. și alți, se efectuează acte premergătoare urmării penale. Împotriva acestei încheierii a declarat recurs Ministerul Justiției întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că în raport de conținutul adresei emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu rezultă ca în cauză s-a declanșat urmărirea penală, astfel încât nu se justifica suspendarea judecății în condițiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ. „Instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”. Este evident că posibilitatea suspendării ca măsură de întrerupere a cursului judecății lăsată la aprecierea instanței este condiționată de dovada începerii urmării penale pentru o infracțiune a cărei constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză. Astfel fiind, cum din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă numai faptul înregistrării unei sesizării îndreptate împotriva unor persoane pentru săvârșirea unei infracțiuni în mod nelegal și netemeinic s-a apreciat de către instanța fondului ca fiind îndeplinite cerințele art. 244 pct. 2 C. proc.

civ. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva încheierii din 3 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 32507/2/2005. Casează încheierea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007