ÎCCJ, decizie (scj.ro #85085)

Numirea în funcția de notar

public. Îndeplinirea condiției privind buna reputație.

Legea

nr

. 36/1995,

art

. 16

lit

. d).

Faptul că

mass-media a relatat despre cercetarea penală și disciplinară începute împotriva

unei persoane,  nu poate constitui un motiv întemeiat de respingere a

cererii acesteia de numire în funcția de notar public,  pentru

neîndeplinirea

condiției prevăzute de art.16

lit

. d) din Legea

nr

. 36/1995.

Atâta timp cât relatările din presă nu au la bază constatări definitive ale

organelor competente, nu se poate reține că acestea, doar prin posibila

percepție negativă formată în conștiința colectivă, ar fi în măsură să afecteze

buna reputație a unei persoane. Mai mult, cum în cauză cercetările au fost

ulterior finalizate fără a se reține săvârșirea vreunei fapte penale sau

abateri disciplinare, chiar eventualele îndoieli asupra bunei reputații a

reclamantei fiind astfel înlăturate, condiția bunei reputații nu poate fi

privită altfel decât,  pe deplin realizată.

Î.C.C.J

., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

. 3052 din 21 septembrie 2006

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a

VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal,

A.B

. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea

rezoluției din 26 ianuarie 2006 a conducătorului acestei autorități publice,

prin care reclamantei i-a fost respinsă cererea de numire, fără examen, în

funcția de notar public și obligarea acestuia să emită un ordin de numire a

reclamantei în funcția de notar public, în temeiul

art

.

102 alin. (2) din Legea

nr

. 303/2004, republicată.

Reclamanta a depus la dosar adresa

nr

. 9806 din 31

ianuarie 2006, emisă de Direcția Publicitate Mobiliară, Notari Publici,

Executori, Traducători și Interpreți, prin care i se comunică respingerea

cererii de numire în funcția de notar, decizia

nr

.

220795 din 23 ianuarie 2006 privind acordarea pensiei de serviciu și cererea

adresată Consiliului Superior al Magistraturii, prin care reclamanta solicita

să se propună Președintelui României eliberarea sa din funcția de judecător, ca

urmare a pensionării.

Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a

admis acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, reclamanta îndeplinește

condițiile legale pentru a fi numită în funcția de notar public, fără examen,

și anume: a deținut funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și

Justiție, fiind eliberată din această funcție din motive

neimputabile

,

prin pensionare (

art

. 102 alin. (2) din Legea

nr.303/2004) și, respectiv, are o „bună reputație” (

art

.

16

lit

. d) din Legea nr.36/1995).

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs pârâtul Ministerul

Justiției,  susținând că instanța de fond a apreciat în mod greșit că

reclamanta îndeplinește condiția prevăzută la art.16

lit.d

)

din Legea nr.36/1995 din moment ce reputația acesteia, constând în modul în

care conduita sa a fost percepută de opinia publică, în urma cercetărilor

penale și disciplinare efectuate împotriva sa, așa cum au fost relatate în

mass-media, a fost afectată.

A mai susținut că, în acest fel, conduita reclamantei a fost receptată negativ

de opinia publică, scopul condiției prevăzute la art.16

lit.d

)

din lege fiind tocmai acela ca în funcția de notar să nu poată fi numită o

persoană cu o conduită receptată negativ de către colectivitate.

Recursul este

nefondat

.

Este necontestat că reclamanta, fost judecător la Înalta Curte de Casație și

Justiție, invocând faptul pensionării și prevederile art.102 alin.(2) din Legea

nr.303/2004 privind statul magistraților, a cerut ministrului justiției numirea

în funcția de notar public, cererea fiind respinsă pentru motivul

neîndeplinirii

condiției prevăzute la art.16

lit.d

) din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și  a

activității notariale.

Instanța de fond, a constatat că refuzul ministrului justiției este nejustificat

și a reținut, în esență, că reclamanta se bucură de dreptul prevăzut la art.102

alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată și că îndeplinește condițiile

cerute de Legea nr.36/1995, inclusiv condiția bunei reputații, prevăzută la

art.16

lit.d

).

A mai reținut instanța de fond că reputația reclamantei nu a fost afectată prin

cercetările penale efectuate împotriva sa, prin Rezoluția nr.50/P/2006 din 28

februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

dispunându-se

neînceperea

urmării penale, iar prin

Hotărârea nr.3J din 28 martie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii,

cercetarea disciplinară a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Curtea a mai constat că faptele reținute de instanța de fond, nu au fost

contestate în recurs, susținându-se doar că percepția opiniei publice asupra

reputației reclamantei a fost afectată în mod negativ ca urmare a relatărilor

făcute în mass-media cu privire la cercetările penale și disciplinare care o

vizau pe aceasta, la dosar fiind  depuse extrase din unele ziare,

susținere care este

netemeinică

.

Ca judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamanta s-a bucurat de

o bună reputație, corespunzătoare unei înalte demnități, iar eliberarea sa din

funcție s-a făcut ca urmare  a aprobării cererii de pensionare de către

Consiliul Superior al Magistraturii.

Pe de altă parte, așa cum s-a reținut, organul de urmărire penală a dispus

neînceperea

urmăririi penale față de reclamantă pentru

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.246 din Codul

penal, iar Consiliul Superior al Magistraturii a respins cercetarea

disciplinară care o viza pe reclamantă.

Astfel fiind, din moment ce în sarcina reclamantei nu au fost dovedite fapte

penale sau abateri disciplinare, nu se poate reține cu temei legal că

cercetările penale și administrative ar fi avut drept consecință afectarea

reputației reclamantei.

Este adevărat că, așa cum rezultă din extrasele din presa scrisă, mass-media a

relatat despre cercetările începute împotriva reclamantei, dar aceste relatări

nu au fost în măsură să formeze în conștiința colectivă o percepție negativă cu

privire la reputația reclamantei deoarece acestea nu aveau la bază constatări

definitive ale organelor competente.

Mai mult, având în vedere rolul

mass

- media de

informare a opiniei publice, după soluționarea cercetărilor respective cu

siguranță că presa a informat cititorii cu privire la soluțiile adoptate de

organele competente, astfel că au fost înlăturate chiar și îndoielile care au

existat cu privire la reputația reclamantei.

În ceea ce privește susținerea, cum că prevederile art.102 alin.(2) din Legea

nr.303/2004, republicată, sunt dispoziții cu caracter tranzitoriu aplicabile în

cazul judecătorilor care au avut un mandat limitat la Înalta Curte de Casație

și Justiție, nu și în cazul judecătorilor inamovibili, Curtea a reținut că

această susținere  constituie un motiv separat de recurs, care nu este de

ordine publică pentru  a putea fi invocat în condițiile art.306 alin.(2)

din Codul de procedură civilă, fiind lovit astfel de nulitate.

În concluzie, recursul a fost respins.