ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6920/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6920/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 3391/P/2004, din

11 mai 2005, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în

baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., art. 38 C. proc. pen., și art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 42

C. proc. pen., cu aplicarea art. 30 lit. d) C. proc. pen.,

- neînceperea urmăririi penale față

de notarul public D.Șt., reclamat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246 C. pen., și art. 289 C. pen., reținându-se că faptele comise nu sunt

prevăzute de legea penală și

- disjungerea cauzei de față de

numiții P.A. și S.I.N. și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 București, în vederea efectuării

de cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 260 C. pen., și art.

25 raportat la art. 260 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul

a reținut următoarea situație de fapt:

Petenta S.D.M. și fratele ei P.A. au

deschis succesiunea defuncților lor părinți la Biroul Notarului Public C.R.,

din București.

Întrucât aceștia nu s-au înțeles

asupra partajării bunurilor succesorale, s-au închis dezbaterile de la biroul

notarial și cauza a intrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București,

înregistrată sub nr. 5475/2003.

Printre bunurile care fac obiectul

partajului succesoral se află și apartamentul din București, în legătură cu

care petenta S.D.M. a reclamat faptul că fratele ei P.A. l-ar fi instigat pe

notarul D.Șt. să întocmească, în fals, o adresă, nr. 329 din 23 octombrie 2002,

către I.C.R.A.L. Foișor, folosită pentru obținerea duplicatului contractului de

vânzare-cumpărare al apartamentului respectiv și pe numitul S.I.N. să declare

în instanță, la Judecătoria sectorului 2 București că el, anterior deschiderii

succesiunii, i-ar fi plătit petentei 7000 dolari S.U.A. reprezentând ½

din valoarea apartamentului, situație pe care petenta o contestă.

Procurorul a apreciat că fapta

notarului D.Șt. de a solicita la I.C.R.A.L. Foișor remiterea unui duplicat al

contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului respectiv nu este prevăzută

de legea penală întrucât notarul public ar fi acționat în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, la data emiterii adresei respective efectuând acte

preparatorii în vederea unei viitoare dezbateri a succesiunii, că în adresa de

solicitare nu a înserat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și

că adresa emisă de notarul public nu a produs consecințe juridice.

În ceea ce-i privește pe P.A. și S.I.N.

s-a reținut că petenta i-a reclamat, pentru săvârșirea acelorași fapte, și la

Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București, unde, atunci,

cercetările erau în curs de desfășurare.

Împotriva acestei ordonanțe, petenta

S.D.M. a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen.

Prin ordonanța nr. 1707/II/2/2005

din 28 iunie 2005, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, s-a dispus, în baza art. 278 alin. (1) și (4) C. proc. pen., și

art. 220 C. proc. pen., admiterea, în parte, a plângerii petentei S.D.M.,

infirmarea parțială a ordonanței atacate și schimbarea temeiului juridic ce a

stat la baza soluției de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public D.Șt.,

cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C.

pen., din art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., în art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen.

Pentru a se dispune astfel, s-a

reținut că notarul D.Șt., la cererea numitului P.A., a emis adresa nr. 329 din 23

octombrie 2002, cu încălcarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) din Ordinul nr. 710/

C din 5 iulie 1995, al Ministrului Justiției, pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale, în

sensul că nu a verificat dacă în opisul de evidență a procedurilor succesorale

s-a înregistrat un dosar succesoral, în aceeași cauză, la un alt birou

notarial, din aceeași circumscripție, caz în care, cum este cel din speță, ar

fi putut să constate că procedura succesorală era deja deschisă la biroul

notarului public C.R., iar el urma să se abțină să facă vreun alt demers.

S-a reținut totodată că faptei

notarului public D.Șt., constând în emiterea adresei sus-menționate, îi lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost reclamat de

petentă, având în vedere că nu este contestată calitatea de moștenitor a

numitului P.A., persoana la solicitarea căreia a fost întocmită adresa și că

înscrisul respectiv nu a servit la restabilirea domiciliului în România al

persoanei în cauză așa cum, în mod greșit, susține petenta S.D.M.

Împotriva ambelor ordonanțe, petenta

S.D.M. a formulat plângere, în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

solicitând desființarea acestora și să se dispună ca Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București să întocmească rechizitoriul prin care să fie trimise

în judecată toate persoanele pentru comiterea infracțiunilor reclamate, iar

adresa nr. 329/2002 emisă de Biroul Notarului Public D.Șt. și celelalte

înscrisuri subsecvente să fie declarate false.

Prin sentința penală nr. 128 din 23

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea petentei S.D.M., și a

menținut soluția din ordonanța atacată.

A obligat petenta la cheltuieli

judiciare către stat și către intimații B.V.L., S.A. și S.I.N.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționara S.D.M., solicitând, prin apărător, casarea

hotărârii și, rejudecând, restituirea cauzei organului de urmărire penală în

vederea terminării cercetărilor și trimiterea în judecată a persoanelor

vinovate.

Examinând sentința penală atacată,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că instanța care a pronunțat hotărârea de respingere a plângerii

petiționarei S.D.M. a stabilit în mod corect că, în cauză, nu sunt indicii de

săvârșire a infracțiunilor reclamate de petiționară.

Astfel, așa cum a reținut și

reprezentantul parchetului, fapta notarului public D.Șt. constând în emiterea

adresei nr. 329 din 23 octombrie 2002 către I.C.R.A.L. Foișor, în urma

solicitării numitului P.A., nu întrunește elementele constitutive ale unei

infracțiuni întrucât această adresă nu atestă fapte sau împrejurări care nu

corespund realității, iar emiterea ei de către notar nu a cauzat o vătămare

intereselor legale ale unei persoane.

Pe de altă parte, față de numiții P.A.,

S.I.N. și S.A. se efectuează cercetarea, în altă cauză, pentru infracțiunile

prevăzute de art. 260 C. pen., și art. 25 raportat la art. 260 C. pen., ceea ce

înseamnă că nu se pot verifica aspectele semnalate de petiționară în prezenta

cauză. De asemenea, față de numita B.V.L. nu s-au finalizat cercetările

efectuate de parchet, motiv pentru care, în mod corect, instanța nu a analizat

situația acesteia.

În consecință, în cauză a fost

pronunțată o sentință legală și temeinică, soluțiile adoptate de organele de

urmărire penală fiind în spiritul materialului probator existent.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins recursul declarat de petiționara S.D.M. împotriva

sentinței penale nr. 128 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta petiționară la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.D.M. împotriva sentinței penale nr. 128 din 23

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurenta petiționară la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2005.