ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3365/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petenta A.V. a solicitat cercetarea penală a notarului G.D. din cadrul fostului Notariat de Stat sector 6 București, pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. Totodată, a solicitat și cercetarea lui G.M., pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., invocând că acesta a folosit testamentul autorului M.N., considerat ca fiind întocmit în fals de către notarul menționat. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția din 26 ianuarie 1999, a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.D.

și G.M., întrucât a stabilit pe baza unei expertize criminalistice grafice că semnăturile de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. 25502/21 septembrie 1992 la Notariatul de Stat al sectorului 6 București au fost executate de M.N., defunctul concubin al petiționarei. Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, unde petiționara a formulat plângere împotriva rezoluției menționate, a constatat că soluția de neurmărire penală dispusă în cauză este legală și temeinică, neexistând motive pentru infirmarea acesteia. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale, A.V. s-a adresat Curții de Apel București care, prin sentința penală nr. 7 din 27 ianuarie 2004, a respins ca neîntemeiată plângerea.

Declarând recurs, petiționara A.V., prin procurator, a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale împotriva notarului G.D. și a numitului G.M., întrucât au fost sustrase acte din dosarul parchetului, iar notarul nu a fost ascultat în cauză. Recursul este nefondat. În dosarul de urmărire penală a fost efectuată o expertiză criminalistică care a concluzionat că semnăturile de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat cu nr. 25502 din 21 septembrie 1992 la Notariatul de Stat al sectorului 6 București au fost executate de M.N. (decedat). Ca atare, reproșul făcut notarului de a fi autentificat un testament falsificat este nejustificat, cum nejustificată este și învinuirea adusă lui G.M.

(beneficiarul testamentului) de a fi uzat de un act fals. Întrucât soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, la fel și hotărârea instanței de fond, recursul va fi respins ca nefondat, petiționara recurentă urmând a fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.V. împotriva sentinței penale nr. 7 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă petenta să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.