ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2261/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 17 noiembrie 2004, petiționara G.M. prin mandatar N.C.V. a înregistrat sub nr. 1730/P/F/2004, pe rolul Curții de Apel Brașov, plângerea formulată împotriva rezoluției dată la 25 octombrie 2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 965/II/2/2004, prin care s-a respins plângerea formulată de aceasta împotriva rezoluției dată la 30 septembrie 2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. 176/P/2003. În motivarea plângerii, petiționara a solicitat redeschiderea urmăririi penale împotriva notarilor C.D.I. și B.E., întrucât aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile legale cu ocazia întocmirii actelor autentificate privind pe G.M., dar și împotriva lui H.C., H.C.V.

și H.L. ce se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. A mai solicitat efectuarea unei contraexpertize la Cluj sau la București cu mențiunea de a fi cerut un înscris de comparație provenit de la H.C.V. Analizând plângerea formulată, văzând dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și materialul probator aflat în dosarul nr. 176/P/2003, instanța de fond a constatat următoarele: Prin rezoluția dată la 30 septembrie 2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. 176/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții H.C., H.C.V. și B.E., notar public, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., în ce privește testamentul autentificat sub nr. 2250 din 11 iunie 1997, întrucât fapta nu există; neînceperea urmăririi penale față de numiții H.C., H.L.

și C.D.I. notar public, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., în ce privește actele autentificate sub nr. 3600 și nr. 3601 la 29 iulie 1998, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive; neînceperea urmăririi penale față de B.E. și C.D.I. cu privire la notele depuse la instanța de judecată, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, la 16 iunie 2003, persoana vătămată G.M., prin mandatar N.C.T., a formulat plângere împotriva notarului public B.E. și a lui H.C. Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză prin rezoluția din 15 august 2003 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia întrucât nu există faptele reclamate sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.

Împotriva rezoluției s-a formulat plângere la Curtea de Apel Brașov, iar prin sentința nr. 8 din 24 martie 2004, această instanță a desființat rezoluția și a trimis cauza procurorului pentru a dispune efectuarea unei expertize grafice la Laboratorul de expertize criminalistice Cluj și audierea persoanei vătămate. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3156 din 9 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu prilejul reluării urmăririi penale, persoana vătămată a formulat o nouă plângere penală, motiv pentru care cercetările s-au extins și cu privire la noile fapte reclamate. Persoana vătămată a fost audiată la 23 iulie 2004, iar din declarația dată rezultă faptele pe care aceasta consideră că le-au comis notarii publici cu concursul familiei H. Astfel, într-o zi din anul 1998, H.C.

a invitat persoana vătămată la H.L. Ajunși la locuința ei, persoana vătămată a fost servită cu o ciocolată, din care a luat o bucată pe care a mâncat-o, toți trei au plecat la cimitir și apoi, persoana vătămată și H.C. s-au deplasat la Biroul notarului public C.D.I. Persoana vătămată a arătat că se simțea rău și nu mai putea să vorbească, stare care s-a datorat bucății de ciocolată pe care a mâncat-o, apreciind că a fost drogată. H.C. i-a solicitat să semneze mai multe acte, ceea ce a și făcut. Ea a remarcat cuvântul „donație” și i-a cerut explicații lui H.C. care nu a putut să o lămurească despre ce este vorba. Notarul a chemat-o în fața lui însă, întrucât nu putea răspunde la întrebări a vorbit tot H.C., după care au plecat.

Ulterior deplasării la biroul notarului public, H.C. i-a dat un exemplar de pe contractul de donație și până la sfârșitul anului 1998 a primit de la acesta suma de bani din contract. În anul următor, acesta nu i-a mai dat bani, iar ea l-a împuternicit pe mandatarul N.C.T. să îl acționeze în instanță pe H.C. Cu acest prilej a aflat de existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul notarului public C.D. și a unui testament autentificat la Biroul notarului public B.E. Persoana vătămată susține că nu a semnat testamentul și este posibil ca semnătura să fi fost copiată de numita H.C.V. de pe hârtia pe care și-a aplicat semnătura cu ocazia deplasării făcute la notarul public B.E.

pentru a se informa despre actul pretins a fi semnat de ea. Din probele administrate a rezultat că, la 11 iunie 1997, la Biroul notarului public B.E., s-a redactat și dactilografiat actul denumit „testament”, prin care persoana vătămată G.M., în cazul încetării din viață, lasă imobilul situat în Brașov numitului H.C. Acest testament a fost semnat de persoana vătămată G.M., astfel cum, cu certitudine au stabilit raportul de constatare și expertiză grafică efectuată în cauză. La data de 29 iulie 1998, la Biroul notarului public C.D.I. s-a redactat contractul de vânzare-cumpărare, prin care persoana vătămată G.M. a vândut lui H.C. imobilul situat în Brașov, str. Gh. Barițiu, autentificat sub nr. 3600, precum și contractul de donație, prin care numitul H.C.

a oferit persoanei vătămate echivalentul în lei a 50 dolari S.U.A. lunar pe întreaga perioadă a vieții ei, autentificat sub nr. 3601. Ambele acte au fost autentificate după ce au fost semnate în cauză. Persoana vătămată recunoaște faptul că s-a deplasat la biroul acestui notar unde a semnat mai multe acte, însă apreciază că acestea sunt false, întrucât nu reprezintă voința sa, iar notarul public nu i-a citit actele și nu i-a explicat conținutul lor. S-a constatat că, deși persoana vătămată contestă legalitatea ambelor acte, aceasta a acceptat contractul de donație și banii dați de H.C. După ce acesta nu i-a mai plătit suma pe care s-a angajat să o dea, l-a acționat în instanță pentru a fi obligat la plata sumelor indicate în contractul de donație.

Nu s-a identificat și administrat vreo probă prin care să rezulte că persoana vătămată ar fi fost drogată de H.L. și că notarul public nu și-a respectat obligațiile impuse de Legea nr. 36/1995. În plângerea persoanei vătămate se face referire și la fapta numitei H.L. care a construit o verandă fără autorizație de construcție. Aceasta a făcut obiectul dosarului nr. 1266/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov. La 14 decembrie 2002 s-a dispus prin ordonanță scoaterea de sub urmărire penală a acesteia pentru infracțiunea prevăzută de art. 21 lit. b) din Legea nr. 50/1991 și aplicarea unei sancțiuni administrative, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

De asemenea, infracțiunea de înșelăciune reclamată de persoana vătămată a format obiectul dosarului nr. 597/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și i s-a soluționat la 9 iulie 2002, prin rezoluție, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de H.C. Plângerea formulată de persoana vătămată a fost respinsă. Tot în plângerea persoanei vătămate se arată că nota prezentată de notarul public B.E. este mincinoasă, iar notarul public C.D. se face vinovat de declarații mincinoase. S-a constatat că aceste înscrisuri au fost depuse sub formă de „notă” cu prilejul judecării de către Curtea de Apel Brașov a plângerii formulate de persoana vătămată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Acestea reprezintă punctul de vedere al celor două persoane referitor la susținerile arătate în plângere. Cei doi notari publici nu au săvârșit vreo infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției. Împotriva acestei rezoluții, petiționară G.M. a formulat plângere la organul ierarhic superior la data de 14 octombrie 2004. Prin rezoluția dată la 25 octombrie 2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 965/II/2/2004, comunicată acesteia la 29 octombrie 2004, procurorul general a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată. Împotriva rezoluției dată la 25 octombrie 2004 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și comunicată părții la 29 octombrie 2004 a formulat plângere, în interiorul termenului prevăzut de lege, petiționara G.M.

Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală nr. 45/ F din 7 decembrie 2004, a respins plângerea formulată de petiționara G.M. prin mandatar N.C.T., împotriva rezoluției dată, la 25 octombrie 2004, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 965/II/2/2004, prin care s-a respins plângerea formulată de aceasta împotriva rezoluției dată la 30 septembrie 2004 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. 176/P/2003, pe care a menținut-o. A mai dispus obligarea petentei la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că, în speță nu este necesară efectuarea unei contraexpertize grafice, întrucât nu există dubii asupra modalității de efectuarea a expertizei și a exactității concluziilor acesteia, nu s-au identificat contradicții în concluziile raportului de constatare grafică întocmit de specialiștii din cadrul I.P.J.

Brașov. De asemenea, s-a constatat că în cauză nu sunt necesare scripte de comparație provenite de la H.C.V., întrucât nu există nici un detaliu că semnătura de pe testament aparține petentei. În ce privește cele două acte autentificate la Biroul notarului public C.D.I., din analiza materialului probator administrat, nu s-au identificat împrejurări care să dovedească faptul să petiționara ar fi semnat cele două înscrisuri împotriva propriei sale voințe sau că notarul public și-ar fi încălcat obligațiile profesionale, potrivit Legii nr. 36/1995. Instanța de apel a mai apreciat că împrejurările ulterioare invocate de petiționară privind neplata sumelor din contractul de donație de către H.C. și multiplele acțiuni civile pe care le-a intentat acestuia sunt neconcludente față de datele săvârșirii pretinselor infracțiuni pentru care aceasta a făcut plângere.

Fiind nemulțumită de soluția pronunțată, petiționara, în termen legal a declarat recurs, depunând prin mandatar un amplu memoriu însoțit de acte la dosar și a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și pe fond, infirmarea rezoluției parchetului și tragerea la răspundere penală a intimaților: B.E., C.I.D., H.C., H.C.V. și H.L. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, pe baza actelor aflate la dosar a respins, în mod justificat plângerea formulată de petiționară prin mandatar, constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., este legală și temeinică. Așa cum corect s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimații H.C., H.C.V.

și H.L. ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală. De asemenea, s-a mai apreciat corect că notarii B.E. și C.I.D. nu au făcut altceva decât au efectuat acte corespunzătoare conținutului îndatoririlor de serviciu și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 36/1995. În consecință, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate, iar alte motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, nu există, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de petiționară, ca nefondat, și potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga pe aceasta să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.M. împotriva sentinței penale nr. 45/ F din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2005.