ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 366/2005

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Petiționara A.F. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând cercetarea și trimiterea în judecată a notarului public P.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. și distrugere prevăzute de art. 217 C. pen.

În plângere se arată că, la data de 4 iunie 2001, soacra sa, A.A., a vândut fiicei sale un imobil situat în orașul Turnu Măgurele, str. Mareșal Antonescu, compus dintr-o casă de locuit cu 5 camere, bucătărie, 3 holuri, baie și W.C., precum și terenul aferent acesteia, în suprafață de 702 m.p., rezervându-și dreptul de habitație viageră, ea participând în calitate de reprezentat legal al minorei, potrivit autorizației emise de Primăria Municipiului Turnu Măgurele, pentru a reprezenta pe fiica sa minoră, A.A.

La data menționată, s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare în 5 exemplare, redactat de către notarul public P.P. și semnat de către soacra sa vânzătoarea, și ea, în calitate de reprezentant al minorei, însă nu i s-a înmânat pe motiv că documentația cadastrală care s-a întocmit de către V.M., este închisă într-un fișet.

Întrucât relațiile dintre ea și soacră au devenit tensionate, i s-a cerut ruperea contractului de vânzare cumpărare, și mergând la notarul public P.P., a constatat că acesta refuză eliberarea actului, deși documentația cadastrală a fost întocmită în luna mai.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a efectuat acte premergătoare în cauză și prin rezoluția din 25 iunie 2002 adoptată în dosarul 330/P/2001 a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. și distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.

În adoptarea acestei soluții, organul de urmărire penală a reținut că, urmarea faptului că, după ce a fost redactat contractul de vânzare cumpărare, petiționara A.F. și-a schimbat comportamentul față de soacra sa, amenințând-o, agresând-o fizic și psihic, obligând-o să doarmă în bucătărie, s-a prezentat la notarul public, care luând la cunoștință de voința vânzătoarei, că nu mai dorește să întocmească contractul de vânzare cumpărare în forma cum a fost redactat inițial de acesta, cu rezervarea dreptului de habitație viageră, nu s-a mai autentificat, deoarece nu reflecta acordul de voință definitiv și neviciat al părților.

Reținând că, notarul public P.P. nu a încălcat prevederile legale ce reglementează activitatea notarială și că refuzul de a proceda la autentificarea actului respectiv, fiind pe deplin justificat față de voința vânzătoarei, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la notarul public, P.P.

De asemenea, prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de S.I. și V.M., pentru care petiționara a pretins că aceștia ar fi comis infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, privind data înregistrării documentației de cadastru, în sensul că a fost trecută o altă dată decât cea reală, situație ce nu s-a confirmat.

Împotriva soluției adoptate în cauză, petiționara a formulat plângere, susținând că este nelegală, însă prin Ordonanța din 6 mai 2003, adoptată în dosarul 493/II/2/2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, pe motiv că soluția adoptată în dosarul nr. 330/P/2001, este legală și temeinică.

În conformitate cu art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., împotriva soluțiilor pronunțate s-a făcut plângere la Curtea de Apel București, pe motiv că sunt vădit nelegale și esențial netemeinice, solicitând desființarea rezoluției cum și a Ordonanței, și pe cale de consecință, să fie trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea urmăririi penale și trimiterea în judecată a celor trei intimați, care au comis infracțiunile arătate.

Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat plângerea petiționarei în raport de soluțiile adoptate în cauză de către organul de urmărire penală, de actele și lucrările de la dosar și prin sentința penală nr. 78 din 28 iulie 2004, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționară și obligată aceasta la plata sumei de 350.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerentele deciziei s-a menționat că soluțiile pronunțate de către organul de urmărire penală sunt în concordanță cu materialul probator de la dosar, astfel că, nefiind temeiuri și nici indici că cei trei intimați P.P., S.I. sau V.M. ar fi comis vrea faptă de natură penală, potrivit art. 278 pct. 8 C. proc. pen., se impune a se respinge plângerea ca nefondată.

Sentința a fost atacată cu recurs de către petiționara A.F., pe considerent că instanța de fond, Curtea de Apel București, și-a fundamentat hotărârea pe soluțiile adoptate de către organul de urmărire penală, ignorând materialul probator de la dosar, din care rezultă o altă stare de fapt și că cei trei intimați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor menționate.

Examinând recursul declarat, în raport de criticile adoptate, de hotărârea pronunțată în cauză și de lucrările existente la dosar, se constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:

La data de 10 martie 2001 a survenit decesul numitului A.Ș., soțul recurentei A.F. și fiul numitei A.A.

La o perioadă scurtă de timp, după deces, cele două au hotărât să meargă la notariatul de stat și să întocmească un contract de vânzare cumpărare, cu rezervarea dreptului de habitație viageră pentru A.A., vizând imobilul situat în orașul Turnu Măgurele, str. Mareșal Antonescu, precum și a terenului aferent de 702 m.p., către dobânditoarea cumpărătoare A.A., nepoata sa.

La notariatul de stat, notarul public P.P., care era prieten cu defunctul, acesta fiind consilier juridic, urmarea voinței lui A.A. și a recurentei-petiționare, care o reprezenta pe fiica sa, s-a întocmit un contractul de vânzare cumpărare cu clauza arătată, însă neexistând documentația care se impunea i s-a sugerat recurentei să fie întocmit de către V.M., persoană autorizată.

În intervalul de timp, după ce s-a redactat contractul de vânzare cumpărare și până la autentificare, între cele două părți A.F. și A.A., au existat discuții, astfel că ultima, nu a mai fost de acord cu forma de contract redactată de către notar, solicitând întocmirea unui contract cu clauză de întreținere, cu care recurenta nu a fost de acord.

În timpul executării și întocmirii documentației cadastrale, potrivit art. 61 din Legea nr. 7/1976, care se impunea din punct de vedere al transmiterii bunurilor imobile, V.M., a omis unele aspecte juridice, astfel că s-a dispus refacerea lucrării.

La data înregistrării lucrării aceasta a primit un număr, însă în urma refacerii, în conformitate cu prevederile legii i s-a dat un alt număr, astfel că, nu s-a efectuat nici o operațiune neconformă cu cerințele impuse și nici nu s-a operat în fals în operațiunile cadastrale, respectându-se întocmai prevederile legii.

Această stare da fapt este confirmată de către documentația cadastrală, precum și de declarația lui A.A. din 5 iunie 2001, adresa din 16 mai 2002 a Oficiului Național de Cadastru Geodezie și Cartografie al Județului Teleorman, în care se arată în ce împrejurări au fost date două numere, astfel că nu se poate reține pentru V.M. sau S.I., că ar fi indici ale infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., astfel că aceștia nu au făcut nimic altceva decât să se conformeze prevederilor Legii 7/1996.

De asemenea, nici în sarcina intimatului P.P. nu se poate reține că sunt indici ale comiterii unei infracțiuni, întrucât acesta nu a autentificat contractul de vânzare cumpărare întocmit inițial, urmare a faptului că vânzătoarea a refuzat, iar el nu a făcut nimic altceva decât să se conformeze prevederilor legii, situație ce rezultă din registrul general notarial, precum și cronologia numerotării încheierilor de autentificare întocmite de către acesta.

Conchizând că, în cauză criticile invocate nu au suport probator, că soluția pronunțată este legală și temeinică, recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.F. împotriva sentinței penale nr. 78 din 28 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2005.