ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1126/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49

din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca tardivă, plângerea

formulată de petenta P.A. împotriva rezoluției din 28 octombrie 2004 a

procurorului Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispusă în dosarul nr.

182/P/2001, privind pe făptuitorii M.L., notar și H.A., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și, respectiv, complicitate

la infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 292 din același cod și complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) și (3) din același cod.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că la data de 12 februarie 1999, P.A. a formulat plângere

penală la Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, prin aceasta ea cerând

tragerea la răspundere penală a fratelui său, P.I., pentru că a vândut succesiv

apartamentul proprietate personală ei, și, ulterior lui H.A.

La data de 20 decembrie 2001,

P.A. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj,

prin aceasta ea solicitând începerea urmăririi penale privind-o pe M.L., notar

public, pentru infracțiunile de fals intelectual, uz de fals și neglijență în

serviciu.

Pachetul de pe lângă

Tribunalul Cluj, prin rezoluția din 25 iunie 2001 dată în dosarul nr. 1088/P/1999,

a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul P.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. și infracțiunea de

fals în declarații, prevăzută de art. 292 din același cod, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din același cod (faptele

nu există), neînceperea urmăririi penale față de P.N. și P.A., iar în baza dispozițiilor

art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de H.A.

(faptelor le lipsește un element constitutiv al infracțiunii).

Prin rezoluția din 27 mai

2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj (dosar 1145/II/2/2002) a admis

plângerea lui P.A., formulată împotriva rezoluției emise anterior.

La 24 ianuarie 2003,

parchetul a dispus declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, în vederea efectuării urmăririi penale a notarului public M.L. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 din același cod și față

de H.A., pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzute de art. 31 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Acest parchet a dispus

neînceperea urmăririi penale față de M.L., în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., motivat, în esență, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor de fals intelectual, de uz de fals și de neglijență în

serviciu.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluția nr. 1387/II/2/2002

din 27 ianuarie 2003, a dispus infirmarea soluției și completarea actelor

premergătoare.

La 24 februarie 2003,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluție, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public M.L. și încetarea urmăririi penale față

de învinuitul P.I., precum și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii H.A.,

P.A. și P.N., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale,

prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., uz de fals, prevăzut de art. 291 C.

pen. și infracțiunea de fals în declarații, prevăzut de art. 292 C. pen.

Plângerea formulată de P.A.

împotriva acestei din urmă rezoluții a fost admisă prin rezoluția nr. 355/II/2/2003

din 20 mai 2003 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, s-a dispus infirmarea ei parțială, în ce privește

neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorii H.A. și M.L.

La 28 octombrie 2003,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin rezoluția dispusă în dosarul nr.

182/P/2001, a scos de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pe învinuita M.L., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual

prevăzut de art. 289 C. pen. și, totodată, neînceperea urmăririi penale în baza

art. 10 lit. c) din același cod, privind pe H.A. în legătură cu săvârșirea

complicității la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 292 din același cod și complicitate la infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2) și (3)

din același cod.

Pe situația de fapt,

rezoluția procurorului a reținut, în baza probelor administrate, că la 26 iulie

1995, P.I. a împuternicit-o pe sora sa, P.A., să vândă cui va crede de cuviință,

apartamentul proprietatea sa, situat în Cluj Napoca, str. Mehedinți, aceasta

survenind pe fondul înregistrării, de către el, a restanțelor la plata ratelor

și cheltuielilor de întreținere, împuternicirea referindu-se și la încasarea

prețului vânzării.

La 13 mai 1998 P.A.,

mandatară a proprietarului apartamentului, l-a vândut fiicei sale P.N.

Deși era la curent cu vânzarea,

în noiembrie 1998, P.I. a dat o declarație autentificată sub nr. 3448 din 11 noiembrie

1998 la Biroul Notarului Public M.L., în aceasta el menționând că apartamentul

său nu a fost intabulat. În aceeași zi, notarul public M.L. a autentificat

contractul de vânzare-cumpărare prin care P.I. a vândut apartamentul, numitului

H.A.

Plângerea formulată de P.A.,

în ce o privește pe M.L., notar public, comporta asupra modului în care ea și-a

îndeplinit atribuțiile legate de autentificarea contractului în special

inexistența certificatului de nesechestrare, act ce trebuia emis de

Administrația Financiară a Municipiului Cluj.

Cercetarea penală a dovedit

însă că la dosarul de autentificare nu există nici un certificat de

nesechestrare. Pentru acest considerent, având în vedere că notarul public a

încălcat prevederile Ordinului nr. 710/C/1995 de adoptare a Regulamentului de

aplicare a Legii Notarilor Publici și a activității notariale, nr. 36/1995,

care prevăd obligativitatea solicitării certificatului de evidență fiscală în

actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale, s-a solicitat și s-a

obținut avizul Ministrului Justiției, de cercetare a notarului public M.L.,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzut de art. 289 C.

pen.

La 8 septembrie 2003, s-a

dispus în consecință, începerea urmăririi penale.

Plângerile penale succesive

formulate de P.A. au urmat cursul legal deja menționat și s-au soluționat

astfel cum s-a detaliat.

Dacă notarul public ar fi

solicitat certificatul de evidență fiscală, ar fi constatat că în perioada 13

mai 1998 – 11 noiembrie 1998, plătitor de impozit a fost P.N., dar acest lucru

nu produce consecințe juridice, nu dovedește titularul dreptului de proprietate

asupra imobilului, cu probează doar existența sau inexistența unor grevări,

sarcini sau obligații fiscale în favoarea bugetului de stat.

La 12 noiembrie 2003, P.A. a

formulat plângere împotriva rezoluției din 28 octombrie 2003, plângere care

prin rezoluția din 10 februarie 2004 a procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost respinsă, soluția comunicându-i-se petentei

la aceeași dată, în comunicare fiind menționat că se poate adresa instanței

competente să judece cauza în primă instanță, Curtea de Apel Cluj.

P.A. a formulat plângere

abia la 30 iunie 2004, actul fiind depus la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, acesta înaintând-o Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, autoritate care, la 27 iulie 2004, cu adresa nr. 21135/2669/2004,

a trimis-o la Curtea de Apel Cluj.

Instanța, verificând data

depunerii plângerii, a respins-o ca tardivă.

Recursul declarat de petentă

este nefondat.

Conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii, partea interesată sau

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face

plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror, a

modului de rezolvare potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la instanța

căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

În cauză, petentei P.A. i

s-a comunicat soluția de respingere a plângerii, la 10 februarie 2004.

Plângerea formulată de

petentă la 30 iunie 2004 apare astfel ca fiind făcută cu depășirea termenului

legal menționat.

Pentru considerentul expus,

recursul declarat de petentă nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 285

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform at.192 C. proc. pen.,

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta P.A., împotriva sentinței penale nr. 49 din 10

noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2005.