ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6362/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70/

F din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca

nefondată plângerea formulată de petenta

S.E.

împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 5096/P/1998 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și nr. 80/P/1998 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, privind pe intimații I.M., Z.I., C.B.S. și H.V.

Pentru a hotărî astfel

Curtea a reținut următoarele:

Petenta S.E. prin plângere

adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, a solicitat efectuarea de

cercetări față de S.I. și H.V. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că prin manopere

frauduloase, aceștia au determinat-o să vândă imobilul situat în Galați.

Întrucât contractul de

vânzare-cumpărare a fost întocmit și autentificat de notarul public Z.I.,

petiționara susținând că este întocmit în fals, Parchetul de pe lângă

Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin rezoluția nr. 80/P/1998,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus neînceperea urmăririi

penale față de notarul public Z.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289

și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în baza dispozițiilor

art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din

cercetările efectuate, a rezultat că între notar și făptuitorii S.I. și H.V. nu

a existat nici o înțelegere cu privire la vânzarea imobilului proprietatea

petiționarei, iar actul de vânzare-cumpărare autentificat nu este fals,

întrucât notarul a consemnat voința exprimată de părți în fața sa.

Cu privire la infracțiunea

de înșelăciune, dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Galați pentru continuarea cercetărilor față de S.I. și H.V.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Galați prin rezoluția din 1 septembrie 1998 a dispus neînceperea

urmăririi penale față de sus-numiții, pentru infracțiunile prevăzute de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen., în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva soluțiilor de

neîncepere a urmăririi penale petenta S.E. a formulat plângere, care prin

rezoluția nr. 1035/II/2/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a

fost respinsă.

Prin rezoluția nr. 46817/10457/2001

din 13 februarie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva

rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin aceiași rezoluție s-a

dispus completarea rezoluției nr. 80/P/1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, în sensul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de

notarul public C.S.B., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, petenta a formulat plângere,

potrivit art. 278

1

C. proc. pen., criticând soluțiile dispuse ca

fiind nelegale și netemeinice, arătând în plus, că a înțeles că formuleze

plângere și împotriva lui I.M. și a soției acestuia pentru complicitate la înșelăciune,

iar organele de procuratură nu s-au pronunțat cu privire și la cei doi, și nu

au emis nici o soluție în cauză.

În raport de probele administrate

în cauză în cursul urmăririi penale instanța a constatat că nu s-a făcut dovada

faptelor penale reclamate de petentă și a respins ca nefondată plângerea.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petenta S.E., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Examinând recursul declarat

de petentă sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei a apreciat în mod corect că în legătură

cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galați,

încheiat între petentă în calitate de vânzător și S.I. și H.V. în calitate de

cumpărători nu s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Nici un moment nu

s-a făcut dovada că s-ar fi uzitat de mijloace frauduloase sau acțiuni de

inducere în eroare a petentei și nici că notarii public Z.I. și C.S.B. ar fi

avut o înțelegere prealabilă cu S.I. și H.V. în vederea înșelării petentei nici

că, actul de vânzare-cumpărare ar fi fost întocmit în fals.

De altfel, însăși petenta a

recunoscut că a făcut o greșeală atunci când a încheiat actul de

vânzare-cumpărare a imobilului proprietatea sa și a semnat acest act, așa încât

rezultă că aceasta a avut reprezentarea că vinde imobilul respectiv,

cumpărătorilor S.I. și H.V.

Pentru toate aceste

considerente, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin.

(3) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta S.E. împotriva sentinței penale nr. 70/ F din 7

septembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2004.